Asupra prezentului recurs civil se constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. ……/287/2011 pe rolul Judecătoriei Rm –Sărat reclamanta …..a chemat în judecată pe pârâţii …….solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. ……./02.06.2000.
Reclamanta a motivat că la data de 02.06.2000 împreună cu soţul său …..au încheiat contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere nr…….., prin care au vândut părţilor imobilul proprietatea lor situat în Municipiul Rm Sărat str……., format din …. m.p. teren loc de casă, casă de locuit formată din 3 camere şi un hol şi o anexă lipită de casă formată dintr-o cameră şi un hol.
Prin acest contract pârâţii s-au obligat să le acorde întreţinere şi îngrijire, medicamente în caz de boală, urmând ca la deces să-i înmormânteze după obiceiurile locului şi datinile creştineşti.
De aproximativ 8 ani, pârâtul…… este plecat în Spania şi nu a contribuit în nici un fel la întreţinerea lor, iar pârâta ……..a mai trecut o perioadă pe la ei, mai mult în vizită însă de 4 ani nu a mai în domiciliul lor.
A mai precizat că soţul său ……a decedat în anul 2006 iar la înmormântare pârâţii au fost prezenţi însă nu au contribuit la cheltuielile ocazionate de acest eveniment.
Ulterior însă nu şi-au mai respectat obligaţiile contractului şi mai mult au şi divorţat.
A mai arătat reclamanta că este în vârstă de 76 de ani şi are probleme de sănătate, are nevoie de ajutorul unei persoane care să-i asigure mijloacele necesare existenţei.
Pârâtul …….a depus la dosar o cerere prin care a precizat că este de acord cu rezoluţiunea contractului de întreţinere făcută de mama sa.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acţiunii motivat de faptul că împreună cu soţul său au respectat reclamantei si defunctului dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, că a acordat atenţie şi îngrijiri celor doi vânzători, iar cei transmiţători nu s-au plâns niciodată că le-ar lipsi ceva.
La decesul defunctului ……a arătat pârâta că împreună cu fostul soţ s-au ocupat de cele necesare înmormântării, au făcut pomenile după obicei.
A precizat că i-a îngrijit pe vânzători în sensul că săptămânal le ducea mâncare , le asigura medicamentele necesare în timp ce fiul acestuia se afla în străinătate şi nu îl interesa soarta mamei sale.
Instanţa de fond, analizând probele administrate cu acte şi martori, a pronunţat sentinţa civilă nr…./30.09.2011 prin care a admis în parte acţiunea şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr…… /02.06.2000 numai în ce priveşte cota de ? a reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 02.06.2000, reclamanta împreună cu soţul său …….în prezent decedat, au înstrăinat pârâţilor prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr….. /2000 imobilul proprietatea lor situat în Municipiul Rm Sărat.
Preţul vânzării a fost în sumă de 3000 lei din care vânzătorii au primit suma de 1500 lei, urmând ca restul să primească din partea cumpărătorilor sub formă de întreţinere şi îngrijire, medicamente în caz de boală, urmând ca la deces să-i înmormânteze după obiceiurile locului şi datinile creştineşti.
Totodată prin acelaşi contract cumpărătorii s-au obligat să respecte vânzătorilor dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil înstrăinat.
Instanţa de fond a reţinut din declaraţiile martorilor ……că pârâta împreună cu fostul său soţ( divorţată în decembrie 2010) s-au ocupat de întreţinerea reclamantei şi a soţului său,, i-au îngrijit, iar la decesul lui …..au contribuit material şi cu sume de bani la pomenile după urma defunctului.
La data decesului defunctului …părinţii erau împreună.
Până la decesul defunctului….., pârâta împreună cu fostul său soţ au efectuat o serie de îmbunătăţiri la imobilul în cauză în sensul că au introdus apometru, canalizare, faţă de imobil, împrejurare ce rezultă din declaraţiile celor 2 martori.
Prin îmbunătăţirile efectuate de pârâţi s-a sporit gradul de confort în imobilul respectiv.
A mai reţinut instanţa de fond că nici defunctul …..decedat în anul 2006, deci la 6 ani de la încheierea actului în 2000, nu s-a plâns că cei doi pârâţi, din care unul fiul său, nu i-au prestat întreţinere şi nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată şi nici reclamanta, de la decesul soţului său, nu s-a plâns de conduita celor doi părinţi.
Divergenţele dintre reclamantă şi pârâtă s-au ivit în momentul în care aceasta din urmă a divorţat în decembrie 2010 de pârâtul…….., fiul reclamantei.
Martorii propuşi de reclamantă nu au relatat în sensul neîndeplinirii obligaţiei contractuale de către pârâţi, ci au făcut referire la faptul că fiul reclamantei este plecat în străinătate în Spania şi de la data când pârâţii s-au despărţit pârâta nu a mai venit în domiciliul reclamantei, situaţie firească de altfel, din moment ce nu mai avea calitatea de noră a reclamantei.
Instanţa a reţinut că pârâţii nu mai sunt soţi, că între reclamanţi şi pârâtă nu mai poate exista o relaţie firească determinată de divorţul pârâţilor şi în consecinţă a admis în parte cererea, respectiv numai cu privire la cota de ? reclamantei cu motivarea că de la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare unul dintre creditori a decedat la 6 ani de la data încheierii actului, perioadă în care nu a intentat acţiune de reziliere, fiind mulţumit de prestaţia debitorilor.
Totodată nu au fost obligaţi pârâţii la cheltuieli de judecată având în vedere că pârâtul …….a fost de acord cu acţiunea, iar pârâta , cu admiterea în parte.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta care a criticat soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul de a fi admisă în totalitate acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
Astfel, recurenta arată că în mod greşit instanţa de fond, a admis în parte acţiunea, pentru cota de 1/2 din imobil, cu motivarea că soţul său, defunctul …..decedat în anul 2006, nu s-a plâns că cei 2 pârâţi nu i-au prestat întreţinere.
Nerespectarea obligaţiei de întreţinere este recunoscută de ambii pârâţii, pârâtul …..fiind plecat de peste 8 ani în Spania, iar pârâta …..precizând în întâmpinarea depusă la dosar că i-a îngrijit pe vânzători până la separarea în fapt de ………
Potrivit sentinţei civile nr.2298/2010, prin care s-a desfăcut căsătoria dintre pârâţi, separarea în fapt a avut loc în anul 2008.
Aşadar, este de necontestat faptul că cel puţin din anul 2008, pârâţii nu au mai acordat întreţinere reclamantei.
Consideră că soluţia instanţei de fond este nelegală deoarece, dacă în contract există o pluralitate de părţi, obligaţia este indivizibilă, ceea ce înseamnă că ea nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat integral faţă de toţi creditorii întinderea şi valoarea prestaţiei fiind în funcţie de necesităţile şi durata vieţii tuturor creditorilor.
Drept consecinţă a indivizibilităţii, neexecutarea faţă de unul dintre creditori poate determina rezoluţiunea întregului contract, iar nu pro parte ( pentru cota – parte din bunul ce a aparţinut creditorului faţă de care obligaţia nu a fost executată sau proporţional cu numărul creditorilor neîntreţinuţi).
Ca atare, în raport de conţinutul contractului, obligaţia de întreţinere asumată de debitori are un evident caracter de indivizibilitate fiind instituită în beneficiul ambilor creditori, nefiind vorba de două obligaţii distincte pentru fiecare creditor.
Ca urmare, îndeplinindu-şi obligaţia de întreţinere numai în privinţa unuia dintre soţii creditorii, până la decesul acestuia, debitorii obligaţiei nu pot împărţi cu soţul supravieţuitor bunurile comune ale creditorilor obligaţiei.
În acest, sens, recurenta invocă decizia civilă nr.1918/10.03.2005 a ÎCCJ pronunţată în dosar nr.8165/2006.
Recurenta a mai criticat soluţia şi sub aspectul netemeiniciei, considerând că instanţa de fond a reţinut efectuarea unor îmbunătăţiri de către pârâţi deşi martorii audiaţi la propunerea recurentei au arătat că nu s-ar efectua îmbunătăţiri de către pârâţi, iar martorii propuşi de pârâţi au precizat că tot ce au relatat cunosc de la acesta.
Tribunalul examinând recursul declarat în raport de motivele invocate constată următoarele.
Instanţa de fond prin sentinţa recurată a admis în parte acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere în ce priveşte cota de ? a intimatei….., însă nu şi pentru cota de ? a defunctului ……apreciind că acesta în timpul vieţii a primit prestaţia debitorilor obligaţiei de întreţinere şi a fost mulţumit astfel că nu a intentat acţiune în rezoluţiune..
Soluţia instanţei de fond privind rezoluţiunea contractului de întreţinere doar în parte este greşită.
În materia contractului de întreţinere se admite indivizibilitatea obligaţiei de întreţinere( activ şi pasiv) datorită naturii ei.
În speţă, din menţiunile contractului de întreţinere rezultă că debitorii obligaţiei contractului de întreţinere rezultă că s-au obligat să presteze întreţinere nediferenţiat intimatei reclamante şi soţului acesteia, în contra unor bunuri imobile individualizate, dar fără specificarea regimului juridic al fiecăruia.
În raport cu conţinutul contractului, obligaţia de întreţinere asumată de debitori are un caracter de indivizibilitate, fiind instituit în beneficiul a doi creditori, nefiind vorba de două obligaţii disjuncte pentru fiecare creditor în funcţie de şi/sau valoarea bunurilor obiect al contractului, după cum ele erau proprii ale fiecăruia dintre creditori sau comune..
Când s-a efectuat vânzarea, s-a avut în vedere transmiterea imobilelor primite global ca bunuri devălmaşe şi nu pe cotele fiecăruia dintre vânzători, iar cumpărătorii, debitori ai obligaţiei de întreţinere, s-au angajat să presteze întreţinere tot în mod global şi nu diferenţiat pentru fiecare creditor în parte.
Prin urmare, prin decesul soţului intimatei ……..recurenta nu-şi poate păstra pentru sine bunurile proprii ale defunctului, sub cuvânt că faţă de acesta ş-a îndeplinit obligaţia de întreţinere, tocmai pentru că obligaţia de întreţinere este indivizibilă ca şi bunurile care au format obiectul contractului.
Concluzionând, se constată că obligaţia de întreţinere constituită în favoarea ambilor soţi este indivizibilă întrucât părţile contractante au „privit” obiectul său „sub un raport de nedivizibilitate „( art-1058 Cod civil)
Faţă de cele reţinute, Tribunalul în temeiul art.312 cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentinţa în sensul că se va admite în totalitate acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere sub nr…… /02.06.2000.
1
