Păstrarea funcţiei. Consimţământul salariatului. Cerere privind neefectuarea turelor de noapte
C. muncii, art. 5, art. 17, art. 41, art. 48
împrejurarea că actul adiţional a fost încheiat fără acordul salariatului nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă, în situaţia în care măsura dispusă de angajator a fost determinată de nevoia de a asigura salariatului posibilitatea de a lucra numai în schimbul de zi, conform recomandărilor medicului de medicina muncii, fiind menţinute atât funcţia, cât şi locul de muncă ale salariatului.
O astfel de măsură a conducerii angajatorului nu este discriminatorie, întrucât salariatului nu i s-a îngrădit în vreun fel dreptul de a munci.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte
de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 1413/R din 12 aprilie
2006, în R.R.D.M. nr. 2/2006, p. 117-120
Prin sentinţa civilă nr. 4739/2005, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII I-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de contestatoarea B.A. în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere că trecerea contestatoarei de la un loc de muncă la altul, respectiv de la Dermatologie Copii la Dermatologie Camera de gardă, în cadrul aceleiaşi sccţii, s-a făcut la cererca acesteia şi a fost determinată de nevoia de a-i asigura posibilitatea de a lucra numai în schimbul de zi, în cadrul unui program pe care singură îl stabilise şi îl solicitase şi pe care medicul de medicina muncii îl recomandase.
S-a considerat că această trecere nu a presupus modificarea contractului de muncă al contestatoarei, din acte reţinându-se că aceasta a fost menţinută în funcţia de asistent medical, cât şi salariul, cu sporul de 7% pentru activitate în cadrul Secţiei de Dermatologie, fiind probată respectarea indicaţiilor privind deficienţa funcţională, gradul de şi capacitatea de muncă, fară a determina suprasolicitarea acesteia.
Neacordarea sporului de 10% din salariu (spor de pediatrie) nu a fost apreciată de instanţa de fond drept o diminuare a veniturilor,
întrucât acel spor era acordat în considerarea locului de muncă ocupat anterior (Dermatologie Copii – pediatric), unde contestatoarei nu i se putea asigura un program numai în ture de zi, pentru că, în încercarea de a o proteja pe contestatoare, ar fi fost grav afectate drepturile celorlalţi asistenţi, care ar fi fost astfel obligaţi să lucreze numai în turele de noapte.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către contestatoare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea a reţinut următoarele: în ceea ce priveşte conţinutul actului adiţional contestat în cauză nr. 102 din 13 decembrie 2004, prima instanţă a reţinut corect că intimata-pârâtă nu a modificat unilateral şi abuziv locul de muncă (trecerea recurentei fiind făcută în cadrul aceleiaşi secţii – Dermatologie, respectiv de la Dermatologie Copii la Dermatologie Camera de gardă) şi nici felul muncii (asistent medical principal), situaţie în care nu se impunea încunoştinţarea recurentei în termen de 15 zile, în condiţiile prevăzute de art. 17 C. muncii.
Este adevărat că, potrivit art. 41 C. muncii invocat de către recurentă, contractul de muncă poate fi modificat numai cu acordul ambelor părţi, însă prevederile art. 948 C. civ. nu au aplicabilitate în cauză, de vreme ce nu s-a realizat o modificare a contractului individual de muncă prin actul adiţional contestat de către recurentă.
Atât în actul adiţional nr. 102/2004, cât şi în cartea de muncă, intimata a menţionat, că începând cu data de 13 decembrie 2004, recurenta-reclamantă va fi trecută din cadrul Secţiei de Dermatologie II Copii în cadrul Camerei de Gardă Unificată Dermatologie, fiind reţinut corect de prima instanţă faptul că s-a păstrat funcţia recurentei (asistent medical principal).
împrejurarea că actul adiţional a fost încheiat fară acordul recurentei-reclamante nu poate conduce la nulitatea acestuia, de vreme ce acesta nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă.
Este de netăgăduit că, prin cererea din 8 decembrie 2004, adresată conducerii intimatei-pârâte, nu recurenta-reclamantă a solicitat schimbarea locului şi nici felul muncii, ci a cerut aprobarea neefectuării turelor de noapte, de după amiază, a gărzilor, decalarea programului cu o oră, reducerea programului de lucru timp de 3 luni pe an (ianuarie, februarie, martie), cu menţiunea expresă că cele solicitate i-au fost recomandate.
Prima instanţă a avut în vedere această cerere şi a concluzionat corect că măsura dispusă de cătrc intimata-pârâtă a fost determinată de
nevoia de a asigura reclamantei-recurente posibilitatea de a lucra numai în schimbul de zi, conform recomandărilor primite.
Nu se poate reţine că măsura conducerii intimatei este discriminatorie datorită gradului de handicap, întrucât nu rezultă în cauză că reclamantei-recurente i s-a îngrădit în vreun fel dreptul de a muncii în Secţia de Dermatologiei, în ture de zi.
In ceea ce priveşte sporul de 7%, corect s-a constatat de către prima instanţă faptul că acesta a fost acordat recurentei-reclamante, la dosar fiind dovezi în acest sens (menţiunile din carnetul de muncă).
Nu au putut fi avute în vedere susţinerile recurentei, în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, sporul de 10% din salariu fiind acordat doar în considerarea locului de muncă, neputându-se reţine că a intervenit o modificare de contract, de vreme ce s-a păstrat salariul de bază avut de recurentă anterior emiterii actului adiţional contestat.
