Prin decizia nr. 603 din 18.09.2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost casată sentinţa nr. 717 din 26.06.2001 a Tribunalului Dâmboviţa şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Obiectul cauzei era reprezentat de plata unei diferenţe de preţ neachitată, în cuantum de 20.785.737 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de tăvănuire executate în beneficiul pârâtei de către reclamantă, acţiunea fiind admisă pentru suma solicitată, cu respingerea cererii reconvenţionale.
Curtea a reţinut că instanţa a soluţionat fondul cauzei fără a administra vreun mijloc de dovadă în apărare sau o probă concludentă, necesară pentru determinarea întinderii prejudiciului suferit de reclamantă, pentru verificarea stadiului lucrărilor comandate fiind necesară efectuarea unei expertize contabile. Deşi această probă a fost solicitată de către pârâta şi cu toate că de administrarea sa depindea şi examinarea cererii reconvenţionale, efectuarea expertizei nu a fost admisă de instanţa de fond.
Curtea a conchis că sentinţa atacată cu recurs este netemeinică, deoarece nu s-a cercetat complet fondul cauzei, astfel încât a considerat că este necesară casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare (decizia nr. 603 din 18.09.2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti).
