O.G. nr. 11/2007, art. 9 Legea nr. 220/2007
■ Pentru un profesor cu grad didactic I, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 are acelaşi cuantum (diferenţiat pe cele trei intervale de timp ale anului 2007) atât în O.G. nr. 11/2007, cât şi în Legea nr. 220/2007 de aprobare a ordonanţei, însă ceea ce diferă între cele două acte normative este coeficientul de multiplicare, care cunoaşte, din perspectiva legii de aprobare, o majorare pentru fiecare tranşă de vechime în învăţământ.
■ în condiţiile în care valoarea coeficientului de multiplicare
1,000 a rămas nemodificată, iar legea de aprobare modifică doar coeficientul de multiplicare, stabilirea salariului prin înmulţirea coeficientului de multiplicare prevăzut de Legea nr. 220/2007 prin luarea în considerare a acestui coeficient se poate face numai de la data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, respectiv 19.07.2007.
■ în perioada 1.01.2007 – 19.07.2007, stabilirea salariului se impune a fi făcută prin înmulţirea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzută de O.G. nr. 11/2007 (identică cu cea reglementată de Legea nr. 220/2007), cu coeficientul de multiplicare prevăzut de O.G. nr. 11/2007.
C.A. Cluj, s. civ., muri., asig. soc., miri. şi fam., decizia civilă nr. 2032/R din 22 octombrie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 417/F din 9 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean B.-N. şi s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul N.B. împotriva pârâţilor Şcoala Generală Nr. 2 B., Inspectoratul Şcolar Judeţean
B.-N., Colegiul Naţional M.S. B., Consiliul Local B., Primarul B. -Instituţia Primarului, având ca obiect drepturi băneşti diferenţe salariale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul şcolar judeţean B.-N., că este neîntemeiată şi a respins-o ca atare.
Pârâtul I.S.J. B.-N. arc calitatc procesuală pasivă în prezenta cauză, odată ce prin prerogativele conferite de Legea nr. 128/1997, şi anume art. 25, exercită atribuţii de îndrumare şi control a învăţământului preuniversitar, iar potrivit art. 49 şi următoarele din acelaşi act normativ, acesta are abilitatea de a participa la stabilirea salarizării personalului didactic din învăţământul preuniversitar şi cu atât mai mult, conducerea pârâtei Şcoala generală nr. 2 B. este exercitată de un Consiliu de administraţie care funcţionează în baza regulamentelor adoptate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar nominalizarea directorului unităţii şcolare de învăţământ are loc ca urmare a câştigării unui concurs desfăşurat pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, pe baza metodologiei elaborate şi aprobate prin ordin al ministerului, numirea în sine în aceste posturi fiind făcută de inspectoratul şcolar judeţean pe o perioadă de 4 ani.
Examinând pe fond pretenţia dedusă judecăţii, s-a constatat că reclamantul are calitatca de cadru didactic – învăţător I desfăşurându-şi activitatea în cadrul unităţii pârâte Şcoala generală nr. 2 B.
Aşa cum rezultă din susţinerile reclamantului din cererca de chemare în judceată, acestuia i-a fost pus în plată un salariu conform cu acela prevăzut de O.G. nr. 11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, care prevede că pentru cadrele didactiec care deţin gradul I, salariul va fi calculat în raport de coeficienţii prevăzuţi în anexele acestor actc normative. Astfel, potrivit anexei nr. 2, se precizează valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu crcşterca pe parcursul anului 2007, astfel: ianuarie – martie – coeficientul de multiplicare 1,000 = 221,307 lei, aprilie – septembrie – coeficientul de multiplicare 1,000 = 225,733 lei şi octombrie – decembrie 2007 = 259,993 lei, iar pentru obţinerea sumelor cuvenite cu titlu de salariu al personalului didactic au fost stabiliţi coeficienţii de multiplicare raportat la calitatea deţinută în învăţământ şi vechimea în muncă, aceşti coeficienţi având un cuantum crescut de Legea nr. 220/2007, anexa nr. 1.2.
Instanţa a reţinut că O.G. nr. 11/2007 a fost publicată în M. Of. nr. 85 din 2 februarie 2007, cu menţiunea că art. 9 stipulează că prevederile ordonanţei se aplică „începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007”.
Pe de altă parte, Legea nr. 220 din 4 iulie 2007 de aprobare a O.G. nr. 10/2007 a fost publicată în M. Of. nr. 478 din 17 iulie 2007 şi nu
conţinc nicio referire privitoare la aplicarea retroactivă a noului cuantum modificat al coeficienţilor în discuţie, stabiliţi iniţial prin O.G. nr. 11/2007. Legea nr. 220/2007 a prevăzut o valoare superioară a coeficienţilor de multiplicare în raport cu cea stabilită de O.G. nr. 11/2007.
In cauză, raporturile deduse judecăţii privitoare la drepturile salariale solicitate de reclamant sunt guvernate de principiul neretroactivităţii legii civile, reglementat în Codul civil de art. 1, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor. Art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în forma republicată, reiterează principiul enunţat, dispunând că legile şi ordonanţele intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Acest aspect este confirmat de României, care, la art. 78, prevede că: „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”.
Aşa fiind, instanţa a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare în perioada 1.01.2007 – 20.07.2007 a unor drepturi salariale într-un alt cuantum decât cel reglementat de actele normative în fiinţă în acel interval de timp (O.G. nr. 11/2007), odată ce actul normativ modificator (Legea nr. 220/2007) a început să-şi producă efectele doar din data de 20 iulie 2007. Or, în lipsa stipulării exprese a faptului că diferenţele salariale izvorâte din modificarea coeficienţilor de multiplicare în discuţie se acordă retroactiv, începând cu data de 1 ianuarie 2007, nu se poate interpreta altfel voinţa legiuitorului, respectiv în sensul afirmat de reclamant, căci s-ar încălca concomitent principiul neretroactivităţii legii civile şi al efectului imediat al legii noi. Ca atare, singura interpretare ce se impune este aceea că doar începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007 se ia în calcul noul cuantum modificator al coeficienţilor de salarizare a cadrelor didactice.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul N.B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
In motivele de recurs se arată că în Monitorul Oficial din 2 februarie 2007 a fost publicată O.G. nr. 11/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învăţământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Potrivit art. 9, prevederile acestei ordonanţe se aplică începând cu drepturile
salariale aferente lunii ianuarie 2007, astfel că O.G. nr. 11/2007 trebuie aplicată din data de 1.01.2007.
Analizând legalitatea sentinţei, prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor legale incidente – O.G. nr. 11/2007 şi Legea nr. 220/2007 – Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică.
Astfel, art. 1 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 11/2007 prevede că pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 şi 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: 1 ianuarie – 31 martie 2007 -221,307 lei, 1 aprilie – 30 septembrie 2007 – 225,733 lei şi 1 octombrie -31 decembrie 2007 – 259,593 lei.
Reclamantul este profesor cu grad didactic I, situaţia sa încadrându-se în prevederile anexei nr. 2.1. Această anexă prevede coeficienţii de multiplicare, în raport de vechimea în învăţământ, aceştia fiind crescători, astfel: pentru vechime cuprinsă între 6-10 ani, coeficientul de multiplicare stabilit prin O.G. nr. 11/2007 este 4,293, pentru vechime cuprinsă între 10-14 ani, coeficientul de multiplicare este 4,885, pentru vechime cuprinsă între 14-18 ani, coeficientul de multiplicare este 5,085, pentru vechime cuprinsă între 18-22 ani, coeficientul de multiplicare este 5,199, pentru vechime cuprinsă între 22-25 ani, coeficientul de multiplicare este 5,483, pentru vechime cuprinsă între 25-30 ani, coeficientul de multiplicare este 5,735, pentru vechime cuprinsă între 30-35 ani, coeficientul de multiplicare este 6,019, pentru vechime cuprinsă între 35-40 ani, coeficientul de multiplicare este 6,332, iar peste 40 de ani este 6,650.
Legea nr. 220/2007 de aprobare a O.G. nr. 11/2007 prevede unele modificări faţă de dispoziţiile ordonanţei.
In ceea ce priveşte valoarea coeficientului de multiplicare pentru persoanele care se încadrează în categoria reglementată de anexa nr. 2, aplicabilă în cazul reclamantului, aceasta este identică cu cea prevăzută de O.G. nr. 11/2007, respectiv: 1 ianuarie – 31 martie 2007 – 221,307 lei, 1 aprilie – 30 septembrie 2007 – 225,733 lei şi 1 octombrie – 31 decembrie 2007 – 259,593 lei.
Ceea ce, într-adevăr, diferă faţă de prevederile O.G. nr. 11/2007 este coeficientul de multiplicare, care cunoaşte, din perspectiva legii de aprobare, o majorare pentru fiecare tranşă de vechime în învăţământ, respectiv: pentru vechime cuprinsă între 6-10 ani, coeficientul de multiplicare stabilit prin Legea nr. 220/2007 este 4,722, pentru vechime cuprinsă între 10-14 ani, coeficientul de multiplicare este 5,373, pentru vechime cuprinsă între 14-18 ani, coeficientul de multiplicare este 5,593, pentru vechime cuprinsă între 18-22 ani, cocficicntul de multiplicare este 5,718,
pentru vechime cuprinsă între 22-25 ani, coeficientul de multiplicare este 6,031, pentru vechime cuprinsă între 25-30 ani, coeficientul de multiplicare este 6,308, pentru vechime cuprinsă între 30-35 ani, coeficientul de multiplicare este 6,620, pentru vechime cuprinsă între 35-40 ani, coeficientul de multiplicare este 6,965, iar peste 40 de ani este 7,315.
Reiese din cele arătate că valoarea coeficientului de multiplicare
1,000 are acelaşi cuantum (diferenţiat pe cele trei intervale de timp ale anului 2007), atât în O.G. nr. 11/2007, cât şi în Legea nr. 220/2007.
Ceea ce diferă între cele două acte normative este coeficientul de multiplicare pe tranşe de vechime în învăţământ, majorat pentru fiecare tranşă prin Legea nr. 220/2007 faţă de cel prevăzut de O.G. nr. 11/2007.
Salariul de bază se stabileşte prin înmulţirea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 cu coeficientul de multiplicare.
întrucât valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a rămas nemodificată, iar legea de aprobare modifică doar coeficientul de multiplicare, în mod corect a reţinut prima instanţă că stabilirea salariului prin înmulţirea coeficientului de multiplicare prevăzut de Legea nr. 220/2007 prin luarea în considerare a acestui coeficient se poate facc numai de la data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007 – 19.07.2007 [legea s-a publicat în Monitorul Oficial al României la data de 17 iulie 2007, iar termenul de 3 zile prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 se calculează pe zile calendaristice, ceea ce înseamnă că intră în calcul atât ziua de la carc începe să curgă termenul, cât şi ziua când se sfârşeşte].
în perioada 1.01.2007 – 19.07.2007, stabilirea salariului se impunea a fi făcută prin înmulţirea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, prevăzută de O.G. nr. 11/2007 (identică cu cea reglementată de Legea nr. 220/2007), cu coeficientul de multiplicare prevăzut de O.G. nr. 11/2007.
Ulterior datei de 19.07.2007, stabilirea salariului se impunea a fi făcută prin înmulţirea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, prevăzută de Legea nr. 220/2007 (identică cu cea reglementată de O.G. nr. 11/2007), cu coeficientul de multiplicare prevăzut de Legea nr. 220/2007.
întrucât numai de la data de 19.07.2007 coeficientul de multiplicare s-a modificat în sensul majorării, acesta nu putea fi aplicat începând din ianuarie 2007, prevederile Legii de aprobare a O.G. nr. 11/2007 privitoare la coeficientul de multiplicare neputând retroactiva.
Având în vedere că în perioada 1.01.2007 – 19.07.2007 salariul reclamantului trebuia calculat în raport de coeficientul de multiplicare prevăzut de O.G. nr. 11/2007, în mod corect prima instanţă a respins
acţiunea având ca obiect obligarea pârâţilor la plata diferenţei de salariu cuvcnit pe perioada 1.01.2007 – 19.07.2007 (provenită exact din diferenţa coeficienţilor de multiplicare reglementată diferit de cele două acte normative), astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
