Prin actiunea înreg. pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3729/105/2009, reclamantul E.M. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de M.F.P. a solicitat sa se dispuna obligarea pârâtului la plata despagubirilor cu titlu de daune materiale, pentru fiecare an de detentie.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca s-a nascut în anul 1929 în Sibiu, iar pe data de 11.09.1951, fiind student la Politehnica Timisoara împreuna cu alti studenti a participat la o actiune de protest împotriva politicii statului comunist de a deporta populatie de etnie germana din Banat, publicând un manifest cu acest continut.
A sustinut reclamantul ca prin sentinta nr.182/14.03.1952 a fost condamnat la 14 ani de închisoare pentru savârsirea infractiunii de crima de uneltire contra ordinii sociale prin distrugerea mijloacelor de comunicare, iar în urma judecarii recursului, prin decizia nr.2796/22.07.1952 pedeapsa i-a fost marita la 20 de ani de închisoare.
La data de 11.10.2009 Reprezentantul Parchetului a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Prahova, motivat de faptul ca domiciliul ales al reclamantului se afla în Câmpina, dar ca domiciliul legal este în Germania, astfel ca în temeiul art.4 alin.4 din Legea nr.221/2009 si art.155 din Legea nr.105/1992 s-a solicitat declinarea competentei în favoarea Tribunalului Bucuresti.
Prin sentinta nr.1699/15.10.2009 Tribunalul Prahova a admis exceptia si a declinat competenta în favoarea Tribunalului Municipiului Bucuresti, retinând ca dispozitiile art.4 alin.1 din Legea nr.221/2009 prevad ca persoanele condamnate penal în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 pentru alte fapte decât cele prevazute la art.1 alin.1 pot solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al condamnarii, iar potrivit art.5 pot solicita acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Potrivit art.4 alin.4 competenta de solutionare a cauzei apartine tribunalului, sectia civila, în circumscriptia caruia domiciliaza persoana interesata.
În speta, reclamantul are domiciliul în Germania, astfel ca potrivit disp.art.155 din Legea nr.105/1992 competenta de solutionare revine, din punct de vedere teritorial, Tribunalului Municipiului Bucuresti, iar cum aceste dispozitii legale sunt imperative, reclamantul nu are posibilitatea ca prin alegerea unui domiciliu sa determine o alta instanta competenta, nefiind vorba de o competenta alternativa.
