C. muncii, art. 16, art. 40, art. 287
Potrivit art. 287 C. muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
în speţă, prin proba testimonială şi cu extrasul de pe statul de plată, reclamantul a făcut dovada existenţei raporturilor de muncă între el şi unitatea pârâtă, în timp ce aceasta din urmă nu numai că nu s-a conformat regulii de mai sus, dar a refuzat nejustificat să răspundă la interogatoriu, aşa încât instanţa a obligat pârâta să plătească contribuţiile şi impozitele la bugetul de stat pentru perioada în care au existat raporturi de muncă şi, de asemenea, a obligat-o să-i plătească reclamantului indemnizaţia pentru concediul de odihnă aferent acestei perioade.
C.A. Suceava, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale,
decizia nr. 238 din 4 martie 2008, Jurindex
Reclamantul E.N. a chemat în judecată SC B.E. SRL, punct de lucru Vama din judeţul S., prin administrator T.E., solicitând ca, pe baza probelor administrate în proces, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate că în perioada 6 iunie 2005 – 20 februarie 2006 au existat raporturi de muncă între el şi unitatea pârâtă, iar ea să fie obligată să plătească (vireze) contribuţiile şi impozitele la bugetul de stat aferente acestei perioade şi, totodată, pârâta să fie obligată la plata indemnizaţiei pentru concediul de odihnă corespunzător intervalului de timp menţionat şi la cheltuieli de judecată.
In motivare, relevă că a început efectiv activitatea la data de 6 iunie 2005, însă nu i s-au întocmit formele legale de angajare decât cu data de 20 februarie 2006, pentru funcţia de şef de secţie panouri, cu un salariu (lunar) de 1500 lei (RON).
Tribunalul Botoşani, Secţia civilă, prin sentinţa nr. 840 din 5 septembrie 2007, a admis acţiunea acestuia, a constatat că între reclamant şi pârâtă au existat raporturi de muncă în perioada 6 iunie 2005 – 20 februarie 2006, a obligat pârâta să plătească contribuţiile şi impozitele la bugetul de stat pentru perioada menţionată şi, de asemenea, a obligat-o să-i plătească indemnizaţia pentru conccdiul de odihnă aferent acestei perioade, precum şi suma de 200 lei – onorariu avocat -cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că susţinerile reclamantului au fost confirmate de depoziţiile celor doi martori (I.J. şi J.S.). Deşi au fost acordate două termene pentru ca unitatea pârâtă să răspundă la interogatoriu, ea a nesocotit prevederile art. 218 şi urm. C. proc. civ., precum şi art. 287 C. muncii.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs angajatorul, criticând-o pentru necercetarea fondului, deoarece prima instanţă nu a cuantificat sumele pretins datorate, precum şi cele care ar trebui virate la bugetul
de stat. In fine, afirmă că a fost soluţionată o acţiune în constatare, deşi este vorba de o acţiune în realizare.
Recursul unităţii este nefondat. Potrivit art. 287 C. muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care este obligat
să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. In speţă, unitatea pârâtă nu numai că nu s-a conformat acestei reguli, dar a refuzat nejustificat să răspundă la interogatoriu. Prin proba testimonială şi cu extrasul de pe statul de plată, reclamantul a făcut dovada aserţiunilor sale din acţiune.
Este, neîndoielnic, vorba de o acţiune în realizare, iar criticile recurentei, in terminis, se referă la chestiuni de silită şi, deci, ele, sub aspectul examinat, nu au vreo relevanţă juridică.
