C. muncii, art. 41, art. 42, art. 77 Legea nr. 31/1990, art. 1401 alin. (3), art. 1431 alin. (4)
O.U.G. nr. 82/2007, art. V
în conformitate cu dispoziţiile art. V din O.U.G. nr. 82/2007, care a modificat şi completat Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, contractele de muncă ale administratorilor/directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator sau director înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei, încetează de drept la data intrării în vigoare a acesteia. Or, de la acea dată,
respectiv 1 iulie 2007, când a intrat în vigoare actul normativ sus-menţionat, reclamantul nu a mai fost confirmat în funcţie şi nici continuarea activităţii acestuia nu poate echivala cu prelungirea tacită a mandatului.
Eliberarea din funcţia de director general şi membru al consiliului de administraţie a contestatorului s-a realizat în
temeiul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi în baza dispoziţiilor art. 1401 alin. (3) şi art. 1431 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, nefiind una abuzivă.
Faptul că unitatea a dispus trecerea contestatorului pe funcţia de referent echivalează, în speţa de faţă, cu o ofertă de loc de muncă, în care unul dintre elementele de bază ale raportului de muncă, respectiv salariul, a rămas neschimbat şi, faţă de această ofertă, contestatorul are dreptul de opţiune.
C.A. Braşov, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 941/M din 11 noiembrie 2008, Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 826/2008, Tribunalul Braşov a admis contestaţia formulată de contestatorul E.E.G. în contradictoriu cu intimata SC D.I.P. SA şi a dispus reîncadrarea contestatorului în funcţia de director general, începând cu data de l septembrie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele: contestatorul E.E.G. a fost angajat al societăţii intimate în funcţia de director general, în baza contractului individual de muncă din data de 3 octombrie 2003, încheiat pe durată nedeterminată. La acest contract individual de muncă au fost încheiate mai multe acte adiţionale.
Prin decizia contestată, emisă de intimată, s-a dispus eliberarea din funcţia de director general al SC D.I.P. SA a contestatorului, începând cu data de l septembrie 2007. Prin aceeaşi decizie, s-a dispus trecerea contestatorului pe funcţia de referent marketing, începând cu data de l septembrie 2007, până la data de 31 octombrie 2007, dată la care contractul individual de muncă a încetat ca urmare a acordului părţilor. Mai rezultă din decizie că, pentru această perioadă, s-a menţinut salariul de încadrare al contestatorului în sumă de 3.445 lei, la care se adaugă sporul de vechime cuvenit.
Din considerentele deciziei contestate rezultă că măsura de mai sus s-a luat în baza prevederilor actului constitutiv al societăţii, a prevederilor Legii nr. 31/1990 şi ale Codului muncii, avându-se în vedere hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor, prin care a fost modificată componenţa Consiliului de Administraţie.
Din carnctul de muncă rezultă că, la data de 1 septembrie 2007, contcstatorului i s-a schimbat funcţia în cea de referent marketing, iar la ultima poziţie s-a consemnat, în data de 1 decembrie 2007, „suspendat contractul individual de muncă, conform art. 50 lit. c) C. muncii, mandat de parlamentar european.
Această ultimă menţiune din carnetul de muncă este în contradicţie cu cele menţionate în decizia contestată privind trecerea contestatorului pe funcţia de referent marketing începând cu data de 1 septembrie 2007 până la data de 31 octombrie 2007, dată la care contractul individual de muncă ar fi încetat ca urmare a acordului părţilor, ceea ce denotă că între părţi nu a existat o asemenea înţelegere.
La interogatoriu, contestatorul nu a recunoscut că a negociat cu noul Consiliu de Administraţie rămânerea acestuia în cadrul societăţii pe postul de referent marketing şi păstrarea salariului deţinut anterior şi nici faptul că prin decizia contestată s-a constatat acordul existent anterior între părţi privind încadrarca contcstatorului pe funcţia de referent marketing, actul fiind constituit doar în scopul înaintării lui cătrc Inspectoratul Teritorial de Muncă în vederea închiderii carnetului de muncă, contestatorul afirmând că decizia contestată i-a fost comunicată prin poştă.
Din actul constitutiv al SC D.I.P. SA, înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului, rezultă că, la data actualizării actului constitutiv, în componenţa Consiliului de Administraţie era cuprins şi contestatorul (Capitolul IV, Consiliul de Administraţie, art. 13), stare de fapt carc se coroborează cu hotărârea nr. 32 din 19 august 2004, emisă de Consiliul Judeţean B.
Din procesul-verbal de predare-primire încheiat în data de 10 octombrie 2007 rezultă că predarea-primirea gestiunii economico-financiare s-a făcut înaintea emiterii deciziei contestate prin care contestatorul a fost eliberat din funcţia de director general.
In drept, potrivit art. 41 alin. (1) C. muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai cu acordul părţilor. Alineatul (3) al aceluiaşi articol menţionează că modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: a) durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) condiţiile de muncă; e) salariul; f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.
In speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora, cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiilc prevăzute de prezentul cod, dcoarecc nu sunt îndeplinite condiţiilc
prevăzute de art. 42 şi urm. C. muncii şi nici cele din art. 48 din cod care prevăd că angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii fară consimţământul salariatului şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţic a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de acelaşi cod.
Instanţa nu a putut primi apărarea societăţii intimate, potrivit căreia, conform modificărilor legislative aduse prin Legea nr. 441/2006 şi
O.U.G. nr. 82/2007 Legii societăţilor comerciale, pentru cei care, înaintea acestor modificări, au încheiat cu societatea pe acţiuni contracte individuale de muncă în vederea îndeplinirii mandatului de administrator sau director, aceste contracte încetează de drept de la data intrării în vigoare a ordonanţei, deoarece dispoziţiile exprese ale art. 77 C. muncii prevăd că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta SC D.I.P. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. La dosar s-a formulat cerere de intervenţie în interesul recurentei, de către intervenientul E.E., prin care se solicită să fie respins recursul şi instanţa să reţină faptul că modificarea contractului individual de muncă al contestatorului s-a realizat cu acordul acestuia şi cu menţinerea salariului avut în calitatc de director. Mai mult, se arată că contractul individual de muncă al contestatorului a încetat de drept odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 82/2007.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate în recurs, instanţa a apreciat că recursul este întemeiat şi, în consecinţă, l-a admis, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: în conformitate cu dispoziţiile art. V din O.U.G. nr. 82/2007, care modifică şi completează Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, contractele de muncă ale administratorilor/directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator sau director, înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, încetează de drept la data intrării în vigoare a acesteia. Or, de la acea dată, respectiv, 1 iulie 2007, când a intrat în vigoare actul normativ sus-menţionat, reclamantul nu a mai fost confirmat în funcţie şi nici continuarea activităţii acestuia nu poate echivala cu prelungirea tacită a mandatului.
Decizia nr. 5 din 19 octombrie 2007 emisă de D.I.P. SA a fost dată tocmai în considerarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, care sunt imperative şi fără niciun echivoc. Eliberarea din funcţia de director
general şi membru al consiliului de administraţie a contestatorului s-a realizat în temeiul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi în baza dispoziţiilor art. 1401 alin. (3) şi art. 1431 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, nefiind una abuzivă.
Faptul că unitatea a dispus, prin decizia ce face obiectul prezentei cauze, trecerea contestatorului pe funcţia de referent echivalează în speţa de faţă cu o ofertă de loc de muncă, în care unul dintre elementele de bază ale raportului de muncă, respectiv salariul, a rămas neschimbat şi, faţă de această ofertă, contestatorul are dreptul de opţiune.
