Prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2002, Tribunalul Galaţi a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaţilor M.G. şi M.M. pentru o durată de 30 de zile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpaţii sunt arestaţi preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri, prev. de art. 9 din Legea nr. 143 din 21 iulie 2000 şi pentru tentativă la infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 20 raportat la art. 176 din Codul vamal, constând în faptul că aceştia au încercat să treacă frontiera de stat a României având asupra lor (ascunse în autocar) un număr de 89.000 tablete efedrină – substanţă precursor pentru fabricarea de droguri.
S-a mai reţinut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale (art. 148 lit. h coroborat cu art. 143 Cod procedură penală) şi că prelungirea acestei măsuri este necesară pentru finalizarea urmăririi penale.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei doi inculpaţi invocând, printre alte motive, excepţia necompetenţei materiale a tribunalului de a se pronunţa cu privire la prelungirea arestării preventive.
în motivarea excepţiei s-a arătat că ambele infracţiuni săvârşite de cei doi inculpaţi sunt de competenţa Judecătoriei Galaţi, astfel că şi competenţa pentru prelungirea arestării preventive revine tot acestei instanţe, conform disp. art. 155 alin. 2 Cod procedură penală şi nu Tribunalului Galaţi.
Prin decizia penală nr. 190 din 12 martie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins recursurile declarate de inculpaţi, reţinând că excepţia de necompetenţă materială invocată de aceştia este neîntemeiată, pentru următoarele considerente :
Cei doi inculpaţi sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri, prev. de art. 9 din Legea nr. 143 din 21 iulie 2000 şi pentru tentativă la contrabandă calificată, prev.de art. 20 raportat la art. 176 din Codul vamal.
în perioada anterioară adoptării Legii nr. 143/2000, traficul de stupefiante era sancţionat prin disp. art. 312 din Codul penal, infracţiune aflată în competenţa tribunalului, conform disp. art. 27 pct. 1 lit. a din Codul de procedură penală.
întrucât Legea nr. 143/2000 nu cuprinde reglementări speciale cu privire la competenţa materială, se poate susţine că la data intrării în vigoare a acestei legi (respectiv la data de 21 iulie 2000 – data publicării în Monitorul Oficial) a încetat competenţa tribunalului cu privire la infracţiunea de trafic de stupefiante şi că au devenit aplicabile normele generale privind competenţa materială a judecătoriei.
Prin Legea nr. 456 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 207/2000 a fost însă modificat conţinutul art. 27 pct. 1 lit. d din Codul de procedură penală, în sensul că infracţiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri au fost redate în competenţa tribunalului.
Fiind competent să judece fondul cauzei, Tribunalul Galaţi este competent, conform disp. art. 155 alin. 2 Cod procedură penală, să dispună şi prelungirea arestării preventive.
în consecinţă, este neîntemeiată critica formulată de inculpaţi, în sensul că prelungirea arestării preventive a fost dispusă de către o instanţă necompetentă material.
(decizia penală nr. 190/R/19.03.2002)
