Acordul părţilor cu privire la modificarea contractului individual de muncă. Caracterul consensual al contractului individual de muncă
C. muncii, art. 16, art. 41
în condiţiile în care salariatul s-a prezentat la locul de muncă, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, şi-a încasat drepturile salariale pentru depusă, iar ulterior a semnat şi actul adiţional de modificare a contractului individual de muncă, în care s-a precizat expres funcţia pe care o ocupă, raporturile de muncă au fost modificate în mod evident prin acordul părţilor, iar nu printr-o decizie unilaterală emisă de către angajator.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 1169/R din 30 aprilie 2007, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 6320/2006, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de contestatoarea Ş.F. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere actul adiţional la contractul individual de muncă înregistrat la A.N.R.C. la data de 24 februarie 2006, prin care s-a realizat acordul de voinţă al părţilor cu privire la modificarea contractului individual de muncă, în sensul achiesării contestatoarei de a ocupa funcţia de consilier la Serviciul Financiar din cadrul Direcţiei Economice.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatoarea.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea a reţinut următoarele: prin acţiunea adresată instanţei de fond, recurenta a solicitat anularea deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii prin care a fost trecută din funcţia de şef serviciu financiar în cea de consilier, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior sau pe o funcţie de conducere similară, cu aceleaşi drepturi salariale, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu drepturile băneşti de care ar fi beneficiat conform funcţiei de conducere deţinute anterior, indexate şi recalculate până la data plăţii integrale şi a cheltuielilor de judecată.
Curtea a constatat că raporturile de muncă ale recurentei cu A.N.R.C. s-au născut şi modificat în baza acordului de voinţă al părţilor, concretizat în semnarea contractului individual de muncă şi a actelor adiţionale la acestea. Astfel, recurenta s-a angajat în funcţia de şef serviciu financiar-contabil în cadrul Direcţiei Economice a A.N.R.C., cu începere din 10 februarie 2003, conform contractului individual de muncă.
Ulterior, prin act adiţional, contractul individual de muncă încheiat de cătrc părţi s-a modificat în ceea ce priveşte felul şi locul muncii, recurenta urmând a ocupa, din data de 1 ianuarie 2005, funcţia de şef serviciu la Serviciul Financiar şi Raportarea Angajamentelor din cadrul Direcţiei Economice. Potrivit altor acte adiţionale, părţile au convenit ca, începând cu 1 ianuarie 2005, respectiv 1 octombrie 2005, recurenta să beneficieze de actualizarea salariului de bază lunar. In fine, potrivit actului adiţional la contractul individual de muncă, înregistrat la data de 14 februarie 2006, părţile au convenit ca recurenta, începând cu data de 1 ianuarie 2006, să ocupe funcţia de consilicr la Serviciul Financiar şi din cadrul Direcţiei Economice.
In raport de acest din urmă act adiţional încheiat de către părţi ulterior declanşării prezentului litigiu, prima instanţă a reţinut în mod judicios că recurenta şi-a manifestat acordul său de voinţă cu privire la ocuparea funcţiei de consilier la Serviciu Financiar şi Contabilitate din cadrul Direcţiei Economice.
Curtea nu a putut primi susţinerile recurentei în sensul că a semnat actul adiţional spre luare la cunoştinţă a măsurii dispuse, iar nu ca o achiesare la măsura dispusă, întrucât această împrejurare nu rezultă din actele dosarului, actul adiţional în discuţie fiind semnat de către recurentă personal, fară nicio obiecţie, cu precizarea doar a faptului că a primit un exemplar la 3 aprilie 2006 şi că a semnat la 31 martie 2006.
Este lipsit de relevanţă faptul că în luna ianuarie 2006 nu a existat un înscris al modificării contractului individual de muncă dintre părţi, având în vedere că lipsa formei scrise nu afectează însăşi valabilitatea contractului individual de muncă, dat fiind caracterul său consensual.
De vreme ce recurenta s-a prezentat la locul de muncă, şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, şi-a încasat drepturile salariale pentru munca depusă, iar ulterior a semnat şi actul adiţional de modificare a contractului individual de muncă, în care s-a precizat expres că recurenta ocupă funcţia de consilier la Serviciul Financiar şi Contabilitate din cadrul Direcţiei Economice cu începere din 1 ianuarie 2006, curtea a apreciat, ca şi prima instanţă, că raporturile de muncă au fost modificate în mod evident prin acordul părţilor, iar nu printr-o decizie unilaterală emisă de către preşedintele intimatei.