Deliberând asupra recursului de faţă , constată :
1)- Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Rm. Sărat sub nr. 2586/287/2009 din 2.11.2009, reclamantul M. N. a chemat în judecată pe pârâta SC D. E. SRL Rm. Sărat solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dreptul său de proprietate asupra autoturismului Renault Clio X, dobândit în cursul lunii iunie 2008 , cu cheltuieli de judecată .
2)- Motivarea acţiunii
2.1.)- În fapt , petentul a susţinut : la începutul lunii iunie 2008, M. E. – reprezentant al pârâtei SC D.E. SRL , concubin al surorii sale de peste 15 ani şi cu care se afla în relaţii de deplină încredere şi ajutor reciproc, i-a oferit spre vânzare autoturismul Renault Clio X , la preţul de 6.000 euro ( 22.000 ron prin conversie ) , cu plata în rate , urmând ca actul să fie perfectat în luna mai 2009 , când opera amortizarea bunului ce făcea parte din patrimoniul societăţii.
2.2.) –Astfel încheiată înţelegerea la data de 14.06.2008, în prezenţa martorilor B. M. şi I. P. şi a surorii sale M.V., i-a înmânat vânzătorului suma de 10.000 ron , la data de 5.07.2009 i-a achitat 10.000 ron în prezenţa unei cunoscute care se afla în vizită , iar în luna octombrie 2009 i-a mai plătit 1000 lei diferenţa de 130 lei din preţ, făcând obiectul compensării unor datorii .
2.3.) –Înţelegerea de vânzare – cumpărare a bunului nu a putut fi finalizată întrucât la data de 26.11.2008 a intervenit decesul vânzătorului iar fiica sa M.A.M. , deşi cunoştea convenţia , i-a cerut să-i restituie autoturismul în a cărei posesie se afla din luna iunie 2008, cheile şi documentele originale fiindu-i înmânate încă de la data de 5.07.2009, cu prilejul plăţii celei de a doua tranşe din preţ .
2.4.) Demersurile întreprinse în lunile ianuarie şi februarie 2009 în vederea finalizării convenţiei , în condiţiile în care a achitat integral preţul stabilit , au rămas fără rezultat , iar prin rezoluţia din 23.06.2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Sărat în dosarul nr. 93/P/2009 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale .
2.5.) – În drept , reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1.295 şi art. 111 din .
3.) Modificarea acţiunii
La primul termen de judecată din 7.12.2009, reclamantul şi-a modificat acţiunea , susţinând că înţelege să solicite pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare –cumpărare a autoturismului în temeiul dispoziţiilor art. 1.073 din Codul civil (fila 31 dosar).
4.) – Întâmpinarea
Pârâta a formulat întâmpinare conform art. 115-18 din Codul de procedură civilă prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât reclamantul nu deţine probe de natură să ateste că a achiziţionat autoturismul contra preţ de la societate, ci ,l-a folosit la perioada de referinţă pentru aprovizionare ( filele 40-42).
5. ) –Probe
În sprijinul susţinerilor formulate prin acţiunea introductivă s-a administrat proba cu înscrisuri ( filele 9-26, 81-92) , interogatoriu ( fila 76 ) şi martori ( filele 77,78,79, 80 ).
6.) – Soluţia instanţei fondului (I)
6.1.) – Prin sentinţa nr. 1951 din 15.11.2010 pronunţată de Judecătoria Rm. Sărat s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată.
6.2.) – Pentru a hotărî astfel , apreciind asupra insuficienţei probatoriului administrat , de natură să demonstreze vânzarea – cumpărarea autoturismului cu plata integrală a preţului stabilit , instanţa fondului a apreciat că acţiunea este inadmisibilă , nefiind întrunite cerinţele art. 1.073 din Codul civil .
7.) – Recursul (I)
7.1.) – Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303 .7.2.) – În expunerea motivelor de recurs reclamantul a invocat greşita soluţionare a cauzei fără introducerea în proces a succesoarei în drepturi a asociatului defunct : M.A.M. ; nepunerea în discuţia părţilor a inadmisibilităţii acţiunii ; nemotivarea sentinţei în raport de prevederile art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă în condiţiile în care nu s-au analizat toate susţinerile şi apărările părţilor în proces.
7.3.) – Prin decizia nr.246 din 15.04.2011 s-a admis recursul ca întemeiat dispunându-se casarea sentinţei nr.1951 din 15.11.2010 şi trimiterea cauzei aceleeaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond.
7.4.) – Hotărând astfel, instanţa de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente :
7.4.1.) – Deşi la primul termen de judecată din 7.12.2009, în aplicarea art. 132 din Codul de procedură civilă reclamantul şi-a modificat acţiunea în sensul că a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare –cumpărare a autoturismului , în temeiul art. 1073 din Codul civil , ce se califică drept o acţiune în realizare , instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului litigiului , respingând în mod greşit cererea ca inadmisibilă .
7.4.2.) – Astfel respinsă acţiunea , instanţa fondului nu a pus în discuţia părţilor în proces excepţia de inadmisibilitate , încălcând , în contextul expus , dreptul acestora la un proces echitabil .
7.4.3.) – Avându-se în vedere că tranzacţia de vânzare – cumpărare a bunului s-a încheiat între reclamant şi M. E. , ulterior decedat instanţa a păşit la soluţionarea pe fond a litigiului fără să introducă în proces pe succesoarea în drepturi a acestuia : M.A. M..
8.) – Soluţia instanţei fondului
8.1.) – Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Rm. Sărat sub nr.2050/287/2011 din 9.06.2011 , iar prin sentinţa nr.2656 din 21.11.2011 s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus obligarea pârâtei M.A.M. la plata către reclamant a sumei de 22.000 lei cu titlu de dezdăunări , respingându-se acţiunea în contradictoriu cu pârâta SC D. E. SRL Rm. Sărat.
8.2.) – Hotărând astfel , instanţa fondului a reţinut că reclamantul a dovedit convenţia încheiată între el şi SC D.E. SRL privind vânzarea – cumpărarea autoturismului X la preţul de 6.000 euro ( 22.000 lei prin conversie) şi că vânzătorul a primit preţul integral predând cumpărătorului autovehiculul , cheile şi actele acestuia.
8.3.) – În condiţiile în care reclamantul a folosit autoturismul doar în perioada iunie 2008 – octombrie 2009 când i-a fost luat de pârâta M.A.M. fiica vânzătorului decedat la perioada de referinţă , instanţa a apreciat că nu mai este posibilă îndeplinirea obligaţiei de transmitere a proprietăţii autoturismului către cumpărător , în sensul prevederilor art.1073 Cod civil , acesta fiind îndreptăţit , însă , la a fi dezdăunat.
8.4.) – Reţinând că înţelegerea privind promisiunea de vânzare a autoturismului şi-a asumat-o doar M.E. , fără acordul celuilalt asociat şi că în patrimoniul societăţii nu s-a înregistrat preţul obţinut din vânzare , instanţa a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC D. E. SRL Rm. Sărat.
9.) – Recursul (II)
Împotriva sentinţei nr.2656 din 21.11.2011 au declarat recurs ambele părţi , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
9.1.) – În expunerea motivelor de recurs , reclamantul a invocat în esenţă greşita respingere a acţiunii în contradictoriu cu SC D.E. SRL ( contrar dovezilor administrate ) , nerealizarea unei drepte despăgubiri în condiţiile în care instanţa nu a dispus actualizarea sumei acordate în raport de indicele de inflaţie şi neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată.
9.2.) – În expunerea motivelor de recurs , pârâta M.A. M.a invocat : nemotivarea sentinţei ; greşita introduceri sale în proces în calitate de pârâtă ; injusta admitere a acţiunii deşi nu s-a făcut dovada plăţii preţului ; obligarea sa incorectă la dezdăunarea reclamantului deşi bunul este în fiinţă , aflându-se în posesia societăţii ; greşita apreciere de către instanţa fondului asupra imposibilităţii morale de a se preconstitui un înscris.
10.) – Analiză. Constatări
Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului , de criticile formulate de ambele părţi , precum şi din oficiu conform art.304? din Codul de procedură civilă , tribunalul constată :
10.1) – În referire la recursul declarat de pârâtă:
10.1.1) – Instanţa fondului a reţinut în mod corect şi motivat că între reclamantul M. N.şi M.E., în calitate de administrator al SC D.E. SRL s-a încheiat în luna iunie 2008 o convenţie de vânzare – cumpărare a autoturismului X la preţul de 6.000 euro , efectiv achitat, bunul fiind predat cumpărătorului şi folosit până în luna octombrie 2009 când i-a fost luat de pârâta M.A.M. şi revândut.
10.1.2.) – Situaţia în fapt şi în drept astfel reţinută , este fundamentată de probatoriul cu înscrisuri şi martori administrat pe parcursul celor două cicluri procesuale în fond , instanţa motivând soluţia conform prevederilor art.261 pct.5 din Codul de procedură civilă.
10.1.3.) – Introducerea în proces , la cel de-al doilea fond al cauzei a pârâtei M.A.M., în calitate de coasociat al SC D.E. SRL a fost dispusă , motivat , de instanţa de control judiciar prin decizia nr.246 din 15.04.2011, în raport de probatoriul administrat în cauză , iar potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă , în caz de casare , hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
10.1.4.) – Instanţa fondului a făcut o corectă interpretare a prevederilor restrictive ale art.1191 Cod civil referitoare la admisibilitatea probei cu martori, în sensul că nu-şi găsesc aplicarea în situaţiile prevăzute de art.1198 care vizează imposibilitatea materială şi morală a creditorului de a reconstitui dovada scrisă despre obligaţia ce pretinde , practica judiciară fiind constantă sub acest aspect.
10.1.5) – În raport de capetele de cerere ale acţiunii , de probatoriul administrat , dar şi opţiunea reclamantului exprimată inclusiv prin notele de concluzii scrise depuse în recurs , instanţa fondului a dispus în mod corect dezdăunarea acestuia şi nu restituirea autoturismului , acesta fiind revândut astfel cum rezultă din dovezile administrate.
10.2) – În referire la recursul declarat de reclamant:
10.2.1.) – Contrar considerentelor sentinţei atacate , tribunalul apreciază că instanţa fondului a reţinut în mod greşit că preţul obţinut din vânzarea bunului nu a fost evidenţiat în contabilitatea societăţii , concludent în acest sens fiind extrasul de cont depus la fila 43 dosar recurs, astfel că declaraţia martorului P. M. nu prezintă credibilitate sub aspectul invocat.
10.2.2) – Dovezile administrate în cauză atestă că pârâta M.A. M. a acceptat pur şi simplu succesiunea defunctului său tată , deci inclusiv pasivul , context în care tribunalul apreciază că instanţa fondului a reţinut în mod greşit că nu poate fi antrenată răspunderea societăţii comerciale.
10.2.3.) – Tribunalul primeşte şi motivele de critică invocate de reclamant sub aspectul neactualizării sumei acordate , astfel că nu se poate realiza o justă despăgubire , dar şi sub aspectul stabilirii nejustificate a cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul celor două cicluri procesuale.
11.) – Soluţia tribunalului
11.1) – Pentru considerentele ce preced, în baza art.312 alin.2 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă , s-a admis recursul declarat de reclamant şi s-a modificat sentinţa în sensul obligării pârâtei M.A. M. în solidar cu copârâta SC D. E. SRL Rm. Sărat la plata către reclamant a sumei de 22.000 lei , actualizată în raport de indicele de inflaţie la data achitării efective a debitului.
11.2.) – Pentru considerentele expuse la paragraful 10.1.) al prezentei decizii s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de pârâta M.A. M. .
11.3.) – Conform prevederilor art.274 Cod procedură civilă , cei doi pârâţi au fost obligaţi să plătească în solidar reclamantului suma de 4.515 lei cheltuieli de judecată ( în loc de 1.440 lei ) , reprezentând taxe de timbru şi onorariu avocat susţinute de chitanţele depuse la filele : 8,25,28,93 dosar nr.2586/287/2009 : fond ; filele 13,19 dosar 2586/287/2009 : recurs ; filele 49,50,52,53 dosar nr.2050/287/2011 : recurs.
