Deliberand asupra contestatiei in anulare de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestui tribunal la data de 04.05.2011 sub nr. 2335/104/2011, contestatorul D. P., in contradictoriu cu intimata P. M., a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr. 323/2011, din data de 02.03.2011, pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 2030/311/2008.
Motivand contestatia in anulare, contestatorul arata ca instanta a omis din greseala sa cerceteze motivul de casare ce viza critica sentintei, a incheierii de admitere in principiu si a incheierii din data de 15.09.2010, pentru faptul ca in mod gresit instanta de fond a dispus disjungerea cererii sale, ce viza nulitatea actului de partaj.
Considera contestatorul ca acest motiv de recurs trebuia analizat cu prioritate, atat timp cat tribunalul a facut referire la actul de partaj voluntar atunci cand a respins celelalte motive de recurs, dosarul format ca urmare a disjungerii (avand nr. 9771/311/2010) fiind suspendat tocmai datorita existentei recursului.
In al doilea motiv de contestatie in anulare se arata ca instanta de recurs nu a analizat in mod corespunzator motivul de casare ce viza critica sentintei pentru faptul ca nu s-a dat eficienta testamentului al carui beneficiar este contestatorul.
Releva in acest sens ca instanta de recurs a retinut ca nu se poate da eficienta testamentului datorita faptului ca partile sunt in indiviziune si ca deja au partajat anumite suprafete de teren, insa contestatorul formulase o cerere in nulitatea actului de partaj, iar pe de alta parte, facuse referiri si la dreptul comun in ceea ce priveste lichidarea indiviziunii in materia funciara.
Se mai pretinde ca instanta a savarsit o eroare materiala cand a admis recursul intimatei, retinand ca dreptul contestatorului de a cere aducerea la masa de partaj a dreptului de creanta este prescris, fara a fi stabilit in proces data de la care curge acest termen.
In drept,s-au invocat dispozitiile art.318 C.proc.civ.
Cererii astfel formulate, contestatorul a anexat in copie incheiere din data de 19.01.2011, din dosarul nr. 9771/311/2010, al Judecatoriei Slatina.
Intimata, legal citata, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei in anulare.
Arata intimata ca instanta de recurs nu a omis sa cerceteze niciunul dintre motivele de recurs formulate de contestator si a avut in vedere puterea de lucru judecat a sentintei civile nr. 1299/1996, prin care s-a stabilit irevocabil dreptul de coproprietate indiviza a celor doua parti pentru suprafata de 2,148 ha si s-a respins cererea privind „constatarea calitatii de unic mostenitor” a contestatorului fata de autorul comun, Prodan Constantin.
Se mai arata ca instanta de recurs a avut in vedere si actul de partaj voluntar nr. 4995/05.12.2007, prin care partile litigante au impartit terenul intravilan in suprafata de 2000 mp, din titlul de proprietate nr. 15884/1999.
Cu privire la nulitatea actului de partaj, intimata mentioneaza, pe de o parte, ca in recurs nu se pot formula cereri noi, iar pe de alta parte, aceasta cerere formeaza oricum obiectul unei cauze aflate pe rolul Judecatoriei Slatina.
Referitor la ultimul motiv de contestatie, intimata sustine ca nu este vorba de o greseala materiala in sensul dispozitiilor art.318 C.proc.civ., instanta facand in mod corect aplicarea dispozitiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, intrucat partile s-au mai judecat prin sentinta civila nr. 1299/21.02.1996.
La prezenta cauza s-a acvirat dosarul nr.2030/311/2008, in care s-a pronuntat decizia civila nr. 323/2011.
Analizand contestatia in anulare in considerarea dispozitiilor art. 318 C.proc.civ., tribunalul apreciaza ca aceasta este nefondata, avand in vedere urmatoarele considerente:
Prin decizia civila nr. 323/2011, pronuntata la data de 02.03.2011 in dosarul nr. 2030/311/2008, Tribunalul Olt a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul parat reclamant D. P. (contestator in cauza de fata) impotriva incheierii de admitere in principiu din 24 februarie 2010 si a sentintei civile nr. 4672 din 23 septembrie 2010, pronuntate de Judecatoria Slatina, in dosar nr. 2030/311/2008, a admis recursul declarat de reclamanta parata P. M. (intimata in cauza de fata) impotriva incheierii de admitere in principiu din 24 februarie 2010 si sentintei civile nr. 4672 din 23 septembrie 2010, pronuntate de Judecatoria Slatina, in dosar nr. 2030/311/2008, a dispus scoaterea de la masa partajabila a dreptului de creanta de 1000 lei inclus in cele doua loturi si a mentinut restul dispozitiilor sentintei.
Impotriva acestei decizii a declarat prezenta contestatie in anulare speciala recurentul D.P., invocand in argumentarea demersului sau judiciar dispozitiile art. 318 C.proc.civ.
In conformitate cu dispozitiile art. 318 C.proc.civ., tribunalul retine ca legea prevede doua motive pentru exercitarea acestei cai de atac extraordinare: dezlegarea data prin hotararea instantei de recurs este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Astfel cum au fost formulate de catre contestator, tribunalul observa ca primele doua critici sunt intemeiate pe teza finala a art. 318 C.proc.civ., iar cea de-a treia, pe art. 318 teza I C.proc.civ.
Ori, primul motiv prevazut de art. 318 C.proc.civ. pentru formularea contestatiei in anulare are in vedere erori materiale in legatura cu aspectele formale ale judecatii recursului. Este vorba de acele greseli pe care le comite instanta prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale.
Textul vizeaza greseli de fapt, involuntare si nu greseli de judecata, cum ar fi, de exemplu, respingerea recursului ca tardiv desi acesta fusese depus inauntrul termenului de declarare a caii de atac, anularea recursului ca netimbrat desi la dosar se afla recipisa de plata a taxei de timbru, anularea recursului ca nemotivat desi motivarea s-a facut prin chiar cererea de recurs.
Nu aceasta este situatia in speta, contestatorul urmarind practic sa schimbe solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului sau la actiune in sens material, ceea ce nu poate fi primit intrucat anularea unei hotarari nu poate fi facuta decat pentru motive expres prevazute de lege,iar nu pentru faptul ca judecata nu ar fi fost bine facuta.
Nici celelalte doua motive invocate de catre contestator nu sunt intemeiate.
Pentru o apreciere completa a motivului de contestatie in anulare prevazut de art. 318 teza finala C.proc.civ. este imperios necesar sa se faca distinctie intre motive si argumente.
Textul legal are in vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive aratate in mod expres si limitativ de art. 304 C.proc.civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul si in speta, care, oricat de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate intotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care il sprijina.
Cu alte cuvinte, contestatia in anulare este neintemeiata in cazul in care instanta de recurs a inteles sa grupeze argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unui motiv de recurs, pentru a raspunde printr-un considerent comun, deoarece nu se poate reprosa omisiunea de a cerceta motivul.
In speta, instanta de recurs, analizand aspectele esentiale ale cauzei, prin raportare la sentinta civila nr. 1299/1996, a aratat foarte clar care sunt considerentele pentru care a gasit ca motivul de recurs invocat de recurentul parat-reclamant reconventional (art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel cum rezulta din cererea de recurs) este neintemeiat, chiar daca nu a raspuns punctual la toate argumentele acestuia.
Imprejurarea ca recurentul contestator nu este multumit de modul in care a fost motivata decizia contestata nu poate duce la deschiderea contestatiei in anulare, cale extraordinara de atac de retractare, intr-un al caz decat cele limitativ aratate de art. 317 C.proc.civ. si art. 318 C.proc.civ. Ea tinde la anularea unei hotarari definitive si irevocabile nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta in fond, ceea ce incearca contestatorul sa obtina in speta, ci pentru ca s-au savarsit erori materiale in legatura cu anumite forme procedurale.
Tribunalul reaminteste in final faptul ca, potrivit art. 318 C.proc.civ., contestatia in anulare speciala este o cale extraordinara de atac de retractare stric circumstantiata la motivele expres si limitativ prevazute de norma legala, iar eventualele cai de aplicare extensiva a acestor motive nu pot fi in nici un fel validate, avand in vedere si considerentele hotararii CEDO in cauza Mitrea impotriva Romaniei (cererea nr. 26105/03).
De altfel, unul din elementele esentiale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca solutiile definitive date de instantele judecatoresti sa nu mai poata fi contestate (CEDO cauza Brumarescu c. Romaniei).
Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie sa depuna diligente pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe si sa interzica redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeasi problema ( a se vedea mutatis mutandis Gjonbocari si altii c. Albaniei).
Fata de considerentele expuse in precedent, tribunalul urmeaza ca in temeiul art. 320 C.proc.civ. sa respinga contestatia in anulare ca neintemeiata.
Data publicarii pe portal: 29.02.2012
