Prin decizia nr. 447 pron. la data de 11 nov., 2010 in dosarul nr. 3302/207/2010 Tribunalul Olt a respins recursurile declarate de recurenta M.E si de intimatul S. C., impotriva sentintei penale numarul 223/17.09.2010 dispusa in dosarul 3302/207/2010 al Judecatoriei Caracal, ca nefondate si au fost obligati fiecare dintre recurenti la plata sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunta aceasta decizie au fost avute in vedere urmatoarele
Prin sentinta penala nr.17.09.2010, pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr.3302/207/2010, in baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. s-a respins plangerea formulata de persoana vatamata M. E. in contradictoriu cu intimatul S. C., ca nefondata.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost obligata persoana vatamata la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca la data de 7.12.2009, persoana vatamata M.E., a formulat plangere penala impotriva intimatului S. C., prin care a reclamat faptul ca fostul sot a refuzat sa plateasca pensia de intretinere stabilita prin hotarare judecatoreasca de la acestia in favoarea fiicei acestora S. L. M.
Prin rezolutia nr.3566/P/2009 din 23 martie 2010 a procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Caracal, in temeiul dispozitiilor art. 228 al.6 C.p.p. si art.10 alin. 1 lit. d C.p.p. se arata ca a fost confirmata propunerea organului de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala impotriva numitului S.C., cercetat pentru savarsirea infractiunii de prevazuta de art. 305 alin. 1 lit. c C.p., deoarece din cercetarile efectuate in cauza a rezultat ca fapta savarsita de acestia nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii mentionate mai sus.
Pentru a se pronunta astfel,procurorul din cadrul Parchetului mentionat a retinut la data de 11.03.2009 s-a inregistrat la acest Parchet de pe langa Judecatoria Caracal, plangerea formulata de S. L. M., avand acelasi obiect, respectiv neplata pensiei de intretinere de catre tatal sau S. C. din anul 1995, cauza fiind solutionata prin rezolutia procurorului nr.782/P/2009 din 26.03.2009, prin care s-a luat act de retragerea plangerii formulate de catre S. L. M. In cursul cercetarilor efectuate in cauza, numitul S. C. se arata ca a fost citat legal in mod frecvent prin intermediul organelor de cercetare penal, constatandu-se ca acesta se afla internat intr-o unitate medicala in urma unui accident vascular, apreciindu-se astfel ca neplata pensiei de intretinere nu s-a datorat relei credinte ci lipsei posibilitatilor materiale, neexistand elemente din care sa rezulte faptul ca acesta ar realiza venituri care sa exceda nevoilor sale personale.
Impotriva acestei rezolutii, se mai arata ca persoana vatamata a formulat plangere la prim procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Caracal la data de 08.04.2010, solutionata prin respingere la data de 26.04.2010.
Prima instanta din oficiu se mai arata ca a dispus atasarea dosarului de urmarire penala .
Analizand actele si lucrarile dosarului, prima instanta a retinut ca persoana vatamata M. E., a criticat solutia procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Caracal, emisa in solutionarea dosarului penal nr. 3566/P/2009 sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei aratand ca intimatul S. C. a savarsit infractiunea prevazuta de art. 305 alin. 1 lit. c C.p. In motivarea plangerii, se mai retine ca persoana vatamata a aratat ca prin decizia nr.209516/15.02.2010 intimatul incaseaza lunar suma de 604 lei,cu titlul de de invaliditate aratand totodata ca in paralel realizeaza venituri suplimentare in cadrul societatii private a familiei. Mai arata ca in prezent numitul S.C. realizeaza venituri constante.
Prima instanta mai arata ca potrivit art. 2781 alin. 1 C.p.p. persoana vatamata precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate, pot face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta, plangerea putand fi formulata si impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriu.
Inactiunea reclamata de catre persoana vatamata, care a cerut sa fie retinuta in sarcina intimatului se constata de prima instanta ca nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie, sub aspectul laturii subiective, dupa cum rezulta din cercetarile efectuate in cauza si din declaratia fiicei intimatului, S. L. M., solutiile atacate fiind legale si temeinice si pe cale de consecinta prima instanta a respins plangerea ca nefondata. Astfel ,din procesul verbal (fila 16 din dosarul nr.3566/P/2009) intocmit cu ocazia cercetarilor in cauza,se retine ca intimatul se afla internat in spital intrucat a suferit un accident vascular. In plus chiar persoana vatamata se arata ca prin plangerea facuta atesta ca intimatul primeste de invaliditate.
In ceea ce priveste afirmatia persoanei vatamate ca intimatul ar realiza venituri,prima instanta a observat ca aceasta nu s-a facut dovada existentei unor astfel de venituri si cu atat mai mult a unei societati private a familiei intimatului. Mai mult, din declaratia fiicei intimatului, singura persoana indreptatita sa primeasca pensie de intretinere, se mai retine ca ca aceasta a primit o perioada pensie de intretinere in baza popririi asupra pensiei intimatului. De asemenea,se mai constata ca in cursul cercetarilor intreprinse in dosarul penal cu nr.782/P/2009, fiica intimatului a declarat ca si-a retras plangerea formulata impotriva tatalui sau si nu mai are nici o pretentie de natura penala sau civila fata de acesta.
In raport de cele de mai sus prima instanta a concluzionat ca toate aceste elemente coroborate duc la concluzia ca neplata pensiei de intretinere s-a datorat lipsei posibilitatilor materiale ale intimatului si nu relei credinte astfel ca a constatat ca plangerea persoanei vatamate M. E. este nefondata.
In baza art. 192 al.2 CPP a fost obligata numita M E la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru aceste considerente, in baza art. 193 al.6 C.p.p., prima instanta a constatat ca cererea aparatorului intimatului prin care solicita obligarea persoanei vatamate M. E. la plata sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli judiciare este intemeiata si a fost admisa.
Impotriva acestei sentinte au declarat recursuri numita Micuta Elena si intimatul S. C. pentru motivele expuse in partea introductiva a deciziei.
Instanta urmeaza sa constate ca recursul este nefondat in conditiile de mai jos.
Pentru aceasta concluzie se mai constata ca sentinta atacata cu recursuri ca si rezolutia procurorului sunt temeinice in aceleasi conditii.
In acest sens se retine ca pentru infractiunea de abandon de familie prevazuta de art. 305 alin. 1 lit. c C.p. legea penala prin normele prevazute de art. 305 alin. 2 C.p. prevede conditia existentei plangerii prealabile a persoanei vatamate. Ori examinarea cauzei de fata impune constatarea ca aceasta conditie sub forma unui act procesual prin plangerea prealabila a persoanei mentionate sa nu fie indeplinita. In concret din dosarul de urmarire penala se observa ca are calitatea de persoana vatamata numita S. L. M. ca titulara a dreptului la pensie de intretinere caruia ii corespunde obligatia faptuitorului,confirmata prin sentinta judecatoreasca civila in baza institutiei juridice a ocrotirii parintesti pe baza raporturilor de rudenie de gradul I dintre acestia in calitate de fiica si parinte. In plus se mai retine ca la dosarul de urmarire penala se afla plangerea numitei M. E. si nu aceea a persoanei vatamate iar constatarea este consolidata si de faptul ca aceasta persoana nu a dovedit ca a actionat in numele si pe seama persoanei vatamate ca reprezentant conventional al acesteia. Pe de alta parte se constata ca reprezentarea legala a persoanei vatamate nu opereaza intrucat aceasta din urma este majora desi intre cele doua persoanei exista raporturi de rudenie de gradul I
In raport de cele mentionate mai sus nu numai procurorul prin rezolutie ci si prima instanta prin sentinta erau obligate sa constate inexistenta acestui act conditie dar si ca aceasta situatie impiedica nu numai punerea in miscare ci si exercitarea actiunii penale conform art. 10 alin. 1 lit. f C.p.p. dar si sa dea solutii corespunzatoare acestor constatari.
Cu toate acestea se observa ca reformarea rezolutiei procurorului dar si a sentintei nu mai este posibila pentru considerente ce tin de efectul neagravarii situatiei in propria procedura judiciara plangerii numitei M. E. intemeiata pe prevederile art. 2781 alin. 1-8 C.p.p. Oricum este mai favorabil pentru aceasta persoana ca prin rezolutie s-a rezolvat fondul pe temeiul art. 10 alin. 1 lit. d Cpp fata de o solutie a procurorului avand la baza prevederile art. 10 alin. 1 lit. f C.p.p. prin care nu se ajunge la rezolvarea cauzei pe fond ci se are in vedere doar lipsa plangerii prealabile a persoanei vatamate.
Pe de alta parte, se retine ca sentinta este temeinica, chiar daca se trece peste cele mentionate anterior cu privire la prioritatea unei solutii a procurorului de incetare a procesului penal in baza art. 10 alin. 1 lit. f Cpp ,pe chestiuni de fond intrucat rezolutia procurorului prin care s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala conform art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. este justificata. In acest sens situatia de fapt impune constatarea ca desi nu s-a procedat la plata pensiei de intretinere de catre faptuitor pe mai mult de 2 luni catre persoana vatamata aratata mai sus totusi nu este dovedit ca aceasta conduita trebuie sa fie caracterizata ca fiind cu rea credinta. Argumentul este acela ca situatia expusa ce vizeaza omisiunea faptuitorului de a face plata pensiei de intretinere se datoreaza lipsei posibilitatilor materiale prin inexistenta obiectiva a unor venituri peste cele strict necesare propriei existente.
Data publicarii pe portal : 03.12.2010
