Prin sentinţa nr. 404 din 23.06.2000, Tribunalul Sălaj a respins obiecţiunile formulate la încheierea de închidere a procedurii de faliment a debitorului.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, că procedura a fost legal închisă, conform art. 120 din Legea nr. 64/1995, întrucât nu s-a înregistrat nici o creanţă.
Or, art. 120 din menţionatul act normativ nu este aplicabil dacă creditorul şi-a formulat cererea de înregistrare a creanţei prin însăşi cererea de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 482 din 3.10.2000, Curtea de Apel Cluj a admis recursul, a casat sentinţa şi, rejudecând cauza, a admis obiecţiunile creditoarei, a desfiinţat încheierea de închidere a procesului de faliment şi a dispus continuarea procedurii de către judecătorul sindic.
S-a reţinut ca fiind greşită constatarea judecătorului sindic, deoarece creditoarea şi-a formulat cererea de înregistrare a creanţei prin însăşi cererea de chemare în judecată şi, prin urmare, nu sunt aplicabile în acest caz dispoziţiile art. 120 ale Legii nr. 64/1995 (decizia civilă nr. 482 din 3.10.2000 a Curţii de Apel Cluj).
