Prin cererea înregistrată la instanţă sub nr. 4562/114/2010 la data de 7 octombrie 2010, creditoarea SC S. A. R. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC A. SA pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună deschiderea procedurii de împotriva societăţii debitoare.
În motivarea cererii se arată că între creditoare şi debitoare s-au desfăşurat relaţii comerciale în baza contractului de vânzare prin credit încheiat la data de 04.12.2008. În baza contractului încheiat între părţi creditoarea s-a obligat să vândă , iar debitoarea să cumpere un echipament – sistem de ambalare BDF piese de pui şi consumabile aferente.
Precizează creditoarea că şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile, motiv pentru care în mod legal în baza contractului încheiat între părţi a emis facturile fiscale nr.5965401/23.02.2009 în cuantum de 506.717, 32 lei reprezentând contravaloare „ SISTEM AMBALARE BDF AV BUZĂU ” respectiv factura fiscală nr. 5966008/28.07.2009 în cuantum de 16.035.23 lei reprezentând „CRYOVAC BDF FILM 8050 FSW”. Arată că soldul actualizat este în cuantum de 496.240,84 lei , ambele facturi fiscale fiind achitate parţial de către debitoare , fiind înregistrate în contabilitatea acesteia , soldul în cuantum de 506.038,04 lei fiind confirmat de către debitoare prin extras la data de 31.12.2009.
De asemenea creditoarea arată că în conformitate cu dispoziţiile reţinute în cuprinsul anexei B la contractul încheiat între părţi solicită penalităţi de întârziere în cuantum de 257376,33 lei întrucât debitoarea s-a obligat să achite penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere la plata sistemului de ambalare BDF pentru piese pui.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar: copie facturi fiscale; copie contract vânzare prin credit încheiat la data de 21.12.2009; confirmare de sold emisă de către debitoare în data de 31.12.2009.
La cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarea SC A. SA a formulat contestaţie arătând că la data de 04.12.2008 între părţi s-a încheiat contractul de vânzare prin care creditoarea i-a vândut debitoarei un echipament în valoare de 99.160 euro, plata urmând să se efectueze într-un termen de 60 de luni.
Precizează debitoarea că imediat după livrarea echipamentului a încercat implementarea lui în activitatea de producţie, iar după livrarea echipamentului a fost livrată o cantitate de film necesară funcţionării acestuia, , produs furnizat în baza facturii nr.5966008/28.07.2009.
Ca urmare a furnizării de către a acestor produse, debitoarea a început producţia de ambalare , dar după 2 luni de zile a fost nevoită să înceteze activitatea cu acest echipament datorită reclamaţiilor provenite din piaţa de desfacere, motiv pentru care s-a solicitat creditoarei înlocuirea echipamentului care face obiectul contractului conform clauzei B din anexa C cu echipament de ambalare a cărnii de pasăre , care să aibă caracteristicile specificate.
De asemenea debitoarea arată că factura nr. 5965402/23.02.2009 în valoare de 506.717,32 lei emisă de creditoare este scadentă în anul 2013 , iar o parte din cantitatea de film livrată în baza facturii 5966009/28.07.2009 i-a fost returnată, iar cealaltă parte i-a fost pusă la dispoziţie.
Menţionează debitoarea că derulează afaceri cu marile companii naţionale, are investiţii semnificative, , are circa 1000 de angajaţi şi este angrenată în relaţii comerciale cu companii precum M. C. & C. România, K, C România, K. F. C.– KFC România, B. România şi alte companii naţionale şi multinaţionale.
Prin răspunsul la contestaţie formulat de creditoarea SC S. A. România SRL s-a invocat excepţia tardivităţii formulării acesteia de către debitoarea SC A. SA arătând că au primit în data de 03.11.2010 contestaţia, în condiţiile în care cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău în data de 07.10.2010 , iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 16.11.2010, invocând dispoziţiiile art. 33 alin.1 şi 2 din Legea 85/2006.
Pe fondul cauzei creditoarea a solicitat respingerea contestaţiei formulată de debitoare ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei de către debitoarea SC A. SA, instanţa consideră că este neîntemeiată şi în consecinţă urmează a fi respinsă.
Potrivit art. 33 alin. 1 şi 2 din Legea 85/2006 republicată, „ În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii, creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul sindic va comunica cererea în copie debitorului.
În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă.”
În urma verificării înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că debitoarea SC A. SA a primit copia cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către creditoare la data de 20.10.2010, iar contestaţia a fost înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 29.10.2010, în termenul prevăzut de art.33 alin.2 din Legea 85/2006, la care s-a făcut referire maia sus.
Faţă de cele reţinute, instanţa constată că sunt neîntemeiate susţinerile creditoarei referitoare la tardivitatea formulării contestaţiei.
Analizând contestaţia formulată de debitoarea SC A. SA la cererea de deschidere a procedurii a insolvenţei formulată de către creditoarea SC S. A. România SRL , prin prisma înscrisurilor depuse la dosar, a dispoziţiilor legale invocate, tribunalul constată că aceasta este întemeiată , iar cererea formulată de creditoare este neîntemeiată.
Între societatea creditoare şi debitoare s-au desfăşurat relaţii comerciale în baza contractului de vânzare prin credit încheiat între părţi la data de 04.12.2008.
În baza contractului încheiat între părţi, creditoarea se obliga să vândă, iar debitoarea SC A. SA să cumpere un echipament sistem ambalare BDF piese de pui şi consumabile aferente.
Creditoarea susţine că şi-a îndeplinit toate obligaţiile, sens pentru care în mod legal în baza contractului încheiat între părţi a emis facturile fiscale nr.5965401/23.02.2009, in cuantum de 506.717,32 lei reprezentând contravaloarea „SISTEM AMBALARE BDF AV Buzău ” şi respectiv factura fiscală nr.5966008/28.07.2009 , în cuantum de 16.035,23 lei reprezentând „CRYOVAC BDF FILM 8050FSW”.
De asemenea a arătat că soldul actualizat este în cuantum de 496.240,84 lei ambele facturi fiscale fiind achitate parţial de către debitoare , fiind înregistrate în contabilitatea acesteia din urmă cu soldul în sumă de 506.038,04 lei confirmat de către aceasta din urmă prin extras la data de 31.12.2008. În conformitate cu dispoziţiile reţinute în cuprinsul anexei B la contractul încheiat între părţi, creditoarea solicită penalităţi de întârziere în cuantum de 257.376,33 lei, întrucât debitoarea s-a obligat să achite penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere la plata sistemului de ambalare BDF pentru piese pui.
Instanţa consideră că cererea formulată de către creditoarea SC S.A. România SRL este neîntemeiată deoarece în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 3 din Legea 85/2006 potrivit cărora „ În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii : 1.insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile: a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul după 90 de zile de la scadenţă nu a primit datoria sa faţă de creditor ; prezumţia este relativă ; b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei .”
Tribunalul consideră că suma de bani solicitată de către creditoare nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă din următoarele considerente: prin contractul de vânzare încheiat la data de 04.12.2008 părţile au convenit ca în situaţia în care echipamentul livrat nu este satisfăcător cerinţelor, s-a stipulat în mod expres în anexa C pct. b ( parte integrantă a contractului că ) „ în cazul în care compania A. SA va decide că în intervalul de 60 de luni de la cumpărarea echipamentului să îl înlocuiască cu unul sau mai multe echipamente ce vor face obiectul unui nou contract de vânzare cumpărare între SC S. A. România SRL şi A SA, atunci ambele părţi acceptă ca plăţile deja efectuate de către A. SA până la data înlocuirii echipamentului să se constituie ca avans la noul contract echipament. Aceasta clauză poate fi posibilă cu condiţia ca în momentul înlocuirii echipamentul folosit să fie în stare perfectă de funcţionare, fără uzuri sau deteriorări cauzate de către SC A. SA , cu excepţia uzurii normale de funcţionare. În cazul uzurii normale de funcţionare, echipamentul va fi evaluat la o valoare egală cu valoarea prezentului contract, din care se vor deduce 10% pentru fiecare 12 luni de funcţionare, în conformitate cu tabelul de mai jos.”
Aşa cum rezultă din susţinerile debitoarei şi din înscrisurile depuse la dosar, după două luni de zile de la începerea activităţii, aceasta a fost nevoită să înceteze activitatea cu echipamentul achiziţionat de la creditoare, urmare a reclamaţiilor provenite din piaţa de desfacere, motiv pentru care s-a solicitat creditoarei înlocuirea echipamentului care face obiectul contractului conform clauzei B din anexa C cu echipament de ambalare a cărnii de pasăre , care să aibă caracteristicile specificate.
Din cele reţinute mai sus rezultă că între părţi există neînţelegeri referitoare la executarea contractului încheiat între părţi, iar la momentul introducerii acţiunii formulate de creditoare se purtau discuţii între reprezentanţii părţilor.
În acelaşi timp, instanţa consideră că cererea creditoarei nu este exigibilă deoarece în data de 4.12.2008 s-a încheiat între părţi contractul de vânzare prin care creditoarea a vândut debitoarei un echipament de 99.160 euro, plata urmând să se facă în termen de 60 de luni , scadenţa ultimei rate fiind în anul 2013.
De asemenea, instanţa reţine că neplata sumei solicitate de către creditoare nu este consecinţa stării de insolvenţă a debitoarei , ci a situaţiei litigioase create ca urmare a refuzului creditoarei de a-şi executa obligaţiile asumate prin contractul încheiat între părţi la data de 31.12.2008, situaţie în care consideră că pentru clarificarea litigiului dintre părţi este necesară administrarea unor probatorii în cadrul unei acţiuni introduse potrivit procedurii de drept comun.
Totodată, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că debitoarea nu se află în stare de insolvenţă, respectiv efectuează plăţi şi încasează sume considerabile având circa 1000 de angajaţi şi contracte comerciale cu diferite companii naţionale şi multinaţionale, respectiv M. C. & C. România, K., C. România, C. – KFC România, B. România şi altele, astfel încât nu se află într-o stare de insolvenţă aşa cum prevăd dispoziţiile Legii 85/2006.
În raport de considerentele expuse, prin sentinţa nr. 1273 din 29.11.2010, instanţa a admis contestaţia formulată de debitoare, dispunând respingerea acţiunii creditoarei de deschidere a procedurii de insolvenţă a SC A. SA.
