C. muncii, art. 8, art. 17, art. 37
Reclamanta, conform art. 17 C. muncii, a fost informată în legătură cu clauzele esenţiale ale contractului individual de muncă şi i s-a prezentat fişa cu atribuţiile şi responsabilităţile postului de consilier I A.
Anterior încheierii contractului individual de muncă, au existat negocieri între reclamantă şi pârât referitoare la cuantumul salariului; părţile au căzut de acord asupra salariului, care ulterior a fost înscris în contractul individual de muncă.
Nu este admisibilă acţiunea în anularea parţială a contractului individual de muncă, respectiv a clauzei ce priveşte cuantumul salariului, dacă s-a făcut dovada că reclamanta a cunoscut atribuţiile de serviciu şi cuantumul salariului.
C.A. Piteşti, decizia nr. 1237 din 24 mai 2005,
LexExpert – Jurisprudenţă
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 166 din 3 martie 2005, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta M.I. în
contradictoriu cu O.C.P.I. Vâlcea, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii relative a prevederilor pct. D alin. (1) din Contractul individual de muncă privind salariul de încadrare şi obligarea la plata despăgubirilor corespunzătoare prejudiciului suferit, până la data negocierii salariului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, pe baza probelor administrate, că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 17 alin. (2) lit. d) C. muncii, aşa încât reclamanta nu a fost în eroare asupra cunoaşterii atribuţiilor pe care le va îndeplini în calitate de consilier I.A., pentru a invoca viciul de consimţământ la încheierea contractului individual de muncă, astfel că s-a respins primul capăt de acţiune, în baza art. 962 C. civ. raportat la art. 17 C. muncii.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 37 C. muncii, drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi angajat se stabilesc prin negociere în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă şi nu se poate dispune de către instanţă obligarea pârâtului să negocieze cu reclamantul pct. J alin. (1) din contractul individual de muncă ce se referă la salariul de bază, astfel că, în baza art. 98 din Contractul colcctiv de muncă şi art. 37 C. muncii, s-a respins şi petitul doi din acţiune.
Sentinţa a fost recurată de reclamanta M.I., criticând-o pentru că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate, iar hotărârea este lipsită de temei legal.
Recursul a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 199/2005 a Curţii de Apel Piteşti. Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut că, la data la care s-a încheiat contractul individual de muncă între reclamantă şi pârât, au fost respectatc celc două prevederi din contractul colectiv de muncă. Reclamanta a fost informată în legătură cu clauzele esenţiale, conform art. 17 C. muncii, şi i s-a prezentat fişa cu atribuţiile şi responsabilităţile postului de consilier I A, atribuţii ce se regăsesc şi în H.G. nr. 1210/2004.
Anterior încheierii contractului individual de muncă au existat negocieri între reclamantă şi pârât referitoare la cuantumul salariului; părţile au căzut de acord asupra salariului, care ulterior a fost înscris în contractul individual de muncă, iar, potrivit art. 98 din Contractul colectiv de muncă, modificarea salariilor prin negociere nu poate fi cerută mai înainte de împlinirea unui an de la data stabilirii lor. S-a mai reţinut că nu s-a făcut nicio dovadă că reclamanta a fost în eroare asupra cuantumului obiectului convenţiei, respectiv asupra atribuţiu-nilor de serviciu atunci când a semnat contractul individual de muncă.
