Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. Principiul stabilităţii în muncă


C. muncii, art. 17 alin. (1), art. 40 alin. (1) lit. a) şi b),

art. 41, art. 48

Clauzele referitoare la felul muncii, locul muncii, condiţiile de muncă, fiind clauze fundamentale ale contractului individual de muncă, nu pot fi modificate, de regulă, decât prin acordul părţilor. Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului; locul muncii; felul muncii; condiţiile de muncă; salariul; timpul de muncă şi timpul de odihnă.

Prin decizia contestată, angajatorul a modificat unilateral contractul individual de muncă al salariatului, respectiv locul muncii şi felul muncii (atribuţiile de serviciu), acesta din urmă fiind trecut într-o altă funcţie, unde i-au fost stabilite atribuţii noi, specifice.

Nu are relevanţă faptul dacă angajatorul şi-a îndeplinit sau nu obligaţia prevăzută de art. 17 alin. (1) C. muncii, atâta timp cât nu a făcut dovada acordului salariatului cu privire la modificarea contractului individual de muncă.

C.A. Constanţa, Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 454/CM din 27 mai 2008, Jurindex

Prin sentinţa civilă nr. 2096 din 23 noiembrie 2007, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta salariată, a fost anulată decizia nr. 230 din 15 august 2007, emisă de unitatea pârâtă, de modificare a contractului individual de muncă al reclamantei. A fost obligată pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 2300 lei cheltuieli de judecată.

In motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarele considerente: prin măsura aplicată, angajatorul a procedat la modificarea unilaterală a funcţiei deţinute de reclamantă, din funcţia de economist în cadrul Serviciului licitaţii, în cea de economist în cadrul Biroului transport auto, rezultând acest aspect din decizia contestată, din adresa nr. 170 din 29 august 2007, precum şi din fişa postului anterioară şi ulterioară emiterii deciziei nr. 230 din 15 august 2007.

In conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

Executarea contractului este guvernată de principiul stabilităţii în muncă, ceea ce presupune că modificarea şi încetarea lui pot interveni numai în condiţiile prevăzute de lege.

Clauzele referitoare la felul muncii, locul muncii, condiţiile de muncă, fiind clauze fundamentale ale contractului individual de muncă, nu pot fi modificate, de regulă, decât prin acordul părţilor. Instanţa de fond, din probele administrate, a reţinut că reclamanta nu şi-a dat acordul, măsura fiind luată unilateral de către angajator.

împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta.

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate, curtea a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente: prin decizia nr. 230 din 15 august 2007, emisă de pârâtă, s-a dispus, urmare a raportului întocmit de directorul adjunct mecanizare nr. 22905 din 13 august 2007, ca, începând cu data de 29 august 2007, reclamanta

T.J., economist în cadrul Serviciului licitaţii, să îşi desfaşoare activitatea în cadrul Biroului transport auto.

Executarea contractului de muncă este guvernată de principiul stabilităţii, care presupune ca modificarea sau încetarea lui să nu poată interveni decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege. In conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) C. muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor şi numai cu titlu de excepţie modificarea unilaterală a contractului de muncă se poate face fară consimţământul salariatului.

Aceste situaţii de excepţie sunt reglementate prin art. 48 C. muncii, potrivit cărora angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii fară consimţământul salariatului şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi condiţiile prevăzute de prezentul cod.

Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: a) durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) condiţiile de muncă; e) salariul; f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.

Prin decizia contestată, pârâta a modificat unilateral contractul individual de muncă al reclamantei, respectiv locul muncii şi felul muncii (atribuţiile de serviciu), fiind trecută din funcţia de economist în cadrul Serviciului licitaţii în cadrul Biroului transport auto. Schimbarea felului muncii rezultă din fişa postului anterioară şi ulterioară emiterii deciziei contestate.

De altfel, prin motivele de recurs, pârâta recunoaşte faptul că s-a modificat locul muncii şi că i-au fost stabilite reclamantei atribuţii noi specifice Biroului transport auto, însă se justifică acest lucru prin faptul că instituţia desfaşoară, în principal, activităţi de interes public naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor, precum şi prin faptul că intimata-reclamantă este o persoană capabilă să se adapteze noului loc de muncă şi noilor sarcini trasate.

Insă motivele invocate de recurenta-pârâtă nu se încadrează printre situaţiile de excepţie reglementate de art. 48 C. muncii, care să permită modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.

Nu are relevanţă faptul dacă intimata şi-a îndeplinit sau nu obligaţia prevăzută de art. 17 alin. (1) C. muncii, atâta timp cât nu a făcut dovada acordului reclamantei cu privire la modificarea contractului individual de muncă.

In consecinţă, în mod corect prima instanţă a admis contestaţia formulată şi a anulat decizia de modificare unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantei.