Prin decizia civilă nr. 15/R/2000, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul debitoarei împotriva încheierii de şedinţă din 26.08.1999, pronunţată de Tribunalul Galaţi şi a casat încheierea atacată. Rejudecând în fond cauza, a respins cererea de lichidare judiciară.
în motivare, s-a reţinut că instanţa de fond nu a observat că debitorul a făcut faţă datoriilor sale comerciale, nefiind în încetare de plăţi.
Or, scopul Legii nr. 64/1995 este menţionat în art. 1, care prevede clar că legea se aplică comercianţilor-persoane fizice şi – care nu-şi plătesc datoriile şi, ca urmare, se impune reorganizarea activităţii acestora pentru redresarea situaţiei critice în care se află la un moment dat.
Debitorul îşi conduce activitatea comercială fără pierderi importante, deţine un plan raţional de activitate şi reorganizare, a cărui eficienţă este demonstrată prin plata salariilor şi plăţile făcute către furnizori.
Debitul neplătit este constituit în special din sumele pe care aceasta nu le-a putut încasa la rândul său de la diferiţi debitori.
Aşadar, din conţinutul probelor rezultă că debitorul este în măsură să acopere o mare parte din datoriile existente în minimum de timp şi nu se confirmă incapacitatea de plată reţinută în sarcina sa (decizia civilă nr. 15/R/2000 a Curţii de Apel Galaţi).
