C. muncii, art. 17, art. 41
în principiu, nu constituie o modificare a contractului individual de muncă schimbarea atribuţiilor postului, dar numai dacă nu se modifică natura muncii.
Păstrarea denumirii funcţiei, însoţită de adăugarea unor atribuţii noi celor iniţial stabilite prin fişa postului, care au o altă natură şi corespund, în fapt, unei funcţii cu un alt specific, are semnificaţia modificării unui element esenţial al contractului
individual de muncă, şi anume felul muncii.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 1709/R din 18 martie 2009, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 6185 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.A.P. în contradictoriu cu pârâtul O.N.R.C., a anulat actul adiţional la contractul individual de muncă materializat prin adresa din 5 august 2008 şi fişa postului din 3 august 2008 şi a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept: reclamantul este salariatul pârâtului, potrivit contractului individual de muncă nr. 1546 din 16 februarie 2004, începând cu data încheierii contractului.
La pct. f) din contractul individual de muncă, părţile au negociat şi au stabilit că atribuţiile postului reclamantului sunt cele prevăzute de fişa postului, ce constituie anexă la contract şi în care atribuţiile salariatului sunt structurate pe 3 componente, respectiv organizarea activităţii şi asigurarea accesului la informaţiile de interes public; iniţierea, continuarea şi dezvoltarea relaţiilor interinstituţionale şi promovarea imaginii O.N.R.C. în relaţia cu mass-media.
Prin adresa din 5 august 2008, i s-a adus la cunoştinţă reclamantului că urmează să îndeplinească obligaţiile din fişa postului datată 3 august 2008, potrivit căreia acesta avea atribuţiile de a iniţia, continua şi dezvolta relaţiile interinstituţionale şi activităţi de traducere.
Având în vedere dispoziţiile art. 41 şi art. 17 C. muncii, prima instanţă a reţinut că, stabilind alte atribuţii decât cele prevăzute în fişa postului anexă la contractul individual de muncă, angajatorul a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă prin actul adiţional materializat prin adresa din 5 august 2008 şi fişa postului din 3 august 2008.
Cum reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de
art. 269 C. muncii pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatorului.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, în termenul legal, angajatorul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă, la pct. f) din contractul individual de muncă părţile au negociat şi au stabilit că atribuţiile postului reclamantului sunt cele prevăzute de fişa postului, ce constituie anexă la contract şi în care atribuţiile salariatului sunt structurate pe 3 componente, respectiv organizarea activităţii şi asigurarea accesului la informaţiile de interes public; iniţierea, continuarea şi dezvoltarea relaţiilor interinstituţionale şi promovarea imaginii O.N.R.C. în relaţia cu mass-media.
La data de 3 iunie 2008, recurcntul-pârât a modificat atribuţiile postului, astfel cum rezultă din noua fişă a postului, anexată adresei din 5 august 2008. Noile atribuţii constau, între altele, în activităţi de în/din limba engleză de caiete de sarcini aferente achiziţiilor publice şi traducerea legislaţiei din/în limba engleză.
Curtea a reţinut că în fişa postului, astfel cum arată chiar recurentul, trebuie să se regăsească atribuţiile funcţiei care sunt materializarea calificării de bază a salariatului ce ocupă postul (înţelegând prin aceasta formarea profesională conferită de diploma de licenţă) şi, eventual, a calificării complementare celei de bază. Or, pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin noua fişă a postului, sunt necesare şi alte aptitudini în afara celor de comunicare în limba engleză şi franceză, scris şi vorbit, la nivelul cerut, în vederea ocupării postului de referent de specialitate în cadrul Biroului de informare şi relaţii publice, intimatului, absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.
Este întemeiată susţinerea recurentului, în sensul că executarea contractului de muncă se realizează în cadrul raportului de subordonare dintre angajator şi salariat, angajatorul fiind îndreptăţit să schimbe condiţiile de prestare a muncii, în virtutea prerogativei sale de direcţie.
De asemenea, în principiu, nu constituie o modificare a contractului individual de muncă schimbarea atribuţiilor postului, dar numai
dacă nu se modifică natura muncii. Insă, în speţă, cu toate că funcţia a păstrat aceeaşi denumire, unele dintre atribuţiile noi, adăugate celor iniţial stabilite prin fişa postului, anexă la contractul individual de
muncă, au altă natură şi corespund, în fapt, unei funcţii cu un alt specific, ceea ce conduce la concluzia că, în realitate, a avut loc o modificare a unui element esenţial al contractului individual de muncă, şi anume felul muncii.
Aşa fiind, se impunea obţinerea acordului salariatului şi încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile ai*t. 41 C. muncii.
Contractul individual de muncă poate fi modificat, ca principiu, numai prin acordul părţilor, nerespectarea dispoziţiilor legale având drept consecinţă anularea măsurii luate.
In conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) C. muncii, salariatul va fi informat cu privire la elementele considerate esenţiale la încheierea contractului individual de muncă, între care, la lit. d), sunt înscrise funcţia/ocupaţia şi atribuţiile postului, tocmai cu scopul identificării felului muncii, ca element de bază al contractului, în funcţie de care se apreciază şi pregătirea sau calificarea salariatului pentru a ocupa postul respectiv. Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (4) C. muncii, orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (2) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, obligaţie care, de asemenea, a fost nesocotită de angajator.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a apreciat că angajatorul a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă fară a respecta dispoziţiile art. 17 şi art. 41 C. muncii, astfel încât se impune anularea măsurii dispuse de angajator.
