Prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj-Secţia Administrativ şi Fiscal, , reclamantul, a chemat în judecată pârâţii CONSILIUL LOCAL, solicitând instanţei anularea Hotărârii Consiliului local din data de 20.09.2007 emisă de Consiliul local şi obligarea acestuia să emita o Hotărâre privind vânzarea cabinetului medical: construcţie din trei încăperi în suprafaţă de 70 mp şi teren aferent de 500 mp, obligarea Primarului la emiterea dispoziţiei prin care constituie comisia pentru vânzarea spaţiilor medicale conform OUG 110/2005, obligarea Primarului să demareze procedura de vânzare a spaţiului medical prin negociere directă şi să încheie contractul de vânzare-cumpărare a spaţiului în suprafaţă de 70 mp, spaţiu cu trei încăperi şi terenul aferent de 500 mp, în care îşi desfăşoară activitatea medicală reclamantul, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere de la pronunţarea sentinţei şi până la încheierea efectivă a contractului, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare reclamanta, arată că isi desfasoara acrivitatea in cadrul cabinetului medical de medicină de familie constituit în baza OG 124/1998, privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale . Conform HG 884/2004 a încheiat contract de concesiune cu Consiliul Local începând cu anul 2005, achitând în mod legal redevenţa pentru spaţiu, In baza dispoziţiilor legale în vigoare OUG 110/2004 şi Legea 236/2006, reclamanta în calitate de reprezentant legal a formulat cerere de cumpărare a spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea conform contractului de concesiune în data de 03.08.2006.
La cererea de cumpărare nr.40/03.08.2006 Consiliul Local a răspuns prin adresa nr.5249/06.10.2007 în care se menţionează că „ în şedinţa ordinară a Consiliului Local din data de 29.09.2007 a fost votată hotărârea privind respingerea cererii de vânzare a spaţiilor cu destinaţie medicală şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical cu 11 voturi împotrivă şi 2 voturi pentru”.
Reclamanata consideră respectiva hotărâre ca fiind nelegală , invocând prevederile OUG 110/2005.
In drept, au fost invocate dispoziţiile Legii 554/2004, OUG 110/2005 şi Legii 236/2006.
In dovedirea acţiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: copie contract de concesiune încheiat la 21.07.2005, proces-verbal încheiat la 01.08.2005, cerere formulată de reclamantă la data de 03.08.2006.
La data de 20.11.2007, Consiliul local a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivând faptul că imobilul în care funcţionează în prezent reclamanta nu a avut niciodată destinaţie de cabinet medical, ci a fost sediul fostei primării iar după aceasta grădiniţă de copii, şi astfel nu intră sub incidenţa HG 884/2004.
In apărare, pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv: procesul-verbal de şedinţă din data de 29.09.2006 al Consiliului Local precum şi inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei iar la data de 21.12.2007 au fost depuse la dosar hotărâri şi proiecte de hotărâri ale Consiliului Local Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că acţiunea nu este întemeiată.
Astfel, solicitând anularea unei hotărâri emisă de Consiliul Local prin care i-a fost respinsă cererea privind vânzarea spaţiului medical în care îşi desfăşoară activitatea şi obligarea Primarului la demararea procedurii de vânzare a spaţiului prin negociere directă, reclamanta îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile O.U.G. 110/2005 privind vânarea spaţiilor proprietate privată a statului sau unităţilor administrativ teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale , precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical.
Prin Decizia nr. 870/09.10.2007 a Curţi Constituţionale dispoziţiile art. 1, art. 4 alin 1, art. 5 alin 1 şi art. 8 din O.U.G. 110/2005 care stabilesc cadrul juridic privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau unităţilor administrativ teritoriale în care funcţionează unităţi medicale înfiinţate şi organizate potrivit O.G. 124/1998, au fost însă declarate neconstituţionale.
În considerentele deciziei menţionate se reţine că prin înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităţilor administrativ teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate, fiind încălcate dispoziţiile art. 44 alin 1 teza întâi din României. Totodată, s-a reţinut că dispoziţiile O.U.G. 110/2005, reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la consacrate de art. 44 alin 1 şi 3 din Constituţie şi de art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale .
Decizia menţionată a a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 701 din 17.10.2007, iar potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, republicată, „decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie”.
Ca atare, având în vedere că la data formulării cererii de chemare în judecată de către reclamantă – 26.10.2007, dispoziţiile legale invocate de aceasta fuseseră declarate neconstituţionale, instanţa constată că cererea acesteia este lipsită de temei legal, fiind neîntemeiate atât criticile formulate de aceasta cu privire la Hotărârea nr. 44 bis/ 29.09.2006 a Consiliului Local cât şi cererile acesteia privind obligarea pârâtului Primarul de emitere a unei dispoziţii prin care să se constituie comisia pentru vânzarea spaţiilor medicale conform O.U.G. 110/2005 şi demararea procedurii de vânzare a spaţiului medical prin negociere directă, aşa încât acţiunea urmează să fie respinsă.
