Potrivit art.168 alin.3 Cod procedura penala, numai dupa solutionarea definitiva a procesului penal, ridicarea se poate dispune potrivit legii civile, încât este inadmisibila solutionarea de catre instanta civila (în speta de judecatorul-sindic) a cererii de ridicare a sechestrului, înainte de solutionarea definitiva a procesului penal.
În cursul procedurii falimentului, lichidatorul poate cere instantei penale, în fata careia se afla procesul penal, ridicarea sechestrului instituit de organele de urmarire penala si poate valorifica bunurile numai dupa eventuala ridicare a masurii de indisponibilizare ori dupa solutionarea definitiva a procesului penal.
Prin sentinta comerciala nr. 1482 din 28 octombrie 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj , prin judecator-sindic, s-a aprobat cererea lichidatorului AMT S. I. SPRL si s-a aprobat raportul privind fondurile obtinute din lichidarea averii debitoarei SC K. G. SRL si planul de distribuire întocmite la data de 7.10.2010. S-a dispus distribuirea sumelor conform planului. Totodata, s-a admis cererea de ridicare a sechestrului asigurator dispus prin ordonanta din 15.03.2005 si pus în aplicare prin procesul verbal de sechestru din 1.06.2005 asupra bunurilor imobile ale debitoarei, de catre Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, în dosarul nr.8719/3/2006, aflat pe rolul Tribunalului Dolj, în cursul urmaririi penale.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea DGFP DOLJ.
Recursul este fondat pentru urmatoarele motive:
În speta, sechestrul asigurator asupra bunurilor debitoarei în faliment a fost instituit prin ordonanta emisa de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie la data de 15.03.2005 în cursul urmaririi penale desfasurate în dosarul penal 8719/3/2006, aflat în prezent pe rolul Tribunalului Dolj.
Potrivit art.166 alin.3 Cod procedura penala, pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate.
Masura sechestrului are caracter temporar, pâna la ramânerea definitiva a hotarârii ce se pronunta în procesul principal si consta în indisponibilizarea bunurilor, pentru a se asigura creditorului posibilitatea de a executa hotarârea ce urmeaza sa se pronunte cu privire la fondul drepturilor.
Dupa ramânerea definitiva a hotarârii de fond, sechestrul asigurator se transforma în sechestru definitiv, executoriu.
Vânzarea bunurilor sechestrate nu poate avea loc decât dupa obtinerea titlului executoriu.
Sechestrul instituit de organele de urmarire penala nu poate fi ridicat decât prin contestarea masurii asiguratorii în procesul penal, în conformitate cu dispozitiile art. 168 alin.1 Cod procedura penala, contestatia putând fi formulata oricând.
Numai dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile (art.168 alin.3 Cod procedura penala).
În aceste conditii, Curtea constata ca este inadmisibila solutionarea de catre instanta civila a cererii de ridicare a sechestrului instituit în procesul penal înainte de solutionarea definitiva a procesului penal.
Conform prevederilor art.446 Cod procedura penala, executarea dispozitiilor civile din hotarârea penala se efectueaza potrivit legii civile.
În ipoteza în care proprietarul bunurilor sechestrate este supus procedurii insolventei, legea civila potrivit careia se va putea urmari silit încasarea creantei bugetare este legea speciala, deoarece conform dispozitiilor art. 36 din Legea nr.85/2006, orice alta actiune judiciara sau extrajudiciara pentru realizarea creantelor asupra debitorului supus procedurii insolventei sau bunurilor sale se suspenda de drept.
Prin urmare, valorificarea bunurilor sechestrate în procesul penal se va realiza de catre lichidator, iar distribuirea fondurilor obtinute se va face, de asemenea, potrivit dispozitiilor Legii nr.85/2006, ce se completeaza, în masura compatibilitatii, cu cele ale Codului de procedura civila, conform art.149 din Legea nr.85/2006.
Dispozitiile art. 53 din Legea nr.85/2006, cu modificarile aduse prin Legea nr.169/2010, nu reprezinta decât o aplicare a dispozitiilor generale ale art. 518 alin.3 si 4 din Codul de procedura civila, conform carora, de la data intabularii, imobilul adjudecat ca urmare a vânzarii silite ramâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanta, creditorii putându-si realiza aceste drepturi numai din pretul obtinut. Ipotecile si celelalte sarcini reale, precum si drepturile reale intabulate dupa notarea somatiei în cartea funciara se vor radia din oficiu, afara de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni sa fie mentinute.
Art. 53 din Legea nr.85/2006 nu face decât sa prevada explicit ca, urmare a înstrainarii de catre administratorul judiciar sau lichidator, bunurile sunt dobândite libere de orice masuri asiguratorii, chiar daca acestea au fost instituite în procesul-penal si nicidecum ca masurile luate în procesul penal pot fi ridicate de instanta civila înainte ca instanta penala sa fi pronuntat o hotarâre definitiva.
Ca urmare, interpretarea data de instanta de fond dispozitiilor art.53 din în sensul ca ar permite judecatorului-sindic sa ridice masura sechestrului instituit în procesul penal înainte de solutionarea procesului penal este gresita.
În masura în care se apreciaza ca derularea procedurii de lichidare a patrimoniului falitei impune, lichidatorul poate cere în procesul penal ridicarea sechestrului instituit de organele de urmarire penala în procesul penal si poate valorifica bunurile numai dupa eventuala ridicare a masurii de indisponibilizare ori dupa solutionarea definitiva a procesului penal.
Fata de considerentele expuse, Curtea constata ca se impune admiterea recursului si modificarea sentintei atacate în conformitate cu dispozitiile art.312 alin.3 Cod procedura civila, în sensul respingerii cererii de ridicare a sechestrului instituit în procesul penal.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei, nerecurate.
??
??
??
??
3
