C. muncii, art. 12 alin. (2), art. 56 lit. j)
în cazul unui contract de muncă încheiat pe durată determinată, împrejurarea că ar fi fost aprobat dosarul de continuitate pe post nu prezintă relevanţă, câtă vreme raporturile de muncă
stabilite între părţi au încetat de drept, continuarea activităţii în aceeaşi instituţie presupunând încheierea unui nou contract individual de muncă.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 1157/R din 25 februarie 2009, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 2175 din 30 mai 2008, Tribunalul Teleorman, Secţia de conflicte de muncă, asigurări sociale, administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D.I. şi a respins, ca fiind formulată împotriva unor persoane fară calitate procesuală pasivă, acţiunea formulată de reclamanta N.l. împotriva pârâţilor persoane fizice; a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor Inspectoratul Şcolar Judeţean Teleorman şi Şcoala cu clasele I-VIII S., pentru drepturi băneşti şi completare carnet de muncă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept: reclamanta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Şcolii cu clasele I-VIII S., având calitatea de învăţătoare, în perioada 15 ianuarie 2007 – 30 iunie 2007, în baza unui contract de muncă pe perioadă determinată, conform deciziei nr. 7 din 11 ianuarie 2007, respectiv până la revenirea titularului de post, care se afla în concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului. Titularul postului s-a prezentat la serviciu în data de 1 iulie 2007, dată la care contractul de muncă al reclamantei şi-a încetat efectele. Pentru perioada lucrată, a mai reţinut prima instanţă, reclamantei i s-au calculat 32,5 zile de concediu de odihnă, zile care au fost plătite în lunile iunie şi iulie 2007.
Sub aspectul lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul
D.I., instanţa a apreciat că raporturile de muncă sunt încheiate între reclamantă şi şcoală, astfel încât nu au calitate procesuală pasivă nici acest pârât şi nici pârâta D.I.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., curtea a constatat că recursul este nefondat, fiind respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: în cererea de recurs, reclamanta a arătat că a înţeles să cheme în judecată Inspectoratul Şcolar Judeţean Teleorman, prin inspector D.I., care a repartizat-o pe reclamantă la Şcoala S. şi care, ulterior, i-a acordat şi continuitatea pe acelaşi post, precum şi
pc directoarca şcolii, pentru încheierea abuzivă a carnetului de muncă şi neplata zilelor de conccdiu corespunzătoare activităţii depuse. Obiectul cererii cu care reclamanta a învestit instanţa priveşte obligarea pârâţilor la plata zilelor de conccdiu din luna august şi a celor 17 zile din luna septembrie, precum şi completarea cu menţiunile corespunzătoare a carnetului de muncă.
Având în vedere obiectul cererii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că niciuna dintre cele două persoane fizice chemate în judecată nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât, în cazul conflictului individual de drepturi, părţile sunt salariatul şi angajatorul. Or, în cauză, angajatorul a fost unitatea şcolară, în baza mandatului dat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Teleorman, astfel cum rezultă din cuprinsul
deciziei nr. 7 din 11 ianuarie 2007. In aceeaşi decizie se prevede expres că, începând cu data de 15 ianuarie 2007, reclamanta se încadrează ca suplinitor la Şcoala cu clasele I-IV N., comuna S., pe postul de învăţător, iar efectele contractului individual de muncă pe durată determinată vor înceta la revenirea pe post a titularului aflat în concediu de maternitate (fără a fi necesară înştiinţarea prealabilă a recurentei, astfel cum se susţine în cererea de recurs) sau cel mai târziu la data de 31 august 2007. Titularul postului s-a prezentat la şcoală, pentru continuarea activităţii, începând cu data de 1 iulie 2007, când, în conformitate cu dispoziţiile art. 56 lit. j) C. muncii, contractul individual de muncă pe durată determinată al recurentei-reclamante a încetat de drept.
împrejurarea că ar fi fost aprobat dosarul de continuitate pe post nu prezintă relevanţă în cauză, câtă vreme raporturile de muncă stabilite între părţi au încetat de drept, continuarea activităţii în aceeaşi instituţie presupunând încheierea unui nou contract individual de muncă. De altfel, concediul de odihnă al recurentei a fost stabilit în mod corect proporţional cu perioada lucrată (15 ianuarie 2007 – 30 iunie 2007), acesteia fiindu-i achitată, în perioada iunie-iulie, indemnizaţia de concediu corespunzătoare celor 32 de zile de concediu cuvenite pentru 5 luni integral lucrate, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. 19 din 5 februarie 2009.
Aşadar, în mod corect prima instanţă a reţinut ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei privind plata zilelor de concediu aferente lunii august şi a celor 17 zile din luna septembrie. Ca urinare a respingerii primului capăt de cerere, se impunea şi respingerea capătului de cerere accesoriu privind efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă, soluţia instanţei de fond fiind corectă şi sub acest aspect.
