Prin sentinţa civilă nr. 55/COM din 20.01.1998, pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 10.731.111 lei, reprezentând penalităţi de întârziere şi 838.489 lei, cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 102/COM din 9.02.1999, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă, apreciind că nu pot fi primite susţinerile apelantei, în sensul că, prin obligarea atât la penalităţi de întârziere cât şi la tarife de imobilizare, s-a aplicat o dublă sancţiune.
Instanţa de control judiciar a reţinut că penalităţile de întârziere au o natură juridică convenţională, fiind o convenţie accesorie (clauză penală).
Temeiul juridic al răspunderii materiale este art. 1069 Cod civil, potrivit cu care “clauza penală este o compensaţie la daunele interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligaţiei principale”. Aceasta are, deci, un caracter de dezdăunare pentru paguba pricinuită în caz de neexecutare a obligaţiei de plată a contravalorii tarifului de înscriere în parcul C.F.R. a vagonului.
Nici o asemănare nu există cu tarifele pentru imobilizarea vagoanelor, care reprezintă taxe pe care le plătesc beneficiarii proprietarului vagoanelor pentru folosirea liniilor de cale ferată peste termenul liber tarifar. Rezultă, deci, că natura serviciilor este diferită. Astfel, penalităţile de întârziere privesc neachitarea tarifului de înscriere în parcul de vagoane a vagoanelor particulare, iar tariful pentru imobilizarea vagoanelor pe calea ferată constituie o sancţiune pentru împiedicarea folosirii normale a acestora (decizia civilă nr. 102/COM din 9.02.1999 a Curţii de Apel Constanţa).
