Prin decizia nr. 529 din 28.08.2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost casată sentinţa nr. 23 din 3.04.2001 a Tribunalului Prahova şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut că instanţa de fond în mod greşit a respins cererea creditoarei – societate pe acţiuni pentru declanşarea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei – societate cu răspundere limitată, pe motiv că nu ar fi fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din menţionatul act normativ.
S-a mai arătat că erau îndeplinite toate condiţiile pentru declanşarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, întrucât creditoarea deţinea împotriva debitoarei un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă. Debitoarea nu a achitat nici o sumă din acel debit, fiind pusă de drept în întârziere pentru datoria pe care o avea, din ziua când aceasta a devenit exigibilă, aşa încât nu era necesară efectuarea unor somaţii pentru achitarea sumei datorate (decizia nr. 529 din 28.08.2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti).
89. Procedura reglementată de Legea nr.64/1995.
Formularea cererii de declanşare a procedurii de către unul dintre asociaţi. Inadmisibilitate
Prin decizia civilă nr. 384/2001, Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de administrativ a admis recursurile debitoarelor împotriva încheierii din 4.05.2001, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 7404/2000 al Tribunalului Galaţi, pe care a modificat-o, în sensul respingerii cererii privind declanşarea procedurii falimentului.
în motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că nu s-a observat că un asociat în cadrul aceluiaşi contract de asociere nu poate cere declanşarea procedurii falimentului împotriva partenerului său.
Societatea reclamantă, potrivit contractului, avea calitatea de asociat şi membru fondator cu participare anume la capitalul social. Aceasta nu se putea constitui şi creditoare, în sensul Legii nr. 64/1995, fiind de principiu că un asociat nu poate cere falimentul coasociatului său, având un interes comun în realizarea scopului contractului de asociere încheiat.
Pe de altă parte, sunt evidente aspectele relei credinţe şi se poate uza de efectele specifice acestei instituţii de drept civil.
Contractul încheiat de părţi este intitulat contract de asociere, prin participarea tuturor părţilor la capitalul social. Aceasta nu conduce la concluzia că orice desocotire care intervine între părţi, în calitatea lor de asociaţi, se realizează prin declanşarea procedurii falimentului, procedură specială şi care vizează numai raporturile juridice dintre anumite subiecte de drept cu anumite calităţi.
Procedura falimentului, reglementată de Legea nr. 64/1995, poate fi declanşată de un terţ creditor, iar nu de un asociat împotriva celuilalt în cadrul realizării contractului încheiat pentru atingerea unui anumit scop comun (decizia nr. 384/2001, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi).
