Instanţa legal învestită cu judecarea unei cauze rămâne competentă să soluţioneze acea cauză, dacă legea specială de modificare a competenţei în raport de obiectul material al faptei conţine o normă expresă şi derogatorie în acest sens.
(Sentinţa nr. 14 din 11 decembrie 2001 – Secţia I penală)
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu din 16 iulie 2001, a fost trimisă în judecată inculpata P.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 – 209 alin. 3 lit. b) din Codul penal, fiind sesizată Judecătoria Giurgiu pentru soluţionarea cauzei.
La data de 13.08.2001, Judecătoria Giurgiu şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, prin Sentinţa penală nr. 946/2001, cu motivarea că prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, aprobată prin Legea nr. 456/2001, s-a modificat art. 27 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, în sensul că judecarea în primă instanţă a infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. 3 lit. b) din Codul penal intră în competenţa tribunalului.
Tribunalul Giurgiu, prin Sentinţa penală nr. 160 din 19.11.2001, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, în temeiul art. 39, 42 şi 43 din Codul de procedură penală raportat la art. III din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 207/2000, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 456/2001.
Curtea, sesizată cu acest conflict de competenţă, constată că soluţionarea acestei cauze este de competenţa sa, potrivit art. 281 pct. 4 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 43 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, la data sesizării Judecătoriei Giurgiu, 27.07.2001, cu Rechizitoriul din 16.07.2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, competenţa materială de soluţionare a infracţiunii de faţă (art. 208 – 209 alin. 3 lit. b) din Codul penal) aparţinea acestei judecătorii, în conformitate cu prevederile art. 25 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 27 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000.
în cursul judecării cauzei la Judecătoria Giurgiu, prin Legea nr. 456/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001) s-a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, cu unele modificări şi completări. Una dintre modificări s-a referit la art. 27 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, prin care infracţiunile prevăzute în Codul penal la art. 209 alin. 3 şi 4 au fost trecute în competenţa tribunalului. Această modificare însă nu produce efecte asupra competenţei judecătoriei în cauza de faţă, deoarece art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 (nemodificat prin Legea nr. 456/2001) dispune: “Cauzele penale aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor continua să fie judecate de instanţele legal învestite”.
în concluzie, întrucât, la data învestirii cu judecarea cauzei de faţă, competenţa aparţinea Judecătoriei Giurgiu, potrivit normei juridice cuprinse în art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, această instanţă continuă judecarea, chiar dacă ulterior s-a modificat competenţa materială.
în consecinţă, în baza art. 25 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 27 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală şi art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, Curtea va soluţiona acest conflict de competenţă stabilind că instanţa competentă este Judecătoria Giurgiu. (L.P.)
NOTĂ:
Soluţia pronunţată de Curte porneşte de la regula generală aplicabilă tuturor normelor juridice, potrivit căreia acestea sunt active.
Activitatea legii procesual penale înseamnă aplicarea ei din momentul intrării în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare.
în lipsa unor dispoziţii exprese contrarii, regula activităţii legii procesual penale funcţionează.
Or, în speţă, în lipsa unei reglementări legislative exprese din noua lege (Legea nr. 456/2001) privitoare la situaţia cauzelor aflate în curs de soluţionare, implicit s-au menţinut dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, care produc efecte în sensul că instanţa iniţial sesizată rămâne competentă cu soluţionarea cauzei.
