Art. 74 lit. c Cod penal
Art. 320/1 Cod procedură penală
Decizia nr. 754/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
In cauză nu se impunea reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art.74 lit. c Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate, deoarece acesta a beneficiat de aplicarea disp.art.320/1 Cod procedură penală. In această situaţie, comportarea sinceră a inculpatului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptei reţinute în actul de sesizare, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prev. de art.74 alin.1 lit. c Cod penal, deoarece ar însemna să se acorde o dublă valenţă juridică actului de recunoaştere a faptei manifestat de către inculpat. Prin urmare, dispoziţiile art.74 alin.1 lit. c Cod penal, pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art.320/1 Cod procedură penală, numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii, decât comportarea sinceră în cursul procesului penal. A se vedea în acest sens şi Decizia nr.754/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(Decizia penală nr. 596/R/26 Septembrie 2013)
Prin sentinţa penală nr. 131 din 21 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în baza art.178 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a,b,c şi art. 76 lit. c Cod penal, raportat la art.3201alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, în data de 02.05.2011, în timp ce conducea mopedul marca Kimko cu nr. de înregistrare ***, pe str. Regele Ferdinand din municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a produs un accident de circulaţie în urma căruia pasagerul din spatele său, Curcă Dumitru – Cristian, a decedat.
În cauză s-au administrat probe cu acte, martori şi declaraţia părţilor.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că, în ziua de 02.05.2011, în jurul orelor 1750, inculpatul a plecat cu mopedul marca K. cu nr. de înregistrare „M. VL 041”, pe str. R. împreună cu vărul său CDC, de la domiciliile acestora din comuna M., judeţul Vâlcea, spre municipiul Drăgăşani unde trebuia să alimenteze cu combustibil vehiculul respectiv. În timp ce se deplasau cu mopedul pe str. Regele Ferdinand, din municipiul Drăgăşani, autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare *** care circula în faţa sa, a redus viteza, conducătorul acestuia, martorul DCG intenţionând că oprească pe partea dreaptă a drumului. Nepăstrând o distanţă corespunzătoare faţă de acest autoturism, inculpatul, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, a intrat în coliziune cu partea stângă spate a acelui autoturism. Ca urmare a impactului inculpatul şi pasagerul său, CDC, au fost proiectaţi de pe motoscuter, pasagerul căzând pe partea carosabilă şi fiind grav rănit. Acesta din urmă a fost transportat de urgenţă la Spitalul Judeţean Vâlcea şi de acolo la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, unde după trei zile de la accident a decedat.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză prin care au fost stabilite dinamica şi cauzele producerii accidentului a rezultat faptul că inculpatul a condus motoscuterul marca K. cu nr. de înregistrare „***”, pe str. R. din municipiul D. cu o viteză a cărei valoare nu a putut fi stabilită neexistând urme de frânare la locul producerii accidentului. Starea de pericol a fost creată de către conducătorul mopedului. Acesta putea evita producerea accidentului dacă respecta regulile de circulaţie pe drumurile publice respectiv dacă avea absolvit un curs de legislaţie rutieră (conform art. 160 alin. 2 din Regulamentul de aplicare OUG 195/2002, rep.), dacă nu consuma băuturi alcoolice înainte de a conduce mopedul pe drumurile publice (conform art. 161 al. 1 lit. f din acelaşi act normativ) şi mai ales dacă păstra o distanţă corespunzătoare faţă de vehiculul ce circula în faţa sa, potrivit art. 51 din OUG 195/2002, republicată.
În cauză a fost efectuată necropsia victimei iar în raportul de constatare medico – legală s-a concluzionat că moartea numitului C.D.C. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo – cerebrale consecinţa unui traumatism cranio – cerebral cu multiple fracturi craniene.
Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier, între leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Inculpatul a fost suspus testării cu etilotestul, rezultând o valoare de 0,86 0/00alcool pur în aerul expirat şi apoi recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei iar din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie a rezultat ca prima probă recoltată la ora 1955valoarea alcoolemiei inculpatului a fost de 1,20 g 0/00alcool pur în sânge, iar după ce-a de – a doua probă recoltată la ora 2055– 1,050/00.
De asemenea, din buletinul de examinare clinică întocmit de către medicul de la Spitalul Drăgăşani a rezultat că inculpatul părea sub influenţa alcoolului.
În cauză a fost efectuată cercetarea la faţa locului şi au fost realizate cu această ocazie fotografii judiciare.
De asemenea, au fost audiaţi martorii DCG, conducătorul autoturismului marca R. şi DN, martoră oculară a accidentului.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi a achitat părţii vătămate CM, tatăl victimei, suma totală de 41833,61 reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi de pomenile ulterioare.
În apărarea sa, inculpatul a depus la dosarul cauzei un certificat de absolvire prin care a dorit să dovedească absolvirea unui curs de pregătire teoretică şi practică în vederea susţinerii examenului pentru obţinerea permisului de conducere categoria B însă acest document nu poate fi luat în considerare întrucât în conţinutul său nu este menţionat numele inculpatului.
În declaraţiile sale inculpatul a recunoscut că în ziua respectivă, până la orele 1200a consumat 100 ml de ţuică şi două beri.
De asemenea, acesta a afirmat că accidentul rutier s-a produs datorită nesemnalizării de către conducătorul autoturismului ce se deplasa în faţa sa a intenţiei de a opri pe partea dreaptă a drumului.
Apărarea inculpatului nu a fost susţinută de nici o altă probă administrată în cauză, întrucât chiar martora DN, audiată la cererea inculpatului, nu a putut să precizeze dacă autoturismul marca Renault avea semnalizatorul din partea dreaptă pornit, datorită poziţiei acesteia în care se afla faţă de drum.
Aşa cum s-a menţionat anterior, conducătorul autoturismului a declarat că a semnalizat intenţia de a opri şi a redus viteza.
Potrivit art. 51 din OUG nr. 195/2002, republicată, conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligaţia de a păstra o distanţă suficientă faţă de acesta, pentru evitarea coliziunii, dispoziţii pe care inculpatul nu le-a respectat, capacitatea sa de apreciere a distanţei şi foarte posibil şi de a manevra în mod corespunzător mopedul fiind diminuate de influenţa alcoolului pe care acesta îl consumase anterior.
S-a constatat de către prima instanţă, că fapta inculpatului, care în ziua de 02.05.2011 a condus pe strada R. din municipiul D., judeţul V., motoscuterul marca K. cu nr. de înregistrare „***”, fiind în stare de ebrietate şi a produs un accident de circulaţie în urma căruia pasagerul din spatele său, CDC a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 178 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, potrivit cărora „Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani” text de lege în baza căruia a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările în care s-a comis infracţiunea – inculpatul având o poziţie constantă în timpul cercetărilor că evenimentul rutier a avut drept cauză nesemnalizarea de către conducătorul autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare *** ce se deplasa în faţa sa, acesta reducând viteza, intenţionând că oprească pe partea dreaptă a drumului.
Întrucât inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârşirii infracţiunii, nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei şi s-a prezentat în faţa autorităţilor, prima instanţă a apreciat că acesta poate beneficia de circumstanţe atenuate prevăzute de art. 74 lit. a,b, c Cod penal cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei aplicate în condiţiile prevăzute de art. 76 lit. c Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, apreciindu-se că atinge scopul sancţionator şi preventiv-educativ al pedepsei.
Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861Cod penal, instanţa de fond a apreciat, ţinând cont de persoana inculpatului, de comportamentul sincer avut după comiterea infracţiunii, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârşi infracţiuni, astfel că s-a dispus ca executarea pedepsei să se facă sub supraveghere, ce va fi efectuată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Împotriva acestei sentinţe a formulat Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în ceea ce priveşte reţinerea greşită a dispoziţiilor art.74 lit.c Cod penal şi individualizarea judiciară a pedepsei. De asemenea, este criticată şi soluţionarea laturii civile a cauzei.
Examinând sentinţa supusă recursului, din punct de vedere al motivelor invocate şi în temeiul disp.art.385/6 Cod pr.penală, Curtea a constatat că recursul este întemeiat.
In cauză nu se impunea reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art.74 lit.c Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate, deoarece acesta a beneficiat de aplicarea disp.art.320/1 Cod pr.penală. In această situaţie, comportarea sinceră a inculpatului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptei reţinute în actul de sesizare, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prev. de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, deoarece ar însemna să se acorde o dublă valenţă juridică actului de recunoaştere a faptei manifestat de către inculpat. Prin urmare, dispoziţiile art.74 alin.1 lit.c Cod penal, pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art.320/1 Cod pr.penală, numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii, decât comportarea sinceră în cursul procesului penal. A se vedea în acest sens şi Decizia nr.754/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
In ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că prima instanţă nu a dat eficienţa cuvenită gradului de pericol social concret ridicat al faptei şi mai ales împrejurărilor în care a fost săvârşită şi consecinţele acesteia. Din probele administrate, rezultă că inculpatul a condus, în stare de ebrietate, pe drumurile publice, un moped şi, dat fiind alcoolemia ridicată pe care o avea, a produs un accident de circulaţie în urma căruia victima a decedat.
Este necesar, ca pe durata termenului de încercare să se interzică inculpatului dreptul de a mai conduce vehicule pe drumurile publice, în acest fel, dându-se eficienţă criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei şi, totodată, constituindu-se o garanţie importantă pentru siguranţa traficului rutier.
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, Curtea a admis recursul declarat de parchet, a casat în parte sentinţa şi, rejudecând, a înlăturat aplicarea disp.art.74 lit.c Cod penal, şi a instituit în sarcina inculpatului interdicţia prevăzută de art.86/3 alin.3 lit.e Cod penal, pe durata termenului de încercare, făcând, totodată, aplicarea dispoziţiilor art.86/3 alin.1 lit.a Cod penal.
