Potrivit raporturilor contractuale dintre cele două părţi, pârâta a achiziţionat de la reclamantă marfă în valoare totală de 10.155.890 lei în cursul anului 1999, achitând această sumă abia la data de 3 mai 2000 cu O.P. nr. 177.
în conformitate cu prevederile art. 1361 – 1362 Cod civil, principala obligaţia a cumpărătorului este de a plăti preţul în ziua şi la locul determinat prin contract, iar dacă nu s-a prevăzut nimic, cumpărătorul este dator a plăti la locul şi la timpul în care se face predarea lucrului.
în cazul neplăţii la scadenţă a preţului, creditorul este îndreptăţit să obţină reactualizarea în raport de indicele de inflaţie, chiar în lipsa unei clauze contractuale, deoarece preţul reflectă o echivalenţă a prestaţiilor, astfel că reactualizarea lui, spre deosebire de penalităţi sau dobânzi nu constituie o sancţionare a întârzierii plăţii.
Prin faptul că pârâta beneficiară nu a efectuat plata la scadenţă, echilibrul contractului nu s-a mai păstrat, prestatoarea fiind prejudiciată prin devalorizarea leului, corespunzător indicelui de inflaţie.
Lipsa unei clauze contractuale referitoare la reactualizarea preţului în funcţie de indicele de inflaţie este nerelevantă deoarece, potrivit art. 980 – 981 şi 1084 Cod civil, o asemenea clauză se subînţelege, nefiind necesar a fi prevăzut expres dreptul creditorului de a obţine repararea integrală a pagubei produse prin neplata preţului la scadenţă.
Dobânzile prevăzute de O.G. nr. 9/2000 privesc sancţionarea întârzierii plăţii de către debitor prin lipsa de folosinţă a sumelor şi nu se confundă cu preţul prestaţiilor actualizate.
Faţă de aceste considerente, curtea a reţinut că apelul reclamantei este întemeiat, motiv pentru care, în conformitate cu art. 296 Cod procedură civilă, 1-a admis şi a schimbat în parte hotărârea, în sensul admiterii şi a capătului de cerere privind actualizarea preţului în raport de indicele de inflaţie (decizia civilă nr. 45/2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa).
