Lipsa de relevanţă a acestei împrejurări
Prin decizia nr. 69 din 9.02.2001, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul şi a casat sentinţa nr. 870 din 18.08.2000 a Tribunalului Buzău.
Judecătorul sindic a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii falimentului faţă de debitoare pentru o datorie de 37.000 U.S.D., reţinând că datoria comercială invocată nu este certă, lichidă şi exigibilă, întrucât nu este constatată printr-un titlu executoriu.
Instanţa de recurs a stabilit că judecătorul sindic a apreciat în mod greşit că datoria comercială a debitoarei trebuia constatată printr-un titlu executoriu, deoarece Legea nr. 64/995 nu condiţionează introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului de o asemenea împrejurare.
Pe de altă parte, instanţa de recurs a constatat că judecătorul sindic nu a comunicat debitoarei cererea de faliment formulată de creditoare, astfel încât aceasta nu a avut posibilitatea de a-şi formula apărările necesare, inclusiv pe calea unei contestaţii (decizia nr. 69 din 9.02.2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti).
Notă: în acelaşi sens a fost pronunţată şi decizia nr. 146 din 9.03.2001 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a reţinut că, în condiţiile în care au fost depuse la dosar contractul de vânzare-cumpărare şi facturile privind livrarea mărfii către debitoare, erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995 pentru a se formula de către creditoare cerere de deschidere a procedurii falimentului, creanţa sa fiind certă, lichidă şi exigibilă, chiar în lipsa unui titlu executoriu.
