In raport de prevederile art. 456 din Codul de procedură penală, determinarea în concret a instanţei competente să soluţioneze cererea de întrerupere a executării pedepsei se face în funcţie de locul de deţinere în care se găseşte condamnatul în momentul introducerii cererii sau se are în vedere instanţa de executare.
împrejurarea că după introducerea cererii condamnatul a fost transferat la un alt loc de deţinere nu justifică declinarea de competenţă.
Concomitent cu analiza incidenţei în cauză a competenţei instanţei de sau a instanţei locului de deţinere mai trebuie avute în vedere şi alte criterii care să contribuie la o mai bună şi eficientă activitate procesuală.
(Sentinţa nr. 2 din 20 martie 2001 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 2053 din 9.10.2000, Judecătoria Slobozia şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei condamnatului M.G.L. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pe motiv că acesta este deţinut la Penitenciarul Jilava, care se află în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. De asemenea, Judecătoria Slobozia ar soluţiona cu mare întârziere această cauză datorită lipsei de procedură cu petentul, netransferat de la Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Slobozia.
Constatând că, la data de 21.11.2000, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul Slobozia, prin Sentinţa penală nr..24 din 9.01.2001, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Sesizată cu conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că soluţionarea cauzei este de competenţa Judecătoriei Slobozia.
Curtea a reţinut că instanţa de executare, determinată potrivit dispoziţiilor art. 418 alin. 1 din Codul de procedură penală, este Judecătoria Slobozia.
Deosebit de aceasta, Judecătoria Slobozia este şi instanţa locului de deţinere la data introducerii cererii de întrerupere a executării pedepsei, astfel că nu are relevanţă că petentul-condamnat a fost transferat ulterior acestei date la un alt loc de deţinere.
în conformitate cu dispoziţiile art. 456 din Codul de procedură penală, determinarea în concret a instanţei competente să soluţioneze cererea de întrerupere a executării pedepsei se face şi în raport de cazul de întrerupere invocat de cel în cauză.
în speţă, cererea de întrerupere a executării pedepsei se întemeiază pe cazul prevăzut de art. 453 lit. c) din Codul de procedură penală şi deci întreaga probaţiune se face pentru dovedirea “împrejurărilor speciale” în care s-ar găsi familia condamnatului, care, potrivit menţiunilor din cerere, are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Slobozia, care, aşa cum s-a precizat, este şi instanţa de executare, iar în prezent este şi instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere (Penitenciarul Slobozia).
NOTĂ:
Potrivit prevederilor art. 456 din Codul de procedură penală, instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare sau instanţa corespunzătoare în grad în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
Raţiunea acestei competenţe multiple pe care o reglementează textul de lege este de a contribui la o mai bună şi eficientă activitate procesuală sub mai multe aspecte şi în funcţie de cazul de întrerupere invocat.
Astfel, de exemplu, localitatea de domiciliu a familiei condamnatului şi locul de deţinere sunt criterii care trebuie avute în vedere în scopul unei soluţionări eficiente şi cu celeritate a unor asemenea cereri şi care determină competenţa unei instanţe.
în principal, totuşi, practica judiciară a statuat că, pentru determinarea competenţei de soluţionare a unei cereri de întrerupere a executării pedepsei, trebuie avut în vedere locul de deţinere în care se găseşte condamnatul-petiţionar în momentul introducerii cererii, şi nu locul de deţinere (sau succesiv chiar mai multe asemenea locuri) unde ulterior a fost transferat. (T.S., Decizia penală nr. 1874/1985 în R.R.D. nr. 5/1986, p. 83).
în speţă, împrejurarea că, după introducerea cererii, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul Jilava nu justifică declinarea de competenţă, întrucât, la data introducerii cererii, condamnatul se afla în Penitenciarul Slobozia şi, în plus, familia condamnatului îşi are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Slobozia.
Faptul că interesează acest criteriu la determinarea competenţei o dovedeşte şi împrejurarea că, în cauză, condamnatul a fost din nou transferat la Penitenciarul Slobozia, iar transferurile succesive nu trebuie să determine automat şi declinarea competenţei.
