Caracterul consensual al contractului individual de muncă. Neîncheierea în formă scrisă. Prezumţia încheierii


sale pe durată nedeterminată. Consecinţe

C. muncii, art. 3, art. 16 alin. (2), art. 17, art. 39, art. 40, art. 78, art. 154 alin. (2)

Acordul de voinţe al părţilor în privinţa încheierii contractului individual de muncă s-a realizat la data la care a fost acceptată de către angajator cererea de angajare formulată de reclamant.

Este lipsit de relevanţă faptul că părţile nu au încheiat în formă scrisă contractul individual de muncă, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) C. muncii, se prezumă că acest contract a fost întocmit pe durată nedeterminată, câtă vreme reclamantul a desfăşurat activitate pentru pârâtă, fiind remunerat, astfel cum rezultă în mod neîndoielnic din fluturaşul de plată a salariului.

Cum reclamantul a prestat muncă pentru pârâtă, el are şi dreptul de a primi salariul pentru această activitate, pârâta încălcând în mod nelegal acest drept.

C.A. Bucureşti, Secţia Vll-a civilă şi pentru cauze privind con flictele de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 224/R din 31 ianuarie 2007, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 1210/2006, pronunţată de către Tribunalul Teleorman, Secţia civilă, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâta SC T.C. SRL; s-a constatat existenţa contractului individual de muncă valabil încheiat cu pârâta,

începând cu data de 6 ianuarie 2006, pe care a obligat-o să încheie contract de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. (1) C. muncii; s-a obligat pârâta la plata drepturilor salariale în cuantum de 1.535 lei, drepturi salariale cuvenite şi neacordate pe perioada 1 februarie 2006 – 15 aprilie 2006, precum şi suma de 319,5 lei RON reprezentând contravaloarea a 15 bonuri de masă, în valoare de 7 lei RON fiecare, cuvenite şi neacordate pe luna februarie 2006, şi suma 214,5 lei RON reprezentând contravaloarea a 30 de bonuri de masă în valoare de 7,15 lei RON, cuvenite şi neacordate pe lunile martie şi aprilie 2006; s-a obligat pârâta la rectificarea menţiunii de la poziţia 6.1, coloana 6 din carnetul de muncă, în sensul de a menţine salariul de încadrare de 560 RON, începând cu data de 6 ianuarie 2006; s-a obligat pârâta la plata unei despăgubiri lunare egale cu venitul de care a fost lipsit pe perioada de la 15 aprilie 2006 şi până la reluarea efectivă a activităţii; s-a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantului i s-a aprobat cererea de angajare adresată pârâtei la data de 6 ianuarie 2006 pe postul de inginer, astfel cum rezultă din menţiunile de la poziţia cu numărul 6.1, coloana 4 din carnetul de muncă. S-a avut în vedere că reclamantul nu a încheiat contract individual de muncă cu pârâta până la data începerii efective a muncii, deoarece nu se negociase contractul colectiv de muncă, aşa încât salariul acordat reclamantului era de 560 lei RON/lună şi sporul de vechime de 16%, astfel cum rezultă din fluturaşul de plată a salariului pe luna ianuarie 2006. După negocierea contractului colectiv de muncă, reclamantul a solicita pârâtei, la data de 16 martie 2006, să se stabilească data la care putea să se prezinte pentru negocierea contractului individual de muncă, conform art. 17, art. 20, art. 21 şi art. 157 alin. (1) C. muncii.

Instanţa de fond a ţinut cont de dispoziţiile art. 16 alin. (2) C. muncii şi a apreciat că reclamantul a făcut în speţă dovezi privind prevederile contractuale prin depunerea fluturaşului de lichidare pe luna ianuarie 2006 şi cu foaia suplimentară de pe carnetul de muncă.

S-au avut în vedere dispoziţiile art. 17 C. muncii şi Directiva Consiliului Comunităţii Europene 91/533/CEE din data de 14 decembrie 1991 şi s-a apreciat că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de informare a salariaţilor asupra condiţiilor aplicabile referitoare la locul de muncă, sediul angajatorului, o scurtă caracterizare sau descriere a activităţii, durata contractului, data de la care contractul sau raportul de muncă produce efecte, suma iniţială de bază, celelalte părţi compo

nente şi frecvenţa plăţii, mijloacele de informare. S-a luat act de faptul că pârâta nu s-a conformat prevederilor art. 17 C. muncii, întrucât aceasta s-a mulţumit să facă doar o adresă reclamantului prin care i-a făcut cunoscut contestatorului, în baza contractului colcctiv de muncă dezbătut şi înregistrat la unitate, că are obligaţia să încheie contract individual de muncă.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, apreciindu-se că acesta nu poate fi considerat că nu a avut niciodată calitatea de angajat al pârâtei SC T.C. SRL Roşiorii de Vede, mai cu seamă că acesta a făcut dovada prestării activităţii la această unitate cu fluturaşul de lichidare pe luna ianuarie 2006, cu un salariu de încadrare de 560 RON şi 480 ore lucrate.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta. Analizând întregul material probator administrat, curtea a reţinut următoarele: prima critică adusă hotărârii este nefondată, întrucât instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 16 alin. (2) C. muncii, reţinând judicios că reclamantul-intimat a dovedit, prin mijloace de probe administrate în cauză, existenţa contractului individual de muncă intervenit între părţi. Curtea a constatat, ca şi instanţa de fond, că acordul de voinţă al părţilor în privinţa încheierii contractului individual de muncă s-a realizat la data de 6 ianuarie 2006, când a fost acceptată de către angajator cererea de angajare formulată de reclamant şi înregistrată sub nr. 39 din 6 ianuarie 2006. Este lipsit de relevanţă faptul că părţile nu au încheiat în formă scrisă contractul individual de muncă, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 16 C. muncii, se prezumă că acest contract a fost întocmit pc durată nedeterminată, câtă vreme reclamantul a desfaşurat activitate pentru pârâtă, începând cu data de 6 ianuarie 2006, fiind remunerat în cursul lunii ianuarie 2006 de către pârâtă, astfel cum rezultă în mod neîndoielnic din fluturaşul de plată a salariului.

Calitatea de salariat în raportul juridic de muncă intervenit între părţi, dobândită la data acceptării ofertei de muncă făcute de către reclamant, rezultă cu prisosinţă din analiza următoarelor probe: rezoluţia recurentei de pe cererea de angajare nr. 39/2006, fluturaşul de plată a salariului către reclamant, răspunsul dat de probă la întrebările 2 şi 4 din interogatoriu, cererile de aprobare a unor zile de concediu de odihnă formulate la data de 24 ianuarie 2006, 23 februarie 2006, 22 martie 2006. Câtă vreme reclamantul a prestat muncă pentru pârâtă începând cu ianuarie 2006, prima instanţă în mod corect a apreciat că

acesta arc şi dreptul de a primi salariul pentru această activitate, pârâta încălcând în mod nelegal acest drept.

Referitor la critica recurentei, potrivit căreia nesemnarea contractului individual de muncă este rezultatul culpei reclamantului, curtea a reţinut că este neîntemeiată, întrucât obligaţia încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, conform art. 6 din Contractul colectiv de muncă şi art. 16 alin. (1) teza a Il-a C. muncii.

In mod judicios s-a dispus de către prima instanţă obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pe perioada de la 15 aprilie 2006 şi până la reluarea efectivă a activităţii, prin interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 78 C. muncii.