83. a. Doi inculpaţi minori au sustras în mai multe nopţi din domiciliile unor persoane păsări, pe care în aceleaşi nopţi le-au adus în locuinţa inculpatei, care le-a plătit pentru ele sume modice de bani.
Faţă de împrejurările în care a cumpărat păsările – numărul mare al acestora, orele târzii din noapte la care i-au fost aduse, vârsta coinculpaţilor, preţurile mici cerute şi plătite – este evident că inculpata şi-a dat seama de provenienţa păsărilor, ceea ce ar putea face să se creadă că activitatea sa ilicită constituie infracţiunea de tăinuire. Dar, aflându-ne în faţa unei dobândiri repetate de bunuri, cu ştiinţa că provin din furturi săvârşite în mod repetat – ceea ce echivalează cu o promisiune anticipată de tăinuire şi cu o formă de sprijinire a autorilor furturilor, care ştiau că vor avea unde să valorifice bunurile pe care le vor sustrage faptele inculpatei se caracterizează ca o complicitate morală la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută în art. 26 raportat la art. 208, 209 lit. a şi e C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.
b. în ceea ce priveşte prima faptă, inculpata va răspunde pentru infracţiunea de tăinuire, deoarece a comis-o după ce inculpaţii minori săvârşiseră infracţiunea de furt despre care – în momentul comiterii – ea nu avea cunoştinţă.
C. Apel Bucureşti, s. a U-a pen., dec. nr. 422/1997
NOTĂ. în sensul că cel care primeşte în mod repetat bunuri obţinute prin furturi repetate săvârşite de o altă persoană este complice la furt, şi nu tăinuitor, v.: TS, sp., dec. nr. 244/1979, RRD nr. 9/1979, p. 69; TS, sp., dec. nr. 569/1970, RRD nr. 11/1970, p. 120; C. Apel Bucureşti, s a U-a pen., dec. nr. 591/1994, Culegere V, p. 223; C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 130/1994, Culegere V, p. 51; Tm Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 1120/1992, Culegere III, p. 56; T. Suceava, dec. pen. nr. 90/1996, RDP nr. 3/1996, p. 119; Tj Timiş, dec. pen. nr. 1043/1983, RRD nr. 4/1984, p. 71; Gheorghiţă Mateuţ,Sinteză teoretică şi practică cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de furt, Dr. nr. 12/1996, p. 92-93). în sens contrar, v. Tm. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 964/1969, cu notă de Mircea Micu, RRD nr. 11/1969, p. 166.
84. Participaţia sub forma complicităţii se poate realiza, din punct de vedere subiectiv, şi cu intenţie indirectă. Aşa fiind, există complicitate nu numai atunci când rezultatul acţiunii autorului este prevăzut ca fiind cert, ci şi atunci când acesta este prevăzut ca fiind eventual. De asemenea, pentru existenţa complicităţii nu este necesar ca cel care ajută sau înlesneşte comiterea faptei să dorească să coopereze la săvârşirea acesteia, fiind suficient să accepte ca prin activitatea sa să contribuie la comiterea infracţiunii şi la producerea rezultatului ei.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 969/1997
NOTĂ. Elementul subiectiv al complicităţii – intenţia – se caracterizează sub aspectul factorului intelectiv, printr-o poziţie psihică bivalentă: pe de o parte, faţă de fapta săvârşită de şi de rezultatul său; pe de altă parte, faţă de propria sa activitate şi de urmările acesteia.
Complicele cunoaşte activitatea autorului şi prevede, ca cert sau eventual, rezultatul ei socialmente periculos; el are, de asemenea conştiinţa că prin activitatea sa contribuie la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, de către autor şi – dorind sau numai acceptând să coopereze la comiterea ei – voieşte să desfăşoare acea activitate.
Complicitatea se poate realiza, deci, şi cu intenţie indirectă. Dacă complicele şi-a dat seama că prin fapta sa ajută sau înlesneşte săvârşirea unei infracţiuni şi urmăreşte acest rezultat al faptei sale (comiterea infracţiunii, cu urmarea sa specifică), intenţia este directă; dimpotrivă, dacă, dându-şi seama că prin fapta sa ajută sau înlesneşte săvârşirea unei infracţiuni, nu urmăreşte acest rezultat al faptei sale, dar îl acceptă, intenţia este indirectă. în raport cu rezultatul infracţiunii, este suficient să se fi acceptat de către complice eventualitatea producerii lui; chiar în cazul unei infracţiuni pentru care legea cere intenţie directă, o asemenea intenţie, în raport cu rezultatul infracţiunii, se cere numai autorului nu şi complicelui.
