Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii S.D., V.L., N.E., şi B.A. au chemat în judecată pe pârâta D.S.S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să le acorde profitul indexat la zi, rezultat din valorificarea masei lemnoase provenită de pe suprafeţele de pădure revendicate de aceştia şi ai căror sunt, arătând în motivare că au revendicat o suprafaţă de teren pădure în baza legii fondului funciar şi au fost puşi în posesie, însă în anul 2002 pe acel teren au fost doborâţi foarte mulţi arbori, care după inventarierea lor au avut 210 mc, pârâta D.S.S. producând un profit de 33.600 lei, ca urmare a recoltării acelei mase lemnoase.
În întâmpinare, pârâta a susţinut că reclamanţilor le-a fost reconstituit dreputul de proprietate în baza deciziei nr. 683/18.04.2005 a Curţii de Apel Suceava, exploatarea de masă lemnoasă de pe suprafaţa pe care o au în proprietate fiind efectuată în perioada 01.02.2003 – 18.11.2003, iar profitul trebuie acordat doar între momentul reconstituirii dreptului de proprietate şi cel al punerii în posesie.
Prin sentinţa civilă nr. 1520/13.10.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a fost admisă în parte acţiunea şi pârâta obligată să plătească reclamanţilor suma de 32.142,1 lei, reprezentând despăgubiri, reţinându-se că prin decizia nr. 683/18.04.2005 a Curţii de Apel Suceava, reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 6,23 ha teren pădure, ulterior aceştia fiind puşi în posesie în baza acestei hotărâri cu suprafaţa de 4,2719 ha pădure. De asemenea, s-a mai reţinut că în anul 2002, ca urmare a unor doborâturi de vânt a fost afectat şi o parte din suprafaţa de teren ai cărei proprietari sunt reclamanţii, motiv pentru care aceştia au solicitat O.S.V. să nu recolteze masa lemnoasă de pe acea suprafaţă de teren, însă li s-a comunicat că are obligaţia legală de a efectua toate lucrările silvice, urmând ca după validarea şi punerea în posesie să li se acorde profitul realizat din valorificare masei lemnoase.
În drept, s-a arătat că potrivit art. 18 din OG nr. 96/1998, în vigoare la data exploatării masei lemnoase de pe această suprafaţă de teren, până la retrocedarea unor terenuri forestiere din administrarea R.N.P. – R. în proprietate privată, respectiv până la punerea în posesie conform Legii nr. 1/2000, R.N.P. – R. are obligaţia de a executa lucrările tehnice silvice, conform amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând proprietarilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective.
Scopul acestei prevederi a fost acelea ca restituirea terenurilor forestiere să constituie o reparare efectivă a prejudiciului cauzat proprietarilor prin preluarea fără drept a bunurilor, ori restituirea către reclamanţi a unei suprafeţe de teren de pe care s-au făcut exploatări masive, fără a i se acorda despăgubirile reprezentând contravaloarea materialului lemnos ar echivala cu privarea reclamanţilor de atributele dreptului de proprietate garantat de art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin decizia nr. 483/26.02.2009 Tribunalului Suceava a fost respins ca nefondat recursul formulat de către pârâta D.S.S. şi menţinută sentinţa civilă atacată, reţinându-se că art. 40 din Legea nr. 1/2000 în forma prezentată prin motivele de recurs, este reprodus astfel cum a fost modificat prin titlul VI art. I, pct. 42 din Legea nr. 247/2005, anterior având un cu totul alt conţinut, ceea ce înseamnă că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 din OG nr. 96/1998, scopul acestor prevederi fiind ca restituire terenurilor forestiere să constituie o reparare efectivă a prejudiciului cauzat proprietarilor prin preluarea fără drept a bunurilor lor. Astfel, restituire către reclamanţi a unui teren de pe care s-au făcut exploatări masive ulterior formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate fără a li se acorda despăgubiri reprezentând contravaloarea materialului lemnos echivalează cu privarea acestuia de atributele ce decurg din dreptul său de proprietate garantat de art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.
