2 Parte responsabilă civilmente. Raport de prepuşenie. Unitatea care exercita îndrumarea, supravegherea şi controlul prepusului inculpat
Legea nr. 90/1996, art. 37, art. 401)
1. Faptele inculpatului care, din culpă, nu a respectat măsurile stabilite cu privire la protecţia muncii şi a produs un accident de muncă soldat cu vătămarea corporală din culpă a părţii vătămate, care a necesitat pentru vindecare 40 de zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 37 din Legea nr. 90/1996, republicată, cu aplicarea art. 40 din Legea nr. 90/1996, republicată, şi reţinerea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), şi art. 84 alin. (1) şi (3) C. pen., în condiţiile art. 99 şi urm. C. pen.
2. La data producerii accidentului, inculpatul desfăşura, efectiv, activitatea sub îndrumarea, supravegherea şi controlul părţii responsabile civilmente recurente, în baza contractului de prestări servicii pe care aceasta l-a încheiat cu societatea la care inculpatul era angajat cu contract de muncă.
C.A. Piteşti, s. civ., confl. mun., asig. soc., min. şi fam.,
decizia nr. 474/2008, în Jurindex
Prin sentinţa penală nr. 2582 din 24 octombrie 2007, pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul U.G.E. la: pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 37 din Legea nr. 90/1996, republicată, cu aplicarea art. 40 din Legea nr. 90/1996, republicată, şi reţinerea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), în condiţiile art. 99 şi urm. C. pen.; pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen.,
în condiţiile art. 99 şi urm. C. pen. In temeiul art. 33-34 C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 luni, iar în temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, şi în baza art. 82 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., a fost stabilit termenul de încercare la 2 ani. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
In temeiul art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă B. şi a fost obligat inculpatul U.G.E., în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC E. Electrical D.T. SRL, să plătească suma de 695,13 lei RON,
reprezentând cheltuieli de spitalizare. In temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile T.J.D. şi obligat inculpatul U.G.E., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. Electrical D.T. SRL, să-i plătească acestei părţi civile suma de
55.000 lei RON, din care 20.000 lei RON daune materiale şi 35.000
lei RON daune morale. In temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. Electrical D.T. SRL, să-i plătească părţii vătămate T.J.D. suma de 700 lei RON cheltuieli judiciare făcute de aceasta, iar în baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. Electrical D.T. SRL, să plătească 750 lei RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul minor U.G.J. s-a angajat la data de 25 august 2005 la SC E.l 90 SRL, în calitate de muncitor necalificat. La data de 10 februarie 2005, SC E.l 90 SRL a încheiat un contract de prestări servicii cu SC E. Electrical D.T., potrivit căruia societatea angajatoare
a inculpatului se obliga să ofere servicii de muncă la sediul SC E.F. In baza acestui contract, la data de 29 august 2005, inculpatul a fost detaşat la SC E.F., unde şi partea vătămată, T.J.D., angajată la SC B. Resurse Umane, era detaşată.
In jurul orelor 12,00, la sediul SC E.F. SRL a sosit un camion, iar şoferul a cerut mutarea unui electrostivuitor de lângă rampă, pentru a
avea acces. In prealabil, constatând că clcctrostivuitorul pe care-1 avea în exploatare pierdea ulei, martorul E.D.D. a anunţat conducerea unităţii şi a parcat electrostivuitorul în apropierea halei de producţie, lângă rampă, cu lamele aproape de sol dar, în prealabil, l-a asigurat cu frâna de mână însă a lăsat cheile în contact.
Inculpatul, din proprie iniţiativă, a urcat în vehicul şi l-a mutat, însă nefiind autorizat pentru a manevra electrostivuitorul, acesta nu l-a asigurat cu frâna iar după ce a coborât din utilaj a observat că electrostivuitorul se deplasa. A încercat să acţioneze sistemul de frânare însă nu a reuşit, iar partea vătămată T.J.D. a fost lovită de una dintre lame în umărul stâng.
Ca urmare a accidentului, partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale, şi a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Clinic de Urgenţă
B.G., unde a fost internată în perioada 29 august 2005 – 5 septembrie 2005.
Inculpatul i-a cerut martorului E.D.D. în mai multe rânduri să-i permită să conducă electrostivuitorul însă a fost refuzat de către acesta. După ce a luat hotărârea de a muta electrostivuitorul, în timp ce-1 manevra, inculpatul a fot văzut de către martorul J.J. Inculpatul i-a comunicat acestuia că va descărca marfa din camion însă martorul, la acea dată magazioner în cadrul unităţii, i-a cerut să nu facă acest lucru deoarece nu era autorizat în acel scop. Cu toate acestea inculpatul a continuat să manevreze electrostivuitorul.
Faţă de starea de fapt reţinută, prima instanţă a constatat că faptele inculpatului U.G.E. care, la data de 29 august 2005, din culpă, nu a respectat măsurile stabilite cu privire la protecţia muncii şi a produs un accident de muncă soldat cu vătămarea corporală din culpă a părţii vătămate T.D.J., care a necesitat pentru vindecare 40 de zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 37 din Legea nr. 90/1996, republicată, cu aplicarea art. 40 din Legea nr. 90/1996, republicată, şi reţinerea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), şi art. 84 alin. (1) şi (3) C. pen., în condiţiile art. 99 şi urm. C. pen.
La individualizarea şi cuantificarea pedepselor, au fost avute în vedere dispoziţiile C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), iar gradul de pericol social concret al faptelor a fost apreciat în funcţie de următoarele elemente: condiţiile şi împrejurările săvârşirii faptelor, profitând de faptul că martorul E.D.D. a lăsat cheile în contact, dat fiind că la faţa locului
urma să se deplaseze echipa de depanare întrucât electostivuitorul pierdea ulei; urmările faptelor, constând în leziuni traumatice pentru a căror vindecare partea vătămată a necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale; persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale iar în faţa organelor judiciare a manifestat sinceritate şi regret; starea de minoritate a inculpatului şi mediul în care a fost crescut.
Prin prisma acestor elemente, prima instanţă a apreciat că scopul educativ-preventiv al procesului penal prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin aplicarea unor pedepse privative de libertate, nefiind suficientă, pentru atingerea scopului procesului penal, aplicarea uneia dintre măsurile educative prevăzute de art. 101 C. pen.
Constatând că infracţiunile sunt concurente [concurs ideal de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.] prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul s-o execute pe cea mai grea, fară a aplica vreun spor.
Apreciind că pedeapsa în sine reprezintă un avertisment serios şi suficient, pentru ca inculpatul să conştientizeze pericolul social al conduitei sale şi să evite pe viitor implicarea în astfel de situaţii, şi fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a fixat termen de încercare, potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 110 C. pen., şi i-au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., privind consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni cu intenţie în cursul acestui termen.
Cu privire la latura civilă, Spitalul Clinic de Urgenţă B. s-a constituit parte civilă cu suma de 695,13 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată T.D.J., internată conform F.O. nr. 33978/2005 la secţia chirurgie plastică.
Tot cu privire la latura civilă a cauzei, partea vătămată T.D.J. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei RON, din care 50.000 lei RON reprezentând despăgubiri materiale (contravaloare medicamente, transport, alimentaţie suplimentară, spitalizare) şi suma de 50.000 lei RON reprezentând despăgubiri morale.
Analizând probatoriul cauzei prin raportare la soluţia din latura penală a cauzei şi la criteriile şi elementele ce au stat la baza acesteia, coroborând declaraţiile martorilor audiaţi cu înscrisurile depuse la dosar, prima instanţă a apreciat că partea civilă a suferit un prejudiciu material cert, actual şi încă neacoperit, constând în contravaloare
medicamente, cheltuieli de deplasare, alimentaţie suplimentară, în cuantum de 20.000 lei RON.
S-a apreciat de prima instanţă, că partea civilă a suferit şi un prejudiciul moral, ce este reprezentat de suferinţa fizică produsă părţii civile, de leziunile grave cauzate de accidentul în care a fost implicată. Partea civilă a trebuit să se supună unei intervenţii chirurgicale urmată de perioade de spitalizare şi de tratament recuperator, iar eforturile deosebite necesare recuperării stării de sănătate au împiedicat-o pe partea civilă să-şi desfăşoare activităţile curente, să participe la activităţile sociale şi să se implice în viaţa familiei sale, aşa cum făcea înainte de accident. Pe durata spitalizării, partea civilă a fost nevoită să se supună unei limitări a libertăţii de mişcare şi a fost îndepărtata de la activităţile şi modul său obişnuit de viaţă. Prin raportul de expertiza medico legala nr. 547/A2 întocmit de SML A, s-a stabilit că partea civilă prezintă sechele complexe post traumatice umăr şi braţ stâng şi că în urma accidentului de din data de 29 august 2005, nu a rămas cu infirmitate şi nu se încadrează în grad de invaliditate, dar capacitatea de munca este păstrată pentru activităţi ce nu necesită ridicarca de greutăţi mari.
Prima instanţă a apreciat, astfel că, pretenţiile părţii civile sunt însă exagerate şi depăşesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit şi apreciat de către instanţă prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obţinerea unor beneficii necuvenite pe scama acestui accident.
S-a reţinut, în considerentele hotărârii, că la data producerii accidentului inculpatul minor U.G.E. era angajat al părţii responsabile civilmente SC E.l 90 SRL, în calitate de muncitor necalificat, între părţi existând relaţii contractuale de muncă. SC E.l 90 SRL şi SC E. Electrical D. T. SRL au încheiat un contract de prestări servicii. Din această cauză, inculpatul a fost detaşat la SC E. Electrical D.T. SRL. Chiar dacă la data de 29 august 2005 nu exista o decizie de detaşare a inculpatului, sub aspectul existenţei raportului de prepuşenie şi, implicit, a calităţii de comitent reglementată de art. 1000 alin. (3) C. civ., interesează cine exercită efectiv îndrumarea, supravegherea şi contro-
Iul activităţii prepusului inculpat. In aceste condiţii, s-a apreciat de prima instanţă, că în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ., nu va răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente SC E.l 90 SRL, care a încheiat contractul de munca cu inculpatul, ci doar SC E. Electrical
D.T. SRL.
Constatând îndeplinite şi celelalte două condiţii ale răspunderii civile delictuale (existenţa unei fapte ilicite a inculpatului şi a legăturii de cauzalitate între această faptă şi prejudiciul suferit de partea civilă) prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. Electrical
D.T. SRL, să suporte consecinţele păgubitoare ale faptei sale, potrivit dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ.
în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1000 alin. (3) si art. 1003
C. civ. şi art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă B, obligându-1 pe inculpat, în solidar cu aceeaşi parte responsabilă civilmente, să suporte cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate în această unitate spitalicească.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpatul U.I.G.J., partea responsabilă civilmente SC E. Electrical
D.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivarea apelului, inculpatul a arătat că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată este mult prea mare, solicitând reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de lege şi că suma la care a fost obligat, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă T.J. este mult prea marc, solicitând reducerea acesteia.
SC E. Electrical D.T. SRL a criticat sentinţa primei instanţe în sensul că în mod greşit a fost obligată în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile, în solidar cu inculpatul, întrucât, raporturile dintre SC E. Electrical D.T. SRL şi inculpat nu sunt raporturi de prepuşenie, relaţiile juridice în urma cărora inculpatul a intrat în incinta societăţii apelante au la bază un contract comercial de prestări servicii, încheiat între SC E. N. şi SC E. 90.
Prin decizia penală nr. 7/MF din 20 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a respins excepţia tardivităţii declarării apelului formulat de partea responsabilă civilmente SC E. Electrical D.T. SRL.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul U.I.G.J. şi de partea responsabilă civilmente SC E. Electrical D.T. SRL şi au fost obligaţi apelanţii la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Rezultă din considerentele deciziei că, prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, a făcut o corectă individualizare a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, respectiv
atenţionarea acestuia să nu manevreze electrostivuitorul, de carc nu a ţinut cont, urmările produse, precum şi persoana sa, care a avut o poziţie sinceră şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cu referire la apelul părţii responsabile civilmente, s-a reţinut că, la data producerii accidentului, inculpatul desfăşura activitatea sub îndrumarea, supravegherea şi controlul acesteia, fiind dovedite în mod cert raporturile de muncă.
împotriva deciziei tribunalului, în termen legal, a declarat recurs partea responsabilă civilmente SC M.E.T. Piteşti SRL, fosta SC E. Electrical D.T. SRL, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, întrucât greşit s-a reţinut că are calitatea de comitent faţă de inculpat.
S-a susţinut că între recurentă şi inculpat nu există un raport de muncă, acesta fiind angajat la SC E.l 90 SRL şi a intrat în incinta părţii responsabile civilmente, în baza unui contract comercial de prestări servicii, în baza căruia trebuia să presteze activitate între orele 9-12, iar accidentul de muncă s-a produs după ora 12.
Examinând hotărârea pronunţată, nu se constată vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385′ al aceluiaşi cod, iar pe cale de consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, având în vedere următoarele argumente:
Potrivit probatoriului administrat în cauză, în mod corect a reţinut tribunalul că, la data producerii accidentului, inculpatul desfăşurat, efectiv, activitatea sub îndrumarea, supravegherea şi controlul părţii responsabile civilmente, aceasta efectuându-se în baza contractului de prestări servicii pe care recurenta l-a încheiat cu SC E.l 90 SRL, unde inculpatul era angajat cu contract de muncă.
Ca atare, raporturile de muncă dintre inculpat şi partea responsabilă civilmente au fost dovedite în mod cert, fiind incidente în speţă şi dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ., texte de lege în baza cărora corect prima instanţă a hotărât obligarea în solidar cu inculpatul a părţii responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile către părţile vătămată şi civilă.
Răspunderea patrimonială, contravenţională şi penală
