Prin sentinţa civilă nr. 2472/2011 pronunţată în dosar nr. 1701/208/2010, instanţa a respins excepţia prescrierii dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională, formulată de petiţionara SC FE SA şi a admis plângerea petiţionarei împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 05 încheiat la 15 aprilie 2010 de către Municipiul X prin Primar, proces verbal pe care îl anulează.
Deliberând, constată:
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 1701/208/17.05.2010 petiţionara SC FE a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie nr. 05 încheiat la 15 aprilie 2010 de către Municipiul X prin Primar şi, în subsidiar, aplicarea sancţiunii avertismentului. Pe cale de excepţie, se invocă prescrierea dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională.
În motivarea plângerii petiţionara arată că a fost sancţionată cu amendă în sumă de 5000 lei, întrucât, în perioada 23.03.2009-08.09.2009 s-au executat lucrări specifice domeniului său de activitate cu nerespectarea prevederilor impuse prin autorizaţia de construire nr. 213/2008 şi nu s-a refăcut trotuarul. Petiţionara arată că activitatea sa a fost desfăşurată în interes public, neexistând nici un fel e pericol social al faptelor angajaţilor; că, de multe ori, când angajaţii săi execută lucrări de înlăturare a efectelor avariilor din sistemul de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, nu mai este timp suficient pentru obţinerea autorizaţiilor necesare care să permită efectuarea lucrărilor urgente ce sunt efectuate în interes public. Petiţionara consideră fapta agentului constatator ca reprezentând un abuz, sau cel puţin un exces de zel. Se mai arată că petentei i s-a încălcat dreptul fundamental la apărare, pentru că agentul constatator nu a permis angajaţilor societăţii să facă nici un fel de obiecţiuni, ceea ce este ilegal şi atrage nulitatea actului de constatare.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 5, art. 13 alin. 1, art. 16 alin. 7, art. 19, art. 38 din OG 2/2001.
Organul constatator a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, motivând că procesul verbal încheiat este atât temeinic, cât şi legal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că petiţionarei i-a fost aplicată amendă în sumă de 5000 lei, întrucât, în perioada 23.03.2009-08.09.2009, s-au executat lucrări specifice domeniului său de activitate cu nerespectarea prevederilor impuse prin autorizaţia de construire nr. 213/2008, şi nu s-a refăcut trotuarul.
Având a se pronunţa în principal asupra excepţiei invocate de către SC FE SA instanţa urmează a o respinge, întrucât, potrivit art. 31 din legea 50/1991 termenul de prescripţie în ce priveşte aplicarea sancţiunii este de 2 ani, acesta constituind un termen special în raport de termenul de prescripţie al aplicării sancţiunii prevăzut de OG 2/2001. O altă precizare necesară este aceea că deşi s-a solicitat în subsidiar aplicarea unei sancţiuni cu avertisment, art. 26 alin. 6 din legea 50/1991 prevede în mod expres că în cadrul contravenţiilor prevăzute de respectivul act normativ nu se poate aplica sancţiunea avertisment.
Pe fond, analizând probele administrate în cauză, instanţa constată că aplicarea sancţiunii contravenţionale de către organul constatator avut la bază nerespectarea autorizaţiei de construire nr. 213/28.08.2008. Această autorizaţie a fost eliberată la 28.08.2008 la cererea pe care a adresat-o Primăriei X Enel X. Or, după cum se poate constata, deşi autorizaţia a fost eliberată către Enel X, sancţiunea contravenţională a fost aplicată petiţionarei SCFE. Concluzia instanţei este că sancţiunea contravenţională s-a aplicat altei persoane juridice, căreia indiferent de situaţie, nu i se poate reproşa că nu a respectat o autorizaţie de construire pe care nu a solicitat-o şi pe care nici nu a obţinut-o vreodată.
În consecinţă, văzând că petiţionara nu a încălcat nici un fel de dispoziţie a Legii 50/1991, se constată că fapta contravenţională nu există, iar procesul verbal urmează a fi anulat.
