Contract de asociere. Prejudiciu. Daune moratorii. Obligaţie de sponsorizare


Potrivit dispoziţiilor art. 314 C. pr. civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârile atacate numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

în speţă, instanţa de apel a admis cererea pârâtei-reclamante, a dispus rezilierea contractului de asociere încheiat între părţi şi evacuarea reclamantei din imobil, fără însă a se pronunţa pe cererea acesteia din urmă privind îmbunătăţirile efectuate la spaţiul în litigiu.

Mai mult, în însăşi cererea de apel formulată de intimata-părătă, aceasta a precizat că valoarea investiţiilor efectuate de reclamanta-recurentă are importanţă numai în situaţia admiterii cererii de reziliere şi compensarea obligaţiilor dintre părţi.

(Secţia comercială, decizia nr. 2437din 3 aprilie 2002)
CURTEA,

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 4 februarie 1998 reclamanta S. C. „B. T.“ S. R. L. cu sediul în Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei S. C. „C.“ S. A. cu sediul în Bucureşti, la plata următoarelor sume: 11.500 USD reprezentând prejudiciul produs reclamantei prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contractul de asociere încheiat la 17 iunie 1993,1.000 USD daune-moratorii pentru întreruperea în mod abuziv a curentului electric, 8. 000 USD valoarea cu care pârâta şi-a mărit nejustificat patrimoniul, cu cheltuieli de judecată.

în termen legal pârâta a formulat cerere reconvenţională şi a solicitat obligarea reclamantei la plata următoarelor sume: 10.000 USD reprezentând obligaţii neachitate pe perioada noiembrie 1997 -martie 1998conform art. 3.14 din contract, 5.000
USD reprezentând sponsorizarea pe anul 1997 şi trimestrul I 1998 conform art. 3. 11 din contract, 1.586.397 lei cota-parte pentru apă canalizare şi diferenţă impozit pe clădire pe lunile ianuarie şi februarie 1998, rezilierea contractului de asociere nr. 1350/19 iulie 1993 pentru nerespectarea obligaţiilor contractate şi evacuarea din imobilul proprietatea pârâtei.

Reclamanta-pârâtă şi-a completat acţiunea principală la termenul 11 mai 1998 şi a solicitat obligarea pârâtei-reclamante la plata contravalorii reparaţiilor şi îmbunătăţirilor aduse la imobilul situat în Bucureşti str. S. P. nr. 12, sector 5.

în şedinţa de la 19 octombrie 1998, instanţa a dispus conexarea la dosarul ce face obiectul litigiului dedus judecăţii a dosarului nr. 4649/1998 prin care S. C. „C.“ S. Â. a solicitat rezilierea contractului de asociere încheiat cu S. C. „B. T.“ S. R. L. şi evacuarea acesteia din spaţiul situat în Bucureşti str. S. P. nr. 12, sector 5.
Pârâta şi-a completat cererea reconvenţională şi a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 57.974 USD reprezentând echivalentul folosinţei fără drept de către reclamantă a suprafeţei de 216 m2 din construcţie, constatată la efectuarea expertizei tehnice.

Reclamanta-pârâtă şi-a majorat pretenţiile cu sumele datorate de pârâta-reclamantă pentru perioada cuprinsă între data introducerii acţiunii şi data efectuării raportului de expertiză, respectiv cu suma de 72.726 USD.

Prin sentinţa civilă nr. 3280 din 10 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială s-a admis în parte acţiunea principală şi cererea reconvenţională şi pârâta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 4.500 USD în echivalent lei la data plăţii reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a debranşării de la reţeaua de energie electrică, reclamanta-pârâtă a fost obligată la plata următoarelor sume: 12.000 USD în echivalent lei la data efectuării plăţii reprezentând obligaţia de sponsorizare a activităţii de învăţământ -perfecţionarea profesională a S. C. „C.“ S. A. pe perioada 1996-1998, la 24.000 USD în echivalent lei la data plăţii reprezentând cotă din profitul brut pe perioada martie 1998 – martie 1998 (sic!), la 8.516. 089 lei cheltuieli datorate conform pct. 3.6 şi 3.9 din contractul de asociere; s-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere şi părţile au fost obligate la cheltuieli de judecată în raport cu pretenţiile admise.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială – prin decizia civilă nr. 477 din 20 martie

2001 a admis apelul formulat de S. C. „C.“ S. A. cu sediul în Bucureşti şi a respins apelul declarat de S. C. „B. T.“ S. R. L. cu sediul în Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3230 din 10 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, pe care a schimbat-o în tot şi pe fond a respins acţiunea formulată de S. C. „B. T.“ S. R. L., ca neîntemeiată; a admis cererea reconvenţională formulată de S. C. „C.“ S. A. aşa cum a fost completată.

A obligat S. C. „B. T.“ S. R. L. la plata următoarelor sume către S. C. „C.” S. A.: 6.966.733 lei cotă-parte din cheltuielile generale prevăzute în contract pentru anul 2000,20.000 USD obligaţii de sponsorizare, 72.000 dolari – cotă-parte din încasările bancare, 192.510 USD reprezentând contravaloarea chiriei pentru suprafaţa închiriată
prevăzută în contract pentru perioada ianuarie 1998

– 31 decembrie 2000; 58.320 USD contravaloare chirie pentru suprafaţa de 216 mp. ocupată în plus faţă de cea prevăzută în contract; s-a dispus rezilierea contractului de asociere şi evacuarea S.

C. „B. T.“ S. R. L. din spaţiul situat în Bucureşti str. S. P. nr. 12, sector 5, cu obligarea acesteia la 20.640.736 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că S. C. „C.“ s-a obligat să asigure acces la racordarea imobilului la toate utilităţile inclusiv instalaţia de termoficare şi nu să asigure în clădire o temperatură necesară desfăşurării unei activităţi normale. Că, neasigurarea agentului termic de către fabrica de ulei nu este imputabilă S. C. „C.“ S. A. şi că în mod corect s-a respins cererea privind daunele moratorii pentru întreruperea curentului electric.

S-a menţionat că S. C. „B. T.“ S. R. L. are obligaţia de sponsorizare de 4.000 USD pe an pentru burse de studii şi nu o singură dată cum aceasta a susţinut.

Referitor la chiria datorată de S. C. „B. T.“ S. R. L s-a reţinut că suma este de 192.510 USD pentru suprafaţa închiriată pe perioada ianuarie 1998 – 31 decembrie 2000, iar pentru suprafaţa de 216 mp. ocupaţi în plus trebuie să plătească 58.320 USD conform raportului de expertiză efectuat la instanţa de apel şi însuşit de aceasta.

întrucât S. C. „B. T.“ S. R. L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate din contraciul de asociere, s-a dispus rezilierea contractului şi evacuarea acesteia din spaţiul aparţinând S. C. „C.“ S. A.

împotriva acestei decizii reclamanta S. C. „B. T.“ S. R. L. cu sediul în Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 6,8 şi 11 C. pr. civ. susţinând că este nelegală şi netemeinică.

în primul motiv recurenta a arătat că instanţa a admis apelul declarat de pârâtă şi a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune, fără însă a o obliga la plata contravalorii investiţiei efectuate şi care a fost evaluată prin raportul de expertiză tehnică.

Examinând susţinerile recurentei sub acest aspect, Curtea constată că acestea sunt întemeiate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 314 C. pr. civ. „ Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.”
în speţă, instanţa de apel a admis cererea pârâtei-reclamante S. C. „C.“ S. A. cu sediul în Bucureşti, a dispus rezilierea contractului de asociere încheiat între părţi şi evacuarea reclamantei din imobilul situat în Bucureşti str. S. P. nr. 12, sector 5, fără însă a se pronunţa pe cererea acesteia din urmă privind îmbunătăţirile efectuate la spaţiul din litigiu.

Mai mult, în însăşi cererea de apel formulată de intimata-pârâtă (fila 194 de recurs) aceasta a precizat că valoarea investiţiilor efectuate de reclamanta-recurentă are importanţă numai în situaţia
admiterii cererii de reziliere şi compensarea obligaţiilor dintre părţi.

Aşa fiind, având în vedere că stabilirea unei situaţii corecte de fapt depinde şi de soluţionarea acestei cereri şi pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 (3) C. pr. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă, să se caseze decizia instanţei de apel şi să se trimită cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de reclamantă în cererea sa.