Măsuri de protecţie socială cumulate. Concediere ca urmare a reducerii postului. Netemeinicia solicitării de restituire a sumelor încasate de salariat la data disponibilizării


C. muncii, art. 65, art. 272 Legea nr. 174/2006, art. 2

Cele două categorii de plăţi au atât temeiuri, cât şi surse de finanţare diferite, neexcluzându-se reciproc, astfel încât fostul salariat este îndreptăţit să beneficieze atât de compensaţia reglementată de Contractul colectiv de muncă pe anul 2007, cât şi de cea prevăzută în Legea nr. 174/2006.

Nu există un temei de obligare a salariatei la restituirea sumei încasate la data disponibilizării în baza Contractului colectiv de muncă.

C.A. Cluj, s. civ., muri. şi asig. soc., min. şi fam., decizia nr. 1088R din 20 mai 2008, în Jurindex

Prin sentinţa civilă nr. 346 din 18 februarie 2008 a Tribunalului Sălaj a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei Regia Naţională A Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Z, privind obligarea pârâtei E.F. la plata sumei de 2.708 lei reprezentând măsuri de protecţie socială acordate necuvenit. Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Pârâta a fost angajata reclamantei până la data de 31 august 2006, când prin Decizia nr. 178 din 31 august 2006 a fost concediată, ca urmare a reducerii postului în temeiul art. 65 şi următoarele din Legea nr. 53/2003, art. 63 şi art. 75 din Contractul colectiv de muncă al R.N.P. Romsilva. Ca urmare, la data concedierii pârâta a beneficiat de măsurile de protecţie socială prevăzute la art. 74 din Contractul colectiv de muncă, respectiv de 4 salarii brute, în cuantumul net.

împotriva acestei decizii pârâta a formulat contestaţie, solicitând concedierea în temeiul art. 65 şi următorul C. muncii raportat la art. 2 din Legea nr. 174/2006 solicitând să i se recunoască dreptul de a beneficia de măsurile de protecţic socială prevăzute de acest act normativ.

Prin decizia civilă nr. 798/R/2007 a Curţii de Apel Cluj s-a dispus ca pârâta să beneficieze de măsurile de protccţie socială prevăzute de Legea nr. 174/2006, decizia fiind executată de reclamantă. Urmare a acestui fapt, reclamanta a considerat că pârâta nu poate beneficia de ambele măsuri de protecţie socială.

Potrivit prevederilor art. 74 din Contractul Colectiv de muncă al R.N.P. – Romsilva, la desfacerea contractului de muncă din motive neimputabile salariatului, unitatea va acorda acestuia o compensaţie în bani în funcţie de vechimea avută. Aceste prevederi erau aplicabile atunci când desfacerea contractului de muncă intervenea şi pentru reducerea de personal prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării. Alineatul (4) al aceluiaşi articol face precizarea că aceste drepturi se acordă numai salariaţilor cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, disponibilizaţi, care nu beneficiază de protecţia socială în baza unor acte normative specifice. Acest alineat nu îi este aplicabil pârâtei deoarece, s-a stabilit că aceasta beneficiază de prevederile Legii nr. 174/2006.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 174/2006 „Persoanele disponibilizate conform prevederilor alin. (1) (prin concedieri colective ca urmare a predării treptate a pădurilor către proprietari) beneficiază de plăţi compensatorii. Alte forme compensatorii, potrivit contractului colectiv de muncă, pot fi acordate dacă Regia

Naţională a Pădurilor – Romsilva are posibilitatea să le acorde, în conformitate cu hotărârea consiliului de administraţie.

Plăţile compensatorii prevăzute în contractul colectiv de muncă în vigoare la data disponibilizării colective pot fi acordate lunar, indiferent de prevederile din contract, aceste plăţi având acelaşi regim

de impozitare ca şi indemnizaţia de şomaj. In cazul în care persoana disponibilizată potrivit prevederilor alin. (1) beneficiază de plăţi compensatorii sau de alte forme de compensaţii, potrivit contractului colectiv de muncă, conform prevederilor alin. (5), din bugetul asigurărilor pentru şomaj se acordă venituri de completare pentru un număr de luni egal cu diferenţa dintre perioada prevăzută la alin. (2) şi

numărul de luni pentru care s-au acordat plăţi compensatorii”. In concluzie, plăţile compensatorii şi indemnizaţia de completare nu se exclud una pe cealaltă, ci se completează. Ca urmare, instanţa a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata plăţilor compensatorii primite cu ocazia concedierii.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând modificarea în sensul admiterii acţiunii. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, cele două categorii de plăţi nu se exclud reciproc. Cea prevăzută de art. 74 alin. (1) şi (2) din Contractul colectiv de muncă la nivelul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva pe anul 2007 se acordă salariaţilor la desfacerea contractului de muncă din motive neimputabile, cea prevăzută de art. 2 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 174/2006, se acordă persoanelor disponi-bilizate conform prevederilor alin. (1) din acelaşi act normativ. Este adevărat că alineatul ultim al art. 74 din Contractul colectiv de muncă prevede că cea dintâi categorie de plăţi se acordă numai salariaţilor care nu beneficiază de protecţie socială în baza unor acte normative specifice.

Legea nr. 174/2006, intrată în vigoare anterior adoptării Contractului colectiv de muncă pe anul 2007, prevede că alte forme compensatorii potrivit contractului colectiv de muncă pot fi acordate dacă Romsilva are posibilitatea să le acorde. Din moment ce contractul colectiv de muncă pe anul 2007 a prevăzut în cuprinsul art. 74 alin. (1) acordarea formelor de plăţi compensatorii în funcţie de vechimea în muncă a salariaţilor disponibilizaţi, reiese că a avut această posibilitate, iar plăţile acordate în baza Legii nr. 174/2006 s-au făcut în

conformitate cu norma de drept general ce prevede măsurile de protccţie a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva prin concedieri colective. Mai mult, conform art. 2 alin. (8) din Legea nr. 174/2006, în lunile în care se acordă plăţile compensatorii prevăzute la alin. (7) – cele prevăzute de contractul colectiv de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj şi a venitului de completare – prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 174/2006 – se suspendă şi se reia în lunile în care aceste plăţi compensatorii nu se acordă. Conform art. 3 din Legea nr. 174/2006 sumele necesare pentru acordarea venitului lunar de completare se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

In ce priveşte compensaţia prevăzută de art. 74 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007, aceasta se acordă de către unitate, adică din bugetul de venituri şi cheltuieli al Romsilva. Prin urmare, cele două categorii de plăţi au atât temeiuri, cât şi surse de finanţare diferite, neexcluzându-se reciproc, astfel încât reclamanta este îndreptăţită să beneficieze atât de compensaţia reglementată de Contractul colectiv de muncă pe anul 2007, cât şi de cea prevăzută în

Legea nr. 174/2006. In plus, aşa cum reiese din analiza comparativă a celor două reglementări prin care se acordă plăţi compensatorii personalului Romsilva disponibilizat, acordarea ajutorului de şomaj -măsură de protecţie socială cu caracter general de care beneficiază pentru o perioadă de timp toţi angajaţii disponibilizaţi, indiferent de locul de muncă în care şi-au desfăşurat activitatea până la data disponibilizării – este prevăzută pentru foştii angajaţi Romsilva numai în Legea nr. 174/2006.

In ipoteza în carc fostului angajat Romsilva care beneficiază de plăţile compensatorii în baza contractului colectiv de muncă nu i se recunoaşte dreptul de a beneficia şi de măsura de protecţie socială constând în plata ajutorului de şomaj reglementată doar de Legea nr. 174/2006, s-ar crea o între persoanele disponibilizate de la Romsilva şi persoanele disponibilizate din cadrul altor regii autonome, sau instituţii, deşi situaţiile tuturor acestor persoane ar fi analoage şi comparabile.

Din cele arătate, reiese că nu subzistă niciun temei de obligare a pârâtei la restituirea sumei încasate de aceasta, la data disponibilizării, în baza art. 74 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 la nivel Romsilva.

Răspunderea patrimonială, contravenţională şi penală