Soluţionarea excepţiilor. Caracterul excepţional al unirii excepţiei cu fondul. Nelegalitate. Casare cu trimitere spre rejudecare


Prin decizia nr. 1152 din 29.11.2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost casată sentinţa nr. 854 din 11.09.2001, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

în motivarea soluţiei instanţei de control judiciar s-a reţinut că tribunalul a respins acţiunea formulată de reclamant atât ca tardiv introdusă, cât şi ca neîntemeiată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ce dispune că instanţa se va pronunţa înainte de a intra în fondul dezbaterilor asupra excepţiilor de procedură, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Numai în mod excepţional excepţia poate fi unită cu fondul, atunci când pentru soluţionarea ei este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

Admiterea excepţiei constituie în cazul excepţiilor peremptorii un obstacol dirimant, ce determină stingerea procesului, situaţie în care cererea nu mai poate fi respinsă ca nefondată.

Pronunţându-se atât asupra excepţiei, cât şi pe fondul cauzei, instanţa de fond a dat o hotărâre nelegală, astfel încât s-a impus casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare (decizia nr. 1152 din 29.11.2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti).