Prin Sentinta comerciala nr. 1023/01.06.2011 pronuntata de judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad s-a deschis procedura generala a insolventei asupra debitoarei SC.A SRL, la cererea creditoarei D.R.V.
Prin Sentinta civila nr. 384/15 februarie 2012 a fost aprobata propunerea administratorului judiciar si s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei; sentinta a fost comunicata debitoarei la 29.02.2012.
Prin cererea de recurs formulata la data de 07.03.2012, debitoarea a solicitat modificarea Sentintei civile nr. 384/15 februarie 2012 si respingerea propunerii administratorului judiciar de intrare în faliment.
În motivarea recursului s-a aratat de catre debitoare faptul ca si-a manifestat intentia de reorganizare, însa a fost în imposibilitatea formularii unui plan de reorganizare întrucât conturile societatii au fost blocate, pe de alta parte creanta DRV nu exista, astfel cum a constatat Parchetul de pe lânga Judecatoria Arad prin rezolutia de scoatere de sub urmarire penala a administratorului HV data în dosarul nr. 4259/P/2007.
Prin întâmpinarea formulata, practicianul în insolventa a solicitat respingerea recursului, aratând ca nu au fost respectate dispozitiile art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea nr.85/2006, nefiind depus un plan de reorganizare în termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante si ca, desi s-a contestat decizia de impunere ce atesta creanta creditorului declansator, actiunea debitoarei a fost respinsa irevocabil.
Curtea de Apel Timisoara, analizând recursul formulat, a retinut ca potrivit art. 94 alin. 5 rap. art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea nr.85/2006, în situatia în care debitorul nu propune un plan de reorganizare în termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante, urmeaza a se constata decaderea acestuia din dreptul de a depune planul si a se dispune intrarea în faliment.
În speta, debitoarea nu a contestat depasirea termenului de 30 de zile, apreciind însa ca nu a intervenit decaderea întrucât au fost blocate conturile societatii, iar pe de alta parte s-au derulat o serie de proceduri penale, în urma carora s-a constatat ca nu exista creanta creditorului declansator al procedurii insolventei.
Se constata însa ca ambele situatii invocate de catre debitoare, chiar reale fiind, nu sunt de natura a înlatura decaderea debitoarei recurente din dreptul de a propune planul de reorganizare.
Sanctiunea decaderii consta în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege, pe când prescriptia extinctiva stinge dreptul material la actiune. Spre deosebire de termenele de prescriptie extinctiva, termenele de decadere sunt mai riguroase, nesusceptibile de suspendare, întreruperi sau repunere în termen.
Chiar daca s-ar asimila situatiile afirmate de recurenta fortei majore, se observa ca forta majora este un caz de suspendare a cursului prescriptiei, neputând fi aplicabila în speta de fata.
Se retine totodata ca termenul prevazut de art. 94 alin. 5 din Legea nr.85/2006 este incompatibil cu institutia repunerii în termen. Ratiunea pentru care a fost instituit termenul de 30 de zile ca fiind un termen de decadere este aceea a dinamizarii procedurilor de insolventa, caracterizate prin celeritate.
Pentru aceste considerente, constatând ca Sentinta civila nr. 384/15 februarie 2012 este temeinica si legala, în temeiul art. 8 din Legea nr.85/2006 si art. 312 C.proc.civ. rap. art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 C.proc.civ. Curtea de Apel Timisoara a respins recursul, potrivit Deciziei sale nr. 1004/R/14.05.2012.
