Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. REORGANIZARE JUDICIARĂ ŞI FALIMENT. ANTRENAREA RĂSPUNDERII MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE AI SOCIETĂŢII COMERCIALE ÎN INSOLVENŢĂ.
-art.138 lit.a şi e din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.291/C/10.05.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În speţă, instanţa de fond a reţinut corect că, potrivit evidenţelor contabile, debitoarea a înregistrat la active stocuri de marfă în preţuri de vânzare cu amănuntul de 138.542 lei, care nu au fost predate lichidatorului judiciar.
În speţă, instanţa de fond a reţinut corect că, potrivit evidenţelor contabile, debitoarea a înregistrat la active stocuri de marfă în preţuri de vânzare cu amănuntul de 138.542 lei, care nu au fost predate lichidatorului judiciar.
Cum recurenta pârâtă nu a luat legătura cu lichidatorul judiciar pentru a lămuri situaţia patrimonială a debitoarei şi cum lipsa stocului de marfă din gestiune este una dintre cauzele insolvenţei debitoarei, menţionate în raportul lichidatorului judiciar, temeinic şi legal s-a reţinut incidenţa prev.art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, administratorul societăţii debitoare ascunzând o parte din activul societăţii ducând astfel persoana juridică la încetare de plăţi.
Cum recurenta pârâtă nu a luat legătura cu lichidatorul judiciar pentru a lămuri situaţia patrimonială a debitoarei şi cum lipsa stocului de marfă din gestiune este una dintre cauzele insolvenţei debitoarei, menţionate în raportul lichidatorului judiciar, temeinic şi legal s-a reţinut incidenţa prev.art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, administratorul societăţii debitoare ascunzând o parte din activul societăţii ducând astfel persoana juridică la încetare de plăţi.
Instanţa a apreciat, pe de altă parte ca neîntemeiată critica recurentei în sensul că marfa aflată pe stoc nu ar fi putut fi valorificată în vederea constituirii de fonduri pentru plata pasivului societăţii, deoarece, după cum a reţinut şi judecătorul fondului, nu au fost depuse la dosarul cauzei procese verbale de casare care să ateste scoaterea din uz a mărfii, impunându-se, totodată, ca aceste acte să fi fost înregistrate în contabilitatea societăţii debitoare.
Instanţa a apreciat, pe de altă parte ca neîntemeiată critica recurentei în sensul că marfa aflată pe stoc nu ar fi putut fi valorificată în vederea constituirii de fonduri pentru plata pasivului societăţii, deoarece, după cum a reţinut şi judecătorul fondului, nu au fost depuse la dosarul cauzei procese verbale de casare care să ateste scoaterea din uz a mărfii, impunându-se, totodată, ca aceste acte să fi fost înregistrate în contabilitatea societăţii debitoare.
Prin sentinţa nr.1509 din 14.06.2011 Tribunalul B. a admis cererea formulată în temeiul art 138 din L.85/2006, de C. I. I. M. A. C. în calitate de lichidator al debitoarea SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 şi în consecinţă:
A obligat pârâta C. M. , să aducă la masa credală suma de 22.791,99 lei destinată acoperirii pasivului societăţii.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
A admis cererea formulată în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, de C. I. I. M. A. C., în calitate de lichidator al debitoarea SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 şi în consecinţă:
A obligat pârâta C. M., să aducă la masa credală suma de 22.791,99 lei destinată acoperirii pasivului societăţii.
Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs în termen şi legal timbrat recurenta pârâtă C. M., solicitând admiterea recursului şi modificarea în totalitate a sentinţei atacate ca nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că în fapt, stocurile de marfă evidenţiate în activele societăţii comerciale I. SRL la data de 30.06.2010 provin din anii precedenţi. Datorită faptului că obiectul de activitate al societăţii este alimentaţie publică (bar), marfa aflată în stoc a necesitat scoaterea din uz având în vedere ca proveneau din anii anteriori.
Precizează faptul ca unele sticle de băuturi au fost sparte sau au ieşit din termenul de valabilitate, motiv pentru care eronat au apărut în documentele înmânate lichidatorului.
Din aceste considerente, apreciază că bunurile nu ar fi putut fi valorificate în vederea constituirii de fonduri pentru plata pasivului societăţii.
In dispozitivul sentinţei este invocat art. 138 lit.e din Legea nr.85/2006, prin care se arată că o parte din pasivul societăţii poate fi suportat de către conducerea societăţii dacă rezultă că au comis următoarea faptă: au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Situaţia reală este cea descrisă mai sus, nu avea nici un interes să ascundă o parte din activul societăţii nici măcar nu dorea să ajungă în stare de deoarece această mică firmă era singura sursă de pentru familie.
În concluzie, având în vedere aspectele relatate mai sus, solicită admiterea recursului şi implicit respingerea cererii de angajare a răspunderii fostului administrator formulată de lichidator judiciar M. A. C.
În drept a invocat art. 299 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
Intimatul lichidator legal citat nu a depus întâmpinare.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta C. M. ca fiind nefondat pentru următoarele considerente :
Potrivit prevederilor art.138 lit.e din Legea nr.85/2006 : „ În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabila apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.”
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.138 lit.e din Legea 85/2006, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta C. M.
