Plângere contravenţională Contravenţii. Închisoare contravenţională

Dosar nr.1069/179/2011

Domeniu alocat : ContravenĹŁii

Tip speţă : sentinţă civilă

Data speĹŁei : s.c. nr. 631/29.09.2011

Titlu: plângere contravenţională

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag data de 25 august 2011 sub nr. 1069/179/2011 , petenta SC A SRL GALAŢI a contestat procesul verbal de constatare a contravenţiei seria AIR nr. nr.0161381/01.08.2011 emis de AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ – A.R.R. –Agenţia Tulcea pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.8 alin.2 pct.4 din OG37/2007 modificată de OG 21/2009 – aprobată prin Legea 52/2010 , solicitând admiterea plângerii şi înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.

În motivarea plângerii petenta a învederat că a fost sancţionată contravenţional cu amendă în valoare de 3000 lei , pentru faptul că în data de 01.08.2011 , ora 18,19 la controlul efectuat pe DN 22 Km.226 + 730 , în apropiere de localitatea Baia , judeţ Tulcea , asupra autovehiculului GL-08-U proprietatea SC A SRL, conducător auto U.P. , verificând timpul de conducere , pauză şi odihnă pe ultimile 30 zile , descărcând cardul conducătorului auto prin dispozitivul Tachoscan , s-a constatat că în data de 23 iulie 2011 a avut timpul de conducere continuă prea lung cu 50 minute .

Petenta a învederat că în termen de 48 h , a fost achitată jumătate din minimul amenzii , respectiv suma de 1500 lei pentru a beneficia de această reducere , însă consideră că amenda nu a fost aplicată în conformitate cu dispoziţiile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor .

A mai arătat că în conformitate cu art.5 al.5 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor , cu modificările şi completările ulterioare , sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite , iar potrivit art.7 al.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor , cu modificările şi completările ulterioare , avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune , iar potrivit articolului 21 al.3 privind regimul juridic al contravenţiilor , cu modificările şi completările ulterioare ,sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite , ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta , de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia , de scopul urmărit , de urmarea produsă , precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului .

Petenta a solicitat , motivat de faptul că şoferul este cel care a depăşit perioada de conducere , ea neavând posibilitatea de a-l controla pe perioada de conducere pentru a respecta prevederile legale , admiterea plângerii şi înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.

Plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG 2/2001.

În probaţiune petenta a depus la dosar în copie procesul verbal seria AIR nr. 0161381 de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat la 01.08.2011.

Prin întâmpinarea formulată , organul constatator a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică şi nelegală .

ĂŽn motivarea Ă®ntâmpinării s-a invocat efectuarea de transporturi rutiere , la data de 01.08.2011 , cu autovehiculul cu numărul de Ă®nmatriculare GL-08-U , ce aparĹŁine SC A SRL , condus de U.P. , ocazie cu care s-a constatat faptul că Ĺźoferul Ă®n cauză a depăşit perioada maximă de conducere continuă cu 50 de minute , respectiv a condus Ă®n ziua de 23.07.2011 neĂ®ntrerupt 5 ore Ĺźi 20 de minute , Ă®ncălcând prevederile Regulamentului CEE nr.561/2006 Ĺźi ale Acordului AETR – faptă ce constituie contravenĹŁie Ă®n conformitate cu art.8 alin.2 pct.4 din OG 37/2007 modificată de OG 21/2009 – aprobată prin Legea 52/2010 – privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere , pauzele Ĺźi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto Ĺźi utilizarea aparatelor de Ă®nregistrare a activităţii acestora .

În conformitate cu prevederile art.8 alin. 2 pct.4 din OG nr.37/2007 , constituie contravenţie depăşirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puţin de o oră şi 30 de minute şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei conform art.9 alin.1 lit.d din acelaşi act normativ ce se aplică intreprinderii /operatorului de transport rutier.

S-a mai arătat că petenta îşi motivează plângerea , invocând că sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei , susţinând că şoferul în cauză este cel care a depăşit perioada de conducere , ea neavând posibilitatea de a-l controla pe această durată , motive care nu pot fi primite de instanţă deoarece nu au relevanţă şi pe care organul constatator le consideră ca fiind simple afirmaţii .

Având în vedere prevederile Regulamentului CEE nr.561/2006 şi ale Acordului AETR , organul constatator a învederat că , conducătorul auto trebuia să ia o pauză de 45 minute după 4 ore şi 30 minute de conducere după care să-şi reia activitatea de conducere , ori în cazul în care a fost fracţionată pauza de 45 minute în două intervale din care primul trebuia să fie de 15 minute şi al doilea de 30 minute.

Analizând raportul extras cu dispozitivul TachoScan , aflat în dotarea agenţilor constatatori ai ARR , rezultă faptul că în ziua de 23.07.2011 , conducătorul auto U.P. a condus neîntrerupt peste timpul admis de conducere continuă de 4 ore şi 30 minute .

Potrivit prevederilor Regulamentului CE nr.561/2006, nu se consideră pauză orice interval de timp sub 15 minute ,motiv pentru care s-a considerat că şoferul în cauză nu a efectuat pauza de 45 minute după 4 ore şi 30 de minute de conducere sau să fracţioneze această pauză în două intervale din care primul de 15 minute şi al doilea 30 minute .

Faţă de aceste precizări , organul constatator a considerat că susţinerile petentei nu au relevanţă ceea ce înseamnă că aceasta nu poate să probeze contrariul celor constatate şi menţionate în cuprinsul procesului verbal de contravenţie , din formularul de control în trafic seria AETR nr. 0039584/01.08.2011 rezultând în mod indubitabil că la rubrica 12 , s-a menţionat de către agentul constatator că în data de 23 iulie 2011 a avut timpul de conducere continuă prea lung cu 50 minute ,formular ce a fost semnat de conducătorul auto U.P. fără a avea obiecţiuni, primind un exemplar în momentul controlului .

Abaterea de la prevederile OG 37/2007 este considerată o abatere gravă de la reglementările în vigoare , ţinând cont că tahograful reprezintă o măsură de prevenire a evenimentelor rutiere , cu ajutorul căruia se pot verifica timpii de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto , fapt ce duce la întărirea siguranţei pe drumurile publice .

Faţă de solicitarea petentei ca sancţiunea amenzii să fie transformată în avertisment , s-a apreciat de către intimată că pentru îndeplinirea scopului educativ şi preventiv al legii de reglementare a activităţii de transport rutier , dar şi pentru întărirea disciplinei în domeniu , este necesară aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale actus interpretandus est potius ut valeat qvam ut pereat , putându-se observa că agentul constatator a aplicat limita minimă a sancţiunii amenzii prevăzute pentru această contravenţie .

Concluzionând , organul constatator a apreciat că justificările petentei în argumentarea plângerii nu sunt relevante şi pertinente şi ţinând cont de noţiunea de contravenţie dată de OG nr.2/2001 şi de factorii circumstanţiali în care s-a săvârşit contravenţia s-a solicitat respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea procesului verbal seria AIR nr.0161381/01.08.2011 ca legal şi temeinic întocmit .

În drept , întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art.115-118 c.pr.civ. ale OG 2/2001 , OG 37/2007 modificată prin OG nr.21/2009 aprobată prin Legea nr.52/2010 .

Petenta a formulat răspuns la întâmpinarea organului constatator învederând că agentul constatator a aplicat o sancţiune prea mare în raport de circumstanţele faptei , conducătorul auto fiind cel care a depăşit perioada de conducere , ea neavând posibilitatea de a-l controla pe perioada duratei de conducere pentru a respecta prevederile legale , că nimic nu l-a împiedicat pe acesta să-şi efectueze perioada de repaus .Şoferul a semnat fără a avea obiecţiuni formularul de control în trafic seria AETR nr. 39584/01.08.2011 şi nu a menţionat în vreun fel că i-ar fi impus să nu-şi respecte timpul de odihnă , mai mult decât atât , în data de 01.08.2011 , înainte de a pleca în cursă , toţi conducătorii auto au fost instruiţi cu privire la Regulamentul 561/2006 din AETR , astfel că , având în vedere că fapta a fost constatată la ora 18,19 este evident că procesul verbal a fost încheiat înainte de a pleca în cursă conducătorii auto .

S-a mai învederat de petentă că , dacă abaterea săvârşită este considerată de intimată gravă , astfel cum a menţionat , a aplicat totuşi amenda minimă prevăzută de actul normativ sancţionator , în această situaţie apreciindu-se că intimata putea să aplice şi un avertisment , având în vedere circumstanţele săvârşirii faptei .

Deliberând asupra plângerii contravenţionale formulate prin prisma materialului probator administrat , instanţa reţine că în baza procesului verbal de contravenţie seria AIR nr.0161381/01.08.2011 petenta SC A SRL a fost amendată contravenţional cu amendă în sumă de 3000 lei , conform art.9 alin.1 lit.d din OG 37/2007 , de către AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ – Agenţia Tulcea , reţinând în sarcina acesteia săvârşirea presupusei contravenţii prev. de art.8 alin.2 pct.4 din OG nr.37/2007 modificată şi aprobată prin OG nr.21/2009 în sensul că , la controlul efectuat în trafic în data de 01.08.2011 ,ora 18,19 pe DN 22 Km.226 – 730 , în apropiere de localitatea Baia la auto cu numărul de circulaţie GL-08-U , proprietate SC A SRL , conducător auto U.P. , la verificarea timpilor de conducere , pauză şi odihnă pe ultimele 30 de zile descărcând cardul conducătorului auto prin dispozitivul TachoScan s-a constatat că în data de 23.07.2011 a avut timpul de conducere continuă prea lung cu 50 de minute, sens în care s-a întocmit buletinul de control AETR 39584/01.08.2011 ce a fost semnat de conducătorul auto şi căruia i s-a înmânat un exemplar.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanţei posibilitatea schimbării încadrării juridice şi nici stabilirea altei sancţiuni, instituind numai un control asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie .

Procesul verbal de contravenţie se bucură de forţă probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerinţelor legale privitoare la formă (art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de către agentul constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa l-a examinat din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituţia României, textul convenţiei şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în acelaşi timp o forţă juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudenţială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs România), instanţa a constatat că domeniul contravenţional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanţa, reţinând aplicabilitatea în speţă a dispoziţiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident a fost ţinută şi de prevederile paragrafului 2 şi 3 ale aceluiaşi articol, care instituie garanţii procedurale specifice în domeniul penal.

Printre aceste garanţii se numără şi cea referitoare la obligativitatea respectării prezumţiei de nevinovăţie.

Această prezumţie priveşte atât atitudinea organelor judiciare faţă de săvârşirea cauzei cât şi sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal, instanţa a reţinut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

În acest sens este de remarcat că în jurisprudenţa Curţii s-a reţinut în mod constant că prezumţiile nu sunt în principiu contrare Convenţiei.

Astfel, în Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku c. Franţei, Curtea a reţinut ca prezumţiile sunt permise de Convenţie dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deşi din probele administrate de „acuzare” instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Petenta a susţinut că şoferul U.P. este cel care a depăşit perioada de conducere şi că ea nu are posibilitatea de a-l controla pe durata perioadei de conducere pentru a respecta prevederile legale , administrând în acest sens proba testimonială ,iar la termenul din 29 septembrie 2011 a fost audiat în calitate de martor , şoferul U.P. care a declarat că a depăşit timpii de conducere şi de repaus în data de 23 iulie 2011 deoarece era noapte şi dorea să ajungă mai repede acasă şi că de la data angajării la societate şi până la data controlului a fost instruit la fiecare început de lună de către şeful de coloană cu privire la timpii de conducere şi repaus şi nimeni din societate nu i-a impus nici lui şi nici colegilor săi să nu respecte timpii de conducere şi de repaus.

InstanĹŁa reĹŁine că Ă®n procesul verbal de contravenĹŁie se menĹŁionează că s-a Ă®ntocmit de către agentul constatator buletinul de control AETR nr. 39584/01.08.2011 ce a fost semnat de conducătorul auto , depus Ĺźi Ă®n copie la dosar Ĺźi pe care conducătorul auto l-a semnat fiindu-i Ă®nmânat un exemplar , ori , dacă acesta nu era de acord cu cele menĹŁionate Ă®n acest Ă®nscris , putea să refuze să semneze acest formular sau să – l semneze cu obiecĹŁiuni, per a contrario conducătorul auto a fost de acord cu cele menĹŁionate Ĺźi implicit a recunoscut săvârĹźirea faptei reĹŁinute Ă®n actul sancĹŁionator .

Cum , organul constatator a probat săvârĹźirea faptei de către petentă Ĺźi aceasta nu a administrat probe cu care să răstoarne prezumĹŁia de temeinicie a procesului verbal de contravenĹŁie Ĺźi o altă situaĹŁie de fapt decât cea reĹŁinută Ă®n actul sancĹŁionator instanĹŁa apreciază că Ă®n cauză sunt Ă®ntrunite elementele constitutive ale contravenĹŁiei prevăzute la art. 8 alin.2 pct.4 din OG nr.37/2007, potrivit cu care depăşirea perioadei maxime de conducere neĂ®ntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puĹŁin de o oră Ĺźi 30 de minute reprezintă Ă®ncălcări grave ale dispoziĹŁiilor Regulamentului Parlamentului European Ĺźi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 Ĺźi, după caz, ale Acordului AETR Ĺźi constituie contravenĹŁii, dacă acestea nu sunt considerate infracĹŁiuni potrivit legii penale Ĺźi se sancĹŁionează potrivit dispoziĹŁiilor art.9 alin.1 lit.d din OG 37/2007 cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei – faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1 – 11 Ĺźi 16, aplicabilă Ă®ntreprinderii/operatorului de transport rutier, Ĺźi faptele prevăzute la alin. (2) pct. 12 – 15 Ĺźi 17, aplicabilă conducătorului auto;

În privinţa sancţiunii aplicate , amendă de 3000 lei , instanţa apreciază că a fost corect individualizată şi corect stabilită , fiind aplicată limita minimă a pedepsei amenzii , astfel că înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate cu sancţiunea avertismentului solicitată de petentă , nu se justifică .

Astfel reţinută situaţia în fapt şi încadrarea juridică , instanţa având în vedere că în raport de jurisprudenţa CEDO , petentei îi sunt recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală printre care şi prezumţia de nevinovăţie, context în care sarcina probei revine acuzării, iar de situaţia îndoielnică beneficiază cel acuzat, cum petenta nu a administrat probe cu care să răstoarne prezumţia de temeinicie a procesului verbal de contravenţie şi o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în actul sancţionator , plângerea urmează a fi respinsă ca nefondată .