Termenul de gratie acordat institutiilor publice debitoare. Activităţi economice (infracţiuni privind regimul lor)


Termenul de gratie acordat institutiilor publice debitoare.

Premiza pentru aplicarea facilitatilor instituite de OG nr. 22/2002 in favoarea institutiilor publice o constituie existenta unei obligatii de plata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila si lipsa fodurilor banesti in bugetul acestora pentru executarea obligatiilor.

– Art.6 din OG nr.22/2002 modificata si completata prin OUG nr.4/2011;

Reclamanta nu a dovedit lipsa disponibilitatilor banesti, ca ar fi luat masuri sau ar fi efectuat demersuri pentru a asigura existenta in bugetul propriu a sumelor necesare indeplinirii obligatiei stabilite prin titlu executoriu, sau ca intentioneaza sa intreprinda astfel de actiuni, ori are un plan ce ii va permite plata creantelor.

Curtea apreciaza ca, interpretand dispozitiile OG nr 22/2002, invocate de reclamant, in consonanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art 6 din CEDO, acordarea unui termen de gratie sau esalonarea platii creantei stabilite prin titlu executoriu sunt masuri exceptionale, ce trebuie dispuse cu precautie, strict in ipotezele reglementate de lege si pe o perioada rezonabila, astfel incat dreptul de acces la justitie sa nu devina iluzoriu.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,

SENTINTA COMERCIALA NR.85 din 26.07.2012)

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 16.06.2011, recamanta AVAS a solicitat in contradictoriu cu parata SC P SA sa se dispuna: – In principal, acordarea unui termen de gratie de 18 luni, pentru efectuarea voluntara a platii creantei in cuantum de 6.093.804,08 lei (compusa din suma de 5.945.851 lei stabilita prin Sentinta comerciala din data de 24.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala (dosar nr. 49316/3/2010) suma de 147.457,08 lei reprezentând onorariul executorului judecatoresc si suma de 496 lei reprezentând cheltuieli de executare);

– In subsidiar, esalonarea la plata a sumei de 6.093.804,08 lei pe termen de 3 ani, in rate anuale egale, incepand cu data ramanerii irevocabile a hotararii ce va fi pronuntata in prezenta cauza;

– Suspendarea provizorie a executarii, in conformitate cu dispozitiile art. 6 alin 5 din OG nr.22/2002 modificata si completata prin OUG nr.4/2011, pâna la solutionarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4), suspendare ce se dispune prin incheiere, fara citarea pârtilor si fara plata unei cautiuni;

– suspendarea inceperii sau continuarii procedurii de silita, in conformitate cu dispozitiile art.6 alin (4) din acelasi act normativ.

In motivare, reclamanta a aratat ca prin sentinta comerciala din data de 24.02.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VI a comerciala in dosarul nr. 49316/3/2010 AVAS a fost obligata la plata sumei de 5.945.851 lei cu titlu de despagubiri.

Sentinta mentionata este definitiva nu si irevocabila, ea fiind atacata cu apel la Curtea de Apel Bucuresti, dosar nr. 49316/3/2010.

Desi S.C. P S.A. – in faliment prin Lichidator SCP T A nu detine un titlu executoriu impotriva AVAS, conform dispozitiilor art. 371, 372 si 7209 C. proc. Civ., aceasta a inceput executarea silita.

Solicitarea de acordare a unui termen de gratie sau de esalonare pe o perioada de 3 ani este justificata având în vedere necesitatea adoptarii unor masuri care sa asigure, pe de o parte, evitarea blocarii activitatii institutiilor publice debitoare, realizarea adecvata si eficienta a atributiilor acesteia si buna functionare a administratiei publice.

Se invoca prevederile art. 1, 2 si 4 din OG nr. 22/2002, aratand ca prin dispozitii cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul AVAS, autoritate a administratiei publice centrale, de la urmarirea silita de drept comun, stabilind totodata calea de urmat pentru executarea obligatiilor stabilite prin titluri executorii impotriva AVAS.

Dispozitiile legale stabilesc un termen de 6 luni in care AVAS, ca si celelalte institutii publice, este obligata sa faca plata de buna voie. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului

Arata reclamanta ca nu si-a putut indeplini obligatiile intrucat instituirea popririi asupra conturilor, a condus la o lipsa de disponibilitati banesti, fiind, poprite chiar si cheltuielile necesare desfasurarii cotidiene a activitatii, aflandu-se in situatia de a nu ne putea plati utilitatile.

Pe termen lung aceasta situatie poate conduce la intrarea in incapacitate de plata a institutiei. Or, in aceasta situatie, creditorii risca sa nu-si mai poata recupera creantele.

Acordarea unui termen de gratie de 18 luni (mai mare decât cel prevazut de dispozitiile OG nr. 22/2002), sau esalonarea la plata este legala (avand in vedere si dispozitiile OUG nr. 71/2009.

Prin dispozitiile speciale ale OG 22/2002, astfel cum a fost ea modificata prin OUG nr.4/2011, nu se aduce nici o incalcare a drepturilor creditorilor institutiei ci dimpotriva este facilitata incasarea sumelor in mod esalonat si la termene.

Se apreciaza ca prin O.G. nr. 22/2002 se instituie anumite limite ale executarii silite, in sensul ca se pot efectua numai operatiuni privind plati dispuse de ordonatorii pricipali de credite, cu respectarea creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate potrivit legii.

Pe cale de consecinta, A.V.A.S. in calitate de ordonator principal de credite este singura institutie care poate dispune efectuarea de plati catre debitori.

Precizeaza ca pana in prezent, desi AVAS a întreprins toate masurile legale ce se impun pentru respectarea termenului de gratie prevazut de OG nr. 22/2002, aceasta nu si-a putut indeplini obligatiile de buna voie, motivat de faptul ca pana la data intrarii in vigoare a OUG nr. 4/2011 de modificare si completare a OG nr. 22/2002, AVAS era ordonator tertiar de credite si nu ordonator principal. Aceasta institutie a statului functioneaza cu doua bugete, finantarea cheltuielilor de personal, a celor aferente functionarii A.V.A.S. asigurandu-se integral de la bugetul de stat, iar bugetul de venituri si cheltuieli aferent activitatii de privatizare si de valorificare a activelor statului se aproba prin hotarâre a Guvernului.

In drept au fost invocate dispozitiile OG nr. 22/2002 si art. 112 si urm Cod procedura civila .

In dovedirea cererii a fost administrata proba cu inscrisuri.

Analizand materialul probator administat in cauza instanta retine urmatoarele:

Prin Sentinta comerciala pronuntata la data de 24 februarie 2011 de Tribunalul Bucuresti sectia a VI a Comerciala, reclamanta AVAS a fost obligata la plata catre parata SC P SA la sumei de 5.945.851 lei reprezentand despagubiri.

In baza acestei hotarari judecatoresti, Societatea Civila Profesionala de Executori Judecatoresti D, C & D a intocmit si comunicat reclamantei debitoare, la data de 30 mai 2011, somatia de plata a creantei si a cheltuielilor de executare.

In ceea ce priveste cererile de suspendare provizorie a executarii in temeiul art. 6 alin. 5 din OG nr 22/2002 si de suspendare a inceperii sau continuarii executarii silite, conform art. 6 alin. 4 din acelasi act normativ, Curtea urmeaza a le respinge, constatand ca actiunea formulata de AVAS a fost solutionata la al doilea termen de judecata, acordat in regim de urgenta, iar la primul termen, reclamanta nu a fost prezenta, astfel incat nu se justifica a se lua masuri urgente si provizorii cu privire la executare .

Pe fondul cauzei, se retine ca dispozitiile art. 1 si 2 din OG nr. 22/2002 prevad ca, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligata de plata respectiva, iar in ipoteza in care executarea creantei nu incepe sau nu continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de sase luni de la data la care a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.

Potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obigatia de a dispune toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.

In cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atributiilor prevazute de lege, institutia debitoare nu îsi poate îndeplini obligatia de plata stabilita prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila, în conditiile prevazute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instantei judecatoresti care solutioneaza cauza acordarea, în conditiile legii, a unui termen de gratie sau/si stabilirea unor termene de plata esalonata a obligatiei respective (art.6 din ordonanta).

Fata de prevederile legale mentionate anterior, Curtea constata ca premiza pentru aplicarea facilitatilor instituite de OG nr. 22/2002 in favoarea institutiilor publice o constituie existenta unei obligatii de plata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila si lipsa fodurilor banesti in bugetul acestora pentru executarea obligatiilor.

AVAS nu a facut dovada ca hotararea judecatoreasca invocata este irevocabila, desi i s-a pus in vedere prin incheierea de la termenul anterior si i s-a comunicat prin citatia emisa pentru termenul de astazi. De altfel, aceasta a precizat chiar in cuprinsul cererii de chemare in judecata ca hotararea pronuntata de Tribunalul Bucuresti nu este irevocabila, fiind atacata cu apel, ce se judeca pe rolul Curtii de Apel Bucuresti .

Reclamanta nu a dovedit nici indeplinire celeilalte conditii prevazute de lege, respectiv lipsa disponibilitatilor banesti, ca ar fi luat masuri sau ar fi efectuat demersuri pentru a asigura existenta in bugetul propriu a sumelor necesare indeplinirii obligatiei stabilite prin titlu executoriu, sau ca intentioneaza sa intreprinda astfel de actiuni, ori are un plan ce ii va permite plata creantelor.

Curtea apreciaza ca, interpretand dispozitiile OG nr 22/2002, invocate de reclamant, in consonanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art 6 din CEDO, acordarea unui termen de gratie sau esalonarea platii creantei stabilite prin titlu executoriu sunt masuri exceptionale, ce trebuie dispuse cu precautie, strict in ipotezele reglementate de lege si pe o perioada rezonabila, astfel incat dreptul de acces la justitie sa nu devina iluzoriu.

Pentru aceste considerente, Curtea, avand in vedere dispozitiile art. 1, 2 si 4 din OG nr. 22/2002 a respinS ca neintemeiata cererea formulata de AVAS in contradictoriu cu SC P SA.