Deliberând asupra acţiunii în administrativ fiscal de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului,constată şi reţine următoarele :
Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău la data de 21 mai 2010 şi înregistrată la Secţia civilă sub numărul unic 2302/114/2010,reclamantul C.A. , ,a formulat,în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău contestaţie împotriva Deciziei nr.923 din 19 februarie 2010,emisă de pârâtă.
În motivarea cererii sale,reclamantul a arătat că,în fapt,prin decizia contestată,i-au fost stabilite obligaţii de plată la FNUASS ,reţinându-se că are de achitat la acest fond suma de 8 365 lei,cu titlu de obligaţii restante,suma de 7 lei,cu titlu de penalităţi de întârziere şi suma de 6 838 lei,cu titlu de dobânzi.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie conform dispoziţiilor art.205 din OG nr.92/2003,prin care a invocat : aplicarea retroactivă a dispoziţiilor Legii nr.95/2006 şi nelegalitatea obligării sale la plata contribuţiilor la acest fond,în raport de toate veniturile obţinute din salariu şi din pensia pe care o încasează în baza Deciziei de pensionare nr.228427 din 9 noiembrie 2009.
Prin Decizia nr.5 din 23 aprilie 2010 contestaţia a fost respinsă,în conţinutul acesteia reţinându-se,pe de o parte,faptul că nu a fost aplicată retroactiv Legea nr.95/2006,iar pe de altă parte faptul că,în temeiul art.257 din legea menţionată,calculul contribuţiilor la FNUASS se face în raport de toate veniturile încasate,din şi salariu.
Reclamantul a precizat că,prin prezenta contestaţie,înţelege să conteste doar modul în care a fost soluţionată critica sa relativă la aplicarea retroactivă a Legii nr.95/2006,în acest sens înţelegând să arate următoarele :
• Conform reglementărilor anterioare apariţiei Legii nr.95/2006, respectiv art.53 alin.(4) din OUG nr.150/2002,contribuţiile neachitate la fondul asigurărilor sociale de sănătate se puteau solicita retroactiv doar pe perioada a trei ani anterior datei la care asiguratul solicita acordarea unor servicii medicale.
• Dispoziţiile Legii nr.95/2006 nu mai conţin o reglementare similară însă,în această lege se face trimitere la dispoziţiile Codului de procedură fiscală referitoare la executarea silită reglementată de art.216 din OG nr.92/2003.
Prin urmare,dispoziţia contestată nu se poate aplica decât pentru creanţele născute ulterior apariţiei Legii nr.95/2006,în nici un caz creanţelor născute în temeiul OUG nr.150/2002,creanţe care se supun dispoziţiilor art.53 alin.(4) din acest act normativ.
Pentru a dovedi buna sa credinţă în achitarea restanţelor care pot fi solicitate conform dispoziţiilor legale în vigoare,reclamantul a achitat o parte din debitele restante,conform chitanţelor anexate prezentei contestaţii.
Acţiunea formulată de reclamant nu este motivată în drept.
Pentru dovedirea susţinerilor sale,reclamantul a depus la dosarul cauzei,în copie,chitanţele seria BZ DEF nr.042878 din 29 martie 2010,pentru suma de 1 500 lei şi seria BZ DEF nr.044781 din 13 mai 2010,pentru suma de 1 500 lei, Decizia nr.5 din 23 aprilie 2010,emisă de CJAS Buzău,Decizia nr.923 din 19 februarie 2010,referitoare la obligaţiile de plată accesorii obligaţiei fiscale la FNUASS şi Procesul-verbal de constatare nr.2390 din 15 februarie 2010,întocmit de A.D. şi C.M.,consilieri superiori în cadrul CJAS Buzău.
În termenul legal,în temeiul dispoziţiilor art.115-118 din Codul de procedură civilă,pârâta CJAS Buzău a formulat întâmpinare,în cuprinsul căreia a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Pârâta a precizat că înţelege să invoce excepţia de necompetenţă materială funcţională a Secţiei civile a Tribunalului Buzău,deoarece acţiunea este în fapt o contestaţie împotriva actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia nr. 923 din 19 februarie 2010 de stabilire a obligaţiei de plată la FNUASS,aferentă veniturilor obţinute din activităţi independente desfăşurate de reclamantul C.A.,act administrativ emis de CJAS Buzău,în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,precum şi cu dispoziţiile OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală,solicitând admiterea acestei excepţii şi declinarea competenţei în favoarea Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Buzău.
În ceea ce priveşte fondul cauzei,pârâta a arătat că,în fapt,reclamantul a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr.923/2677 din 19 martie 2010 referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente obligaţiei fiscale la FNUASS .În cuprinsul acestei contestaţii, reclamantul a precizat că este angajat pe perioadă nedeterminată la SC X şi este pensionar cu Decizia de pensionare nr.228427 din 9 noiembrie 2009,că a contestat decizia menţionată deoarece consideră că dispoziţiile Legii nr. 95/2006 nu au caracter retroactiv şi că acceptă plata contribuţiei de asigurări de sănătate de la data de 1 mai 2006.
Din cuprinsul Deciziei nr.923 din 19 martie 2010 referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente obligaţiei fiscale la FNUASS,rezultă că reclamantul a realizat venituri în calitate de persoană care desfăşoară activităţi independente,conform deciziilor de impunere emise de AFP Buzău.Contestatorul a încălcat dispoziţiile legale aplicabile în perioada 2005-2009,care prevăd obligativitatea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, respectiv:art.1 alin.(2) lit.d) din OUG nr.150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi art.208 alin.(3) lit.e) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,care prevăd că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi au la bază principiul participării obligatorii la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;art.4 din OUG nr.150/2002 şi art.211 din Legea nr.95/2006,care prevăd că sunt asiguraţi toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară,cetăţenii străini şi apatrizii care domiciliul sau reşedinţa în România,iar în această calitate ei au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate;art.51 alin.(2) lit.b) din OUG nr.150/2002 şi art.257 alin.(2) lit.b) din Legea nr.95/2006,care instituie obligaţia persoanelor asigurate să achite contribuţia de asigurări sociale de sănătate calculată la veniturile realizate,respectiv la veniturile realizate din activităţi independente;art.17 alin.(5) din Ordinul nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat,respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS ,prevede că persoanele care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin.(2) lit.a)-d) şi f) din lege plătesc contribuţia asupra tuturor acestor venituri; art.257 alin.(3) din Legea nr.95/2006 prevede că în cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin.(2) lit.a)-e),alin.(2?) şi la art.213 alin.(2) lit.b),contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri realizate,respectiv dacă persoana în cauză realizează în acelaşi timp venituri din salarii,pensii şi venituri din activităţi independente,contribuţia de asigurări sociale de sănătate se calculează asupra tuturor acestor venituri realizate.
Pentru neachitarea la termen a contribuţiilor datorate fondurilor de asigurări sociale de sănătate,CNASS ,prin organismele sale,a calculat majorările de întârziere,în conformitate cu dispoziţiile art.216 şi 261 din Legea nr.95/2006,precum şi cu dispoziţiile art.21,22,119 şi 120 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit art.91 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală,dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani,iar termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală.Anterior apariţiei OG nr.92/2003,termenul de prescripţie de 5 ani pentru recuperarea creanţelor fiscale era prevăzut de art.97 şi 98 din OG nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare,precum şi de art.137 şi 138 din OG nr.61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare.
Prin urmare,nu se poate reţine susţinerea reclamantului în sensul că dispoziţiile Legii nr.95/2006 nu au caracter retroactiv,motiv pentru care acceptă plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 mai 2006,câtă vreme până la această dată erau aplicabile dispoziţiile OUG nr.150/2002.
Prin Încheierea din 5 iulie 2010 pronunţată în dosarul nr.2302/114/ 2010 Completul specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Secţiei civile a Tribunalului Buzău a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului,spre competentă soluţionare,Secţiei comerciale şi contencios administrativ
Cauza a fost introdusă la Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Buzău la data de 19 iulie 2010 şi înregistrată sub numărul unic x/2010.
La solicitarea expresă a instanţei,reclamantul a depus la dosarul cauzei un cupon de al reclamantului pentru luna august 2010 şi Adeverinţa nr.449 din 29 octombrie 2010,eliberată de Sc Proiect Buzău SA.
Examinând întregul material probator administrat în cauză,în contextul dispoziţiilor legale incidente,tribunalul constată şi reţine că acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul C.A. este neîntemeiată,pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Aşa cum rezultă din Procesul-verbal de constatare nr.2390 din 15 februarie 2010,A.D. şi C.M.,consilieri superiori în cadrul CJAS Buzău,au procedat la verificarea modului de constituire şi virare a contribuţiei la FNUASS la contribuabilul C.A.,ca urmare a nedepunerii de către acesta a declaraţiilor privind obligaţia şi plata contribuţiei la fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate în perioada 2004-2009.În urma acţiunii de control s-a constatat că acesta datorează la FNUASS suma totală de 8 365,00 lei,sumă ce reprezintă contribuţia de asigurări sociale de sănătate fără accesoriile aferente neplăţii în termen.Prin Decizia nr.923 din 19 februarie 2010,emisă de CJAS Buzău în temeiul art.86 lit.c) şi art.119 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală,pentru plata cu întârziere a contribuţiilor sociale pentru perioada 2005 – 2009 s-au calculat următoarele : dobânzi,în sumă de 6 838,00 lei;penalităţi de întârziere,în sumă de 7,00 lei şi contribuţie restantă,în sumă de 8 365,00 lei,obligaţia restantă a reclamantului la FNUASS fiind de 15 210,00 lei.
Această decizie a fost contestată de reclamant,însă contestaţia acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr.5 din 23 aprilie 2010.
Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei rezultă că reclamantul este angajat al SC Proiect Buzău SA din anul 1996,în funcţia de director, iniţial cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, transformat ulterior în contract de management. După îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă,societatea fiind cu capital integral privat, reclamantul şi-a continuat activitatea în aceeaşi funcţie.
Conform deciziilor de venit,emise de AFP Buzău pentru anii 2005-2009,reclamantul,în calitate de persoană fizică,a realizat venituri impozabile din activităţi independente,nu a declarat aceste venituri la CJAS Buzău şi nu a achitat în termenul legal contribuţia la FNUASS ,încălcând astfel dispoziţiile legale aplicabile în perioada menţionată,respectiv : art.1 alin.(2) lit. d),art.4 şi art.51 alin.(2) lit.b) din OUG nr.150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi art.208 alin.(3) lit.e),art. 211 şi art.257 alin.(2) lit.b) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Potrivit art.257 alin.(3) din Legea nr.95/2006,în cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri din salarii,din pensii şi venituri din activităţi independente,contribuţia de asigurări sociale de sănătate se calculează asupra tuturor acestor venituri realizate.
Potrivit dispoziţiilor art.259 alin.(7) lit.b) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,”Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate,pentru a obţine calitatea de asigurat : […](b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate,precum şi obligaţiile fiscale accesorii de plată prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală,dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă”,iar potrivit art.91 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală,dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani,iar termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală.
Prin urmare,în mod corect reprezentanţii CJAS Buzău au stabilit în sarcina reclamantului C.A.,prin Decizia nr.923 din 19 februarie 2010,obligaţia de plată a contribuţiei la FNUASS pentru perioada de activitate trimestrul I 1005 – trimestrul IV 2009,în sumă totală de 8 365,00 lei,dar şi dobânzi în sumă de 6 838,00 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 7,00 lei şi au respins ca neîntemeiată contestaţia acestuia,prin Decizia nr.5 din 23 aprilie 2010.,dispoziţiile Legii nr.95/2006 nefiind aplicate retroactiv,aşa cum pretinde reclamantul.
Pentru considerentele ce preced, prin sentinţa nr.1408 din 5.11.2010, reţinându-se că Decizia nr.923 din 19 februarie 2010 emisă de CJAS Buzău este temeinică şi legală , instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ fiscală formulată de reclamantul C.A.
