Prin sentinţa civilă nr. 23/CC/23.05.2007 Tribunalul Braşov a respins cererea formulată de reclamanta G.K. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1738/C/8 noiembrie 2006 a Tribunalului Braşov – secţia comercială şi de administrativ a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei la soluţionarea petiţiei din iunie 2006 şi daune morale în cuantum de 4000 RON.
Prin decizia nr. 22/R/30 ianuarie 2007 Curtea de Apel Braşov a admis în parte recursul declarat de recurenta reclamantă G.K. împotriva sentinţei civile nr. 1738/C/2006 pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.K. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov şi în consecinţă:
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 100 lei reprezentând daune morale şi suma de 107, 61 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fondul cauzei
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile atacate.
A obligat intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov să plătească recurentei G.K. suma de 60, 65 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Prin prezenta acţiune reclamata a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 respectiv amendarea pârâtei cu 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere în neexecutarea deciziei de mai sus începând cu 2 martie 2007 şi până la executarea efectivă şi integrală a acesteia, precum şi obligarea pârâtei la daune cominatorii de 15 lei pentru fiecare zi de întârziere pe aceeaşi perioadă.
Art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004 prevede următoarele: ”dacă în urma admiterii acţiunii administraţia publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat , o adeverinţă sau orice alte înscrisuri, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 ”.
Prin sentinţa civilă nr. 1738/C/2005 acţiunea reclamatei a fost respinsă ca urmare a soluţionării favorabile a cererii acesteia.
Faptul că prin decizia Curţii de Apel Braşov nr. 22/R/30 ianuarie 2007 a fost admis recursul, în sensul că pârâta a fost obligată la plata daunelor morale în cuantum de 100 lei şi cheltuieli de judecată în cuantum de 107, 61 lei la fond şi 60, 65 lei în recurs, nu conduce la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 55472004, ci la instituţia executării silite a deciziei devenită titlu executoriu.
De altfel pârâta a investit cu formulă sentinţa civilă nr. 1738/C/ 2003 rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 22/R/2007 procedând la executarea acesteia, conform înscrisurilor depuse la dosar la fila 20.
Nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta G.K. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs arată că hotărârea s-a dat cu părtinirea „autoarei ilegalităţii”, cu lipsa de rol activ şi denegarea de dreptate a cetăţeanului câştigător al procesului în primă instanţă; a cerut amendarea conducătorului CASJ Braşov conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, acesta avea obligaţia executării; instanţa s-a pronunţat în contradictoriu cu CASJ Braşov dând o sentinţă contrară legii; pe fond hotărârea sa nu trebuia investită cu formulă executorie, decizia nr. 22/30.01.2007este titlu executoriu, prima instanţă s-a pronunţat împotriva drepturilor sale legitime admiţând investirea cu formulă executorie a unei hotărâri din contencios administrativ; responsabilitatea neexecutării hotărârii judecătoreşti revine conducătorului de drept şi de fapt; se analizează prin hotărârea dată voinţa legiuitorului; de ce s-a procedat contrar legii şi s-a investit sentinţa sa de către pârâtă creându-se un precedent juridic deosebit de periculos, deoarece n-a primit cheltuielile de judecată în termenul legal a fost nevoită să dea în judecată pe conducătorul instituţiei care a vătămat-o conform art. 24 alin. 1; este bolnavă şi nedeplasabilă şi instanţa nu i-a luat în considerare precizările şi notificările încălcându-i dreptul la apărare; arată că este un grav dezechilibru între părţi şi citează din doctrină; doar presiunea procesului a speriat pârâta şi a determinat-o după 68 zile să-i trimită cheltuielile de judecată; se va adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru a-şi găsi dreptatea.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii sale, cu cheltuieli de judecată.
La dosar a depus întâmpinare pârâta solicitând respingerea recursului. Arată că a a achitat în integralitate suma stabilită prin decizia definitivă.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa atacată raportat la motivele de recurs invocate s-a constatat că recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 22 /R/30.01.2007 Curtea de Apel Braşov a obligat pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Braşov să plătească reclamantei G.K. suma de 100 lei reprezentând daune morale; suma de 107, 61 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei şi suma de 60, 65 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Această obligaţie de „ a da”a fost executată de pârâta după promovarea de către reclamantă a acestei acţiuni. Reclamanta G.K. solicitat sancţionarea conducătorului CASJ Braşov conform art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Art. 24 alin. 1 prevede că „ dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârilor definitive şi irevocabile se va face… în cel mult 30 zile….”
Se constată din analiza textului citat că aceasta se referă la o obligaţie de „ a face ”( autoritatea publică trebuie să încheie, să înlocuiască, să modifice, să elibereze un act)stabilită printr-o hotărâre judecătorească şi nu la o obligaţie de „ a da”(de a plăti o sumă de bani).
Executarea obligaţiei de „ a da”când are ca obiect o sumă de bani este întotdeauna posibilă în natură. Creditorul unei astfel de obligaţii poate oricând să treacă la executarea silită a debitorului său.
Corect a reţinut recurenta că hotărârea judecătorească Decizia nr. 22/2007 a Curţii de Apel Braşov este titlu executoriu conform art. 22 din Legea nr. 554/2004. Ea trebuia ca în baza acestei hotărâri să solicite pârâtei să-şi îndeplinească obligaţia de plată de bunăvoie iar în caz de refuz să ceară executarea silită.
Sancţiunea prevăzută la art. 24 alin(2) din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc de constrângere, prin ameninţarea pe care o prezintă pentru conducătorul autorităţii publice, spre a determina pârâta (autoritatea publică) să execute obligaţia de „ a face”stabilită prin hotărârea judecătorească. Este un mijloc indirect de a executării obligaţiei de a încheia, înlocui, modifica actul administrativ respectiv de a elibera conform dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti un act, adeverinţă, etc.
Aceste sancţiuni nu se aplică obligaţiilor având drept obiect sume de bani, deoarece acestea produc dobânzi în caz de întârziere la executare
Interpretarea dată dispoziţiilor legale invocate de către prima instanţă este corectă. Susţinerile recurentei sunt neîntemeiate, nu a existat o părtinire a pârâtei sau a conducătorului acesteia ci s-a arătat că pentru a obţine suma de bani la plata căreia a fost obligată pârâta, reclamanta avea deschisă calea executării silite. Procedura executării silite este cea prevăzută de Codul de procedură civilă, iar hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ nu trebuie investită cu formulă executorie (hotărârea irevocabilă constituie titlu executoriu). Faptul că pârâta a investit această hotărâre nu o vatămă în nici un mod pe reclamantă atâta timp cât această formalitate nici măcar nu este necesară. De remarcat şi un alt aspect: organul de executare, în cazul obligaţiilor stabilite în bani, procedează la actualizarea în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu. Deci paguba suferită prin întârzierea executării obligaţiei de a plăti o sumă de bani poate fi astfel recuperată.
Prima instanţă a avut în vedere la pronunţarea hotărârii atacate toate susţinerile reclamantei, dar a trebuit să aplice legea în litera şi spiritul ei. Ameninţările cu sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului şi „criticile acide” la adresa instanţelor judecătoreşti nu sunt motive de modificare a unei sentinţe judecătoreşti legale şi temeinice.
Atunci când instanţa a apreciat că reclamanta a avut de suferit un prejudiciu moral sau material i-a acordat acesteia despăgubiri. În speţă am arătat că reclamanta poate obţine sumele de bani stabilite pe calea executării de bună voie sau silite a hotărârii judecătoreşti ( chiar a primit banii) şi nu se justifică sancţionarea conducătorului autorităţii publice conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care constituie un mijloc de constrângere pentru executarea obligaţiilor de „ a face” ceva şi nu de „a da” o sumă de bani.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă a respins recursul declarat şi a menţinut sentinţa civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Decizia nr.186/R din 26 iulie 2007 – red. M.C.
