2. Autoritate de lucru judecat. Condiţii
C. muncii, art. 34, art. 40, art. 296 C. proc. civ., art. 17 C. civ., art. 1201
1. Salariul de bază al reclamantului, ca şi sporul de vechime al acestuia au fost înscrise în carnetul de muncă, înscriere ce a fost corect făcută de către angajator, menţionându-se corect drepturile salariale ale reclamantului pe această perioadă, deoarece veniturile ce reprezintă sporuri nepermanente nu se trec în carnetul de muncă.
Societatea pârâtă nu are personal calificat care să opereze în carnetul de muncă, contestatorul putând solicita completarea corespunzătoare a carnetului de muncă de către persoana autorizată şi apoi certificarea înregistrărilor de către Inspectoratul Teritorial de Muncă, printr-o cerere la care să anexeze documentele justificative în original.
2. în conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
C.A. Ploieşti, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 109 din 6 februarie 2008, Jurindex
Pin sentinţa civilă nr. 1310 din 16 octombrie 2007, Tribunalul Prahova a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă şi a respins ca inadmisibil capătul acţiunii precizate privind constatarea nulităţii absolute a deciziei din 15 iulie 2002, a respins ca neîntemeiate capetele acţiunii precizate privind obligarea pârâtei de a înregistra în cartea de muncă toate modificările salariale pentru perioada august 2001 – aprilie 2002, precum şi plata unor despăgubiri morale şi echivalentul drepturilor salariale pentru perioada dintre data suspendării şi data angajării la o altă societate. Prin aceeaşi sentinţă s-au respins ca inadmisibile capctcle acţiunii precizate privind obligarea pârâtei de a
înscric în carnctul de muncă hotărârea AGA nr. 4 din 29 aprilie 2002 de suspendare din funcţia de director a reclamantului, cu menţiunea corespunzătoare anulării acesteia prin sentinţa nr. 3488/2003 a Tribunalului Prahova şi anularea poziţiilor nr. 68 şi nr. 69 din carnetul de muncă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă privind capătul acţiunii precizate prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei din 15 iulie 2002, emisă de pârâtă, este întemeiată.
Astfel, s-a arătat că, prin sentinţa nr. 3616/2002, Tribunalul Prahova a admis acţiunea precizată şi a anulat atât hotărârea AGA din 10 iulie 2002, cât şi decizia din 15 iulie 2002, iar Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia nr. 1348 din 31 martie 2003, a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă şi a modificat în tot sentinţa recurată, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Drept urmare, s-a constatat că există identitate de părţi, obiect şi cauză între acţiunea anterioară şi cererea de faţă prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei din 15 aprilie 2002, emisă de pârâtă.
Referitor la capătul de cerere al acţiunii precizate privind obligarea pârâtei de a înregistra în cartea de muncă toate modificările salariale pentru perioada august 2001 – aprilie 2002, instanţa de fond a reţinut, pe baza concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, că salariul de bază al reclamantului, ca şi sporul de vechime al acestuia au fost înscrise în carnetul de muncă, înscriere ce a fost corect făcută de către angajator, menţionându-se corect drepturile salariale ale reclamantului pe această perioadă, astfel încât cererea respectivă a fost apreciată ca neîntemeiată, arătându-se că veniturile ce reprezintă sporuri nepermanente nu se trec în carnetul de muncă.
Tribunalul a respins ca inadmisibile capetele acţiunii precizate privind obligarea pârâtei de a înscrie în carnetul de muncă hotărârea AGA nr. 4 din 29 aprilie 2002 de suspendare din funcţia de director, cu menţiunea corespunzătoare a anulării acesteia prin sentinţa nr. 3488/2003 a Tribunalului Prahova şi anularea poziţiilor nr. 68 şi nr. 69 din carnetul de muncă, pe motiv că hotărârea AGA nr. 4 din 29 aprilie 2002 a fost anulată prin sentinţa nr. 3488/2003 şi deci nu şi-a mai produs efectele, iar în privinţa poziţiilor nr. 68 şi nr. 69 din carnetul de muncă al reclamantului, s-a arătat că societatea pârâtă nu arc personal calificat care să opereze în carnetul de muncă, contestatorul putând solicita completarea corespunzătoare a carnetului de muncă
de cătrc persoana autorizată şi apoi certificarea înregistrărilor de către
I.T.M. P., printr-o cerere adresată instituţiei, la care să anexeze documentele justificative în original.
împotriva sentinţei primei instanţe reclamantul a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, curtea a constatat că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează: în conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
Recurentul-reclamant a promovat anterior o acţiune împotriva SC
B. SA, prin care a solicitat anularea hotărârii AGA din 10 iulie 2002, precum şi a deciziei din 15 iulie 2002, prin care i-a fost desfăcut contractul de muncă, cerere care a format, în primă instanţă, obiectul dosarului nr. 8925/2002 al Tribunalului Prahova, Secţia comercială şi de administrativ.
In cauza respectivă, societatea pârâtă SC B. SA a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea cererii referitoare la desfacerea contractului de muncă al reclamantului, reclamantul susţinând în acea cauză, printre altele, în apărare, că cererea de anulare a deciziei din 15 iulie 2002, fiind accesorie celei principale, potrivit art. 17 C. proc. civ., urmează a fi soluţionată de instanţa competentă să judece cererea principală.
Excepţia sus-menţionată a fost respinsă de Tribunalul Prahova, care, prin sentinţa civilă nr. 3616 din 17 decembrie 2002, a admis acţiunea reclamantului B.B. şi a anulat hotărârea AGA din 10 iulie 2002 şi decizia din 15 iulie 2002.
împotriva acestei sentinţe, pârâta SC B.E. SA a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 1348 din 31 martie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului ce cuprindea cele două capete de cerere.
De vreme ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, în modalitatea sus-arătată, care este instanţa competentă să soluţioneze cererea în anularea deciziei din 15 iulie 2002, emisă de SC B.E. SA, şi dispoziţiile legale incidente, cerere care a fost respinsă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, statuându-se şi că această competenţă aparţine instanţei care soluţionează litigiile comerciale, şi nu celei competente să
judece conflictele de muncă, o nouă acţiune având acelaşi obiect, cu a cărei soluţionare a fost învestită instanţa competentă să soluţioneze conflictele de muncă, nu mai poate fi primită, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat, fiind incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă, prin sentinţa atacată în recursul de faţă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă privind capătul acţiunii precizate a reclamantului, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei din 15 iulie 2002, emisă de pârâtă, iar admiterea excepţiei respective, care este o excepţie absolută, peremptorie, are drept consecinţă respingerea acestui capăt de cerere.
Referitor la cererea privind obligarea înscrierii în cartea de muncă a hotărârii AGA nr. 4 din 29 aprilie 2002 privind suspendarea din funcţia de director a reclamantului, cu menţiunea corespunzătoare anulării acesteia prin sentinţa nr. 3488/2003 a Tribunalului Prahova, s-a reţinut în mod justificat de tribunal că, de vreme ce hotărârea AGA nr. 4 din 29 aprilie 2002 a fost anulată prin hotărârea judecătorească respectivă, aceasta nu şi-a mai produs efectele.
In privinţa celorlalte menţiuni din cartea de muncă a reclamantului ce s-au cerut a fi anulate, s-a constatat că prin precizarea la acţiune reclamantul a solicitat anularea acestor poziţii ca o consecinţă a constatării nulităţii absolute a deciziei din 15 iulie 2002, emisă de SC
B.E. SA, şi, în condiţiile în care acest din urmă capăt de cerere a fost respins ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, apare ca fiind corectă şi soluţia de respingere a cererii privind anularea poziţiilor respective din cartea de muncă a reclamantului.
