Pe rol fiind judecarea recurilor formulate de recurenţii Comisia Locală de Fond Funciar Sărmaşu şi Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş împotriva sentinţei civile nr. 940/30.10.2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr. 31/251/2009.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile în recurs ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 22 iunie 2010, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr. 940/30 octombrie 2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr. 31/251/2009 a fost respinsă excepţia de autoritate de lucru judecat şi s-a constatat că legitimare procesuală pasivă are LOCALITATEA SĂRMAŞU – prin primar Mocean Ioan , a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta A. C. “După Tău” B. în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Generală Sărmaşu – prin PJ Grup Şcolar „Samuil Micu”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş , Localitatea Sărmaşu – prin primar Mocean Ioan, , Comisia Locală de fond funciar Sărmaşu şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş şi s-a dispus anularea a T.P. nr. 97908/13.10.1999 pentru suprafaţa de 2 ha teren arabil din tarlaua 25, parcela 2282/6, eliberat pârâtei Şcoala Generală Sărmaşu.
Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că , prin cererea introductivă , reclamanta a solicitat să se dispună anulare titlurilor de proprietate nr. 97631 din 6 august 1998 pentru suprafaţa de 1,0 ha teren arabil, eliberat numitei Fulop Catalina; nr. 97632 din 6 august 1998 pentru suprafaţa de 0,50 ha teren arabil, eliberat numitului Sallai Imre;nr. 07675 din 29 septembrie 1998 pentru suprafaţa de 0,50 ha teren arabil, eliberat numitei Rusu Maria;nr. 97908 din 13 octombrie 1999 pentru suprafaţa de 2,0 ha teren arabil, eliberat Şcolii generale Sărmaşu; nr. 97912 din 14 octombrie 1999 pentru suprafaţa de 1,0 ha teren arabil, eliberat Şcolii generale Larga; nr. 98044 din 22 martie 2000 pentru suprafaţa de 3,0 ha teren arabil, eliberat Grupului Şcolar Agricol Sărmaşu şi anularea procese-verbale de punere în posesie: întocmit în data de 19.09.1999 pentru suprafaţa de 0,96 ha teren arabil, după defunctul Oltean Vasile; întocmit în data de 21.06.2000 pentru suprafaţa de 0,29 ha teren arabil, după defunctul Pop Aurel; întocmit în data de 25.06.2000 pentru suprafaţa de 1,16 ha teren arabil, pentru N.M.; întocmit în data de 16.08.2002 pentru suprafaţa de 68 ha teren, subsrisei petente; totodată solicitând anularea adeverinţelor de atribuire în folosinţă pentru suprafaţa totală de 5,30 ha teren arabil situat în satul B., locul „Gărduş”, numiţilor: Peterfi Adelfina, Candale Ioan, Jucan Gheorghe, Drăgan Iulia, Crişan Dorin, Gligor Ioan, Capotă Iosif, Burian Vasile, Floare Gheorghe, Mocean Ioan şi Burian Dinuca.
Prin cererea disjunsă sub nr. 31/251/2009 al Judecătoriei Luduş şi înregistrată la data de 13 ianuarie 2009 s-a solicitat anularea T.P. nr. 97908/13.10.1999 pentru suprafaţa de 2 ha din tarlaua 25, parcela 2282/6, teren arabil, eliberat pârâtei Şcoala Generală Sărmaşu.
Faţă de excepţia invocată în cauză , respectiv autoritatea de lucru judecat , în temeiul art. 137 Cod de procedură civilă , instanţa a arătat că , prin sentinţa civilă nr.1338/2001 a Judecătoriei Luduş s-a dispus punerea în posesie a reclamantei cu suprafaţa de 63,38 ha teren pe vechiul amplasament în satul B. în punctul de hotar „După Tău” şi 4,62ha teren agricol pe un alt amplasament . Întrucât autoritatea de lucru judecat presupune triplă identitate de părţi, obiect şi cauză instanţa a respinse excepţia constatând că în raport de puterea de lucru judecat instituită prin sentinţa civilă nr. 118/2001în care obiectul a fost punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate, prezenta cauză are drept obiect anulare titlu.
Cu privire la exerciţiul acţiunii civile , instanţa a arătat că trebuie justificată îndreptăţirea de a figura în acel proces ca reclamant sau pârât , legitimatio ad causam, respectiv identitatea între persoana pârâtului şi persoana obligată în cadrul aceluiaşi raport juridic. Faţă de prevederile art. 20 şi art. 21 alin.2 din Legea nr.215/2001 , s-a apreciat că în cauză legitimare procesuală pasivă are LOCALITATEA SĂRMAŞU – prin primar Mocean Ioan
Referitor la fondul cauzei , potrivit art.11 alineat 1 din Legea nr.18/91 instanţa a reţinut în ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate că „ suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori”, că aceasta rezultă din conţinutul Hotărârii nr.83 L/2000.
Prin Hotărârea nr. 83 L din 12.10.2000 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în natură, pentru suprafaţa de 68 ha teren agricol situat în satul B., în locul „Gărduş.
Prin procesul verbal nr. 146/2000, reclamantei i s-a atribuit suprafaţa de 68 ha teren, parţial pe alt amplasament.
Potrivit art. 3 din Legea nr.169/97 modificată prin Legea nr.247/2005” (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:
a. actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate,
în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituirii Şcolii Generale Sărmaşu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 2 ha din rezerva localităţii, titlul fiind înscris în cartea funciară.
Constituirea dreptului de proprietate potrivit art. 18 (19) din Legea nr. 18/1991 pentru membrii CAP care nu au adus teren sau adus sub 5000 de m se determină ţinând seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi suprafaţa atribuită celor care au adus pământ în cooperativă. Legea stabileşte deci un criteriu de preferinţă în favoarea celor care au deţinut în proprietate teren şi au fost lipsiţi de acest drept de către stat.
De asemenea, instanţa a arătat că , din interpretarea art. 19 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, rezultă că atribuirea în proprietate categoriilor de persoane, membrii cooperatori care nu au adus teren în cooperativă sau au adus mai puţin de 5000 mp sau categoriile de personal de specialitate din unităţile agricole desfiinţate sau reorganizate se face în baza unei ordine de prioritate, în raport de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor.
Observând dispoziţiile art. 19 alin. (3) se pot atribui, la cerere, în folosinţă agricolă, până la 5.000 mp în echivalent arabil, de familie, personalului de specialitate din serviciile publice comunale, în perioada cât lucrează în localitate, dacă nu are teren în proprietate în această localitate, el sau membrii familiei din care face parte. Dreptul de proprietate asupra acestor terenuri aparţine comunei, oraşului sau municipiului, după caz.
De asemenea, art. 20 prevede că în situaţia în care în unele cooperative agricole de producţie nu mai rămâne teren disponibil pentru a se atribui suprafaţa minimă prevăzută la art. 8, precum şi pentru persoanele prevăzute la art. 17 şi 19 alin. (1) şi (2), comisia va hotărî reducerea în cotă proporţională a suprafeţei ce se repartizează pentru a se atribui terenuri în proprietate şi acestor categorii. Instanţa a arătat că această interpretare se aliniază şi practicii CEDO unde, în cauza Abaluta împotriva României, publicata in M.Of. nr. 514 din 31 iulie 2007 CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI se reaminteşte că nu este oportun a-i cere unei persoane care a obţinut o creanţă contra statului în urma unei proceduri judiciare să fie nevoită apoi să iniţieze o altă procedură de silită pentru a obţine satisfacţie , de asemnei ,s–a amintit faptul că obligaţia reclamantei de a introduce acţiuni în anularea titlurilor de proprietate ale terţilor este excesivă şi că obligaţia de a acţiona incumbă autorităţilor (Sabin Popescu împotriva României, nr. 48.102/99, && 58 – 60, 2 martie 2004).
Observând dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 care arată că „ (1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.” , instanţa reţine că şi în această situaţie de excepţie legiuitorul a limitat constituirea dreptului de proprietate la maxim 5000 sau 6000 de mp, după caz.
Autoritatea administrativă-comisia locală, nici nu a redus proporţional suprafaţa de teren, stabilind în mod arbitrar o suprafaţă de teren în detrimentul proprietarilor deposedaţi abuziv de către stat. Interpretând coroborat dispoziţiile art. 18, 19 din Legea nr. 18/1991 şi art. 24 din HG 131/1991, instanţa a arătat că atribuirea în proprietate nu se poate face în mod arbitrar şi nelimitat legea instituind nişte limite care nu pot fi extinse până la încălcarea unui drept de proprietate născut anterior şi care are un caracter perpetuu şi nu se stinge prin neuz.
În consecinţă , instanţa a admis cererea reclamantei , arătând şi că , în speţă, hotărârea nr.83 L/2000 a creat în beneficiul reclamantei “speranţa legitimă” de a se vedea pusa efectiv în posesia terenului şi de a obţine astfel titlul administrativ de proprietate. , iar în aceste condiţii, creanţa sa este suficient stabilită pentru a constitui o “valoare patrimonială” care implică aplicarea garanţiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Cu toate acestea, Hotărârea nr.83 L nu a fost executată în conformitate cu dispozitivul său şi neexecutarea sa este imputabilă în exclusivitate autorităţilor administrative competente.
Reiese că imposibilitatea pentru reclamanta de a obţine reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament reprezintă o ingerinţă în dreptul său la respectarea bunurilor, care este menţionat în prima frază a primului alineat al art. 1 citat anterior (Sabin Popescu, citată anterior, & 80).
Atribuirea în proprietate a unui alt teren nu este de natură să acopere lipsa de justificare a ingerinţei (Sabin Popescu, citată anterior, & 84) .
În acelaşi sens, hotărârea din 16 septembrie 2003 în cauza Glod împotriva României apreciază că această imposibilitate a instanţelor, datorată legislaţiei interne în vigoare la data respectivă, de a stabili dacă reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a obţine restituirea în natură a terenului şi, în plus, pe vechiul amplasament, aduce atingere substanţei dreptului său de acces la justiţie.
De asemenea, în hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza Raicu împotriva României se reaminteşte faptul că atenuarea vechilor prejudicii nu trebuie să creeze noi neajunsuri disproporţionate. În acest scop, legislaţia ar trebui să permită să se ţină seama de circumstanţele speciale ale fiecărei speţe, pentru ca persoanele care şi-au dobândit bunurile de bună-credinţă să nu fie puse în situaţia de a suporta povara responsabilităţii statului care confiscase odinioară aceste bunuri (a se vedea Pincova şi Pinc, ).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia locală de fond funciar Sărmaş , solicitând admiterea recursului ,casarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată .
Se arată în motivarea recursului că , în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat , instanţa în mod nelegal a dispus respingerea acestei , întrucât din cuprinsul acţiunilor ( respectiv a cele prezent şi a celei formulate în dosarul nr. 794/251/2007 al Judecătoriei Luduş – dosar suspendat ) reiese clar că scopul final urmărit de reclamantă în ambele litigii este acelaşi , de „stabilire a amplasamentului „ pe un teren solicitat de aceasta în extravilanul localităţii B. , în locul numit „Gărduş” . Sub acest aspect se mai arată că amplasamentul pretins a făcut obiectul unei alte cauze – dosar nr. 1064>/2001 al Judecătoriei Luduş , în care reclamanta a solicitat punerea în posesie a celor 68 ha în întregime pe vechiul amplasament , cerere respinsă irevocabil .
Se mai arată că prin cererea nr. 52708.09.2005 , A. reclamantă a solicitat retrocedarea şi punerea în posesie a celor 14,36 ha teren , pe vechiul amplasament , însă cum punerea în posesie a celor 68 de ha era efectuată de către Comisia de fond funciar ,această cerere a fost respinsă . Urmare a plângerii formulate de reclamantă , de asemenea instanţele au dispus respingerea plângerii ca nefondată .
Recurenta arată că , reclamanta nu a dovedit vechiul amplasament al terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate . Totodată , se arată că potrivit înscrierii în cartea funciară , ca tabulari ai terenului sunt menţionaţi „ foşti urbanişti din com.B.” , iar după parcelarea suprafeţei aceasta a fost reînscrisă în favoarea comunităţii de foşti boiere din com. B. , ori reclamanta nu a făcut dovada că este succesoare a acesteia .
Se mai susţine că instanţa de fond a ignorat prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 , în condiţiile în care titlul de proprietate nr. 97908/13.10.1999 a fost emis în favoarea pârâtei Şcoala generală Sărmaşu cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar şi a art. 168 din Legea nr. 84/1995 . În concret , Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 , prin Hotărârea nr. 7/ 17.01.1997 a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea unui număr de 7 unităţi şcolare pe raza comunei , printre care şi pârâtei , din fondul de rezervă constituit la nivelul comunei . Punerea în posesie a pârâtei Şcoala generală Sărmaşu pe vechiul amplasament nu a fost posibilă ( acesta nefiind liber din punct de vedere juridic) prin urmare reconstituirea s-a făcut pe terenul constituit ca rezervă” teren arabil” aflat la dispoziţia Comisie locale de aplicare a legilor fondului funciar , ulterior fiind întocmită documentaţia în vedere eliberării titlului de proprietate , eliberarea re care s-a făcut cu respectarea prevederilor legale. Se susţine în consecinţă , că. În mod eronat a reţinut prima instanţă că reconstituirea s-a făcut în favoarea unor persoane care nu era îndreptăţite .
De asemeni ,se mai arată prin declaraţia de recurs că instanţa a reţinut în mod eronat că prin Hotărârea nr. 83/L din 12.10.2000 a Comisiei judeţene pentru reconstituire dreptului de proprietate privată asupra terenurilor , reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 68 ha terne agricol pe amplasamentul situat în satul B. , în locul numit Garduş , ori prin această hotărâre doar s-a validat suprafaţa de 68 ha în favoarea reclamantei , stabilirea amplasamentului fiind un atribut exclusiv al comisiilor locale , astfel încât la punerea în posesie a acesteia s-a avut în vedere că , amplasamentul pretins de aceasta a făcut parte din perimetrul fostului CAP B. şi a fost cuprins în balanţă la nivelul comunei Sărmaşu ca arabil ( conform hărţilor cadastrale existente ) , fiind constituit ca rezervă la nivelul comunei şi făcând obiectul Legii nr. 18/1991 fiind puse în posesie persoanele îndreptăţite .
În drept au fost invocate prevederile art. 299-312 Cod de procedură civilă .
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a formulat recurs şi Comisia judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor , solicitând admiterea recursului , modificarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii formulate ca nefondată şi neîntemeiată .
Se arată în motivare recursului , că prevederile art. III lit. a din legea nr. 169/1997 nu sunt aplicabile în cauză : În acest sens , se arată că , în fapt suprafeţei de 68 ha , din cele 68 ha aflate pe vechiul amplasament al composesoratului , la data de 01.01.1990 i-a fost schimbată destinaţia din păşune în teren arabil , şi ca urmare a aplicării Legii nr. 18/1991 a intrat în rezerva de teren a Comisie locale de fond funciar Sărmaşu , ulterior fiind emise titluri de proprietate în favoare altor persoane pentru aceste suprafeţe . În consecinţă ,se arată că cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechile amplasamente este inadmisibilă , în condiţiile în care destinaţia acestuia a fost schimbată şi au fost emise titluri de proprietate în favoarea altor persoane .
În aplicarea prevederilor art. 2 alin.1 din Legea nr. 1/2000 , reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente numai dacă acestea sunt libere , ori în cauză vechiul amplasament nu mai este liber .
De asemenea ,se arată că este criticabilă soluţia instanţei de fond privitoare la respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat , precizându-se în acest sens că în anul 2001 reclamanta a mai promovat o acţiune având ca obiect punerea în posesie pe vechiul amplasamente , cerere care a fost iniţial admisă de Judecătoria Luduş dar apoi respinsă în căile de atac .
În drept au fost invocate prevederile art. 299 şi urm . Cod de procedură civilă , Legea nr. 18/1991 republicată şi modificată prin Legea nr. 1/2000 .
Alăturat declaraţiei de recurs au fost depuse copii după : sentinţa civilă nr. 1338/20.11.2001 a Judecătoriei Luduş , decizia civilă nr. 389/31.05.2002 a Tribunalului Mureş şi decizia civilă nr. 884/R/ 07.11.2002 Curţii de Apel Tg. Mureş.
Prin întâmpinarea , intimatul Inspectoratul Judeţean Mureş a arătat că înţelege să achieseze la recursul formulat de Comisie Judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor , şi înţeleg să susţină toate motivele de recurs invocate.
Prin întâmpinare , A. C. „După Tău” B. a solicitat respingerea recursurilor , ca fiind nefondate, cu cheltuieli de judecată , opinându-se în acest sens că hotărârea pronunţată de prima instanţe este legală şi temeinică .
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată în cauză în raport de sentinţa civilă nr. 1338/2001 a Judecătoriei Luduş ( modificată prin decizia civilă nr. 389/2002 a Tribunalului Mureş ) , se arată că prin acea hotărâre judecătorească s-a soluţionat cerere reclamantei de obligarea recurentelor la a o pune în posesie pe terenul reconstituit pe vechiul amplasament , prin urmare faţă de obiectul cererii de anulare titlu de proprietate dedusă judecăţii în prezenta cauză , nu sunt incidente prevederile art. 1201 .
Referitor la legalitatea titlului de proprietate ce s-a solicitat a fi anulat , se arată în primul rând că nu există o cerere a beneficiarei pentru constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate . Întrucât Comisia locală Sărmaş afirmă că în ceea ce priveşte Şcoala generală Sărmaş s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate , se presupunea ca aceasta din urmă să fi deţinut anterior teren în proprietate , fără ca în cauză să se fi făcut vreo dovadă în acest sens . Nu s-a dovedit nici faptul că terenul ca ar fi urmat a fi restitui şcolii nu era liber din punct de vedere juridic şi pentru acest motiv nu a fost posibilă restituirea pe vechiul amplasament .
Reclamanta intimată mai arată că , prin înscrierea terenului în titlul de proprietate al pârâtei Şcoala generală Sărmaşu s-a creat o inechitate , cu consecinţa punerii în posesie a reclamantei asupra unui teren de slabă calitate .
Instanţa , examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi văzând dispoziţiile art. 304 1 Cod de procedură civilă , reţine următoarele considerente :
În ceea ce priveşte critica adusă prin ambele declaraţii de recurs respingerii de către prima instanţă a excepţiei autorităţii de lucru judecat, tribunalul constată că , obiectul cererii deduse judecăţii în prezenta cauză îl constituie anularea titlului de proprietate nr. 97908/13.10.1999 emis în favoarea Şcolii Generale Sărmaşu .
În schimb , obiectul dosarului nr. 1064 / 2001 al Judecătoriei Luduş în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1338/20.11.2001 , a fost acela de obligare a pârâtelor Comisia locală de fond funciar Sărmaşu şi a Comisiei judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie a reclamantei ( aceeaşi ca în prezenta cauză) .
Chiar dacă s-ar aprecia că finalitatea urmărită de reclamantă în cele două litigii este aceeaşi ( respectiv prin anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei Şcoala generală Sărmaşu terenul devenind liber din punct de vedere juridic , ar conduce la posibilitatea ca reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei să se facă pe acest amplasament ) , în mod evident obiectul celor două litigii este diferit , în prezent cauză fiind supusă analizei legalitatea titlului de proprietate nr. 97908/13.10.1999 emis în favoarea Şcolii Generale Sărmaşu .
În consecinţă , tribunalul consideră că în mod corect s-a respins excepţia invocată .
În ceea ce priveşte îndreptăţirea reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate ( justificare interesului legitim al acestei de a solicita anulare titlului de proprietate emis în favoare unui terţ) , tribunalul constată că prin Hotărârea nr. 83L din 12.10.2000 a Comisiei judeţean pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş s-a validat cererea reclamantei intimate de reconstituirea dreptului de proprietate în natură , pentru suprafaţa de 68 ha teren agricol , însă fără precizarea amplasamentului acestei suprafeţe , ori , în conformitate prevederile HG nr. 131/1991 , stabilirea amplasamentului suprafeţei de teren pentru care se constituie dreptul de proprietate reprezintă o atribuţie a comisie locale .
Tribunalul mai are în vedere că , potrivit prevederilor art. 2 alin.2 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente , dacă acestea sunt libere , or tocmai în considerarea faptului că la data cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament , acesta nu era libere , s-a pronunţat tribunalul prin decizia nr. 389/31.05.2002 şi Curtea de Apel Tg. Mureş prin decizia nr. 884/R/ 7 noiembrie 2002.
Raportat la aceste hotărâri ( în soluţionarea căilor de atac exercitate împotriva sentinţei civile nr. 1338/20.11.2001 a Judecătoriei Luduş ) , după cum am arătat mai sus , tribunalul constată că nu există autoritate de lucru judecat , însă nu poate fi ignorat efectul substanţial al acestor hotărâri , şi în acest sens tribunalul reţine că , prin decizia nr. 884/R/ 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş , s-a arătat că , reclamanta a avut anterior în posesie teren cu destinaţia păşune , deci legal este ca acesta să fie pusă în posesie pe un teren cu aceeaşi destinaţie – prin urmare aceasta nu poate să pretindă a fi pusă în posesie pe un teren care anterior adoptării Legii nr. 18/1991 a căpătat o altă destinaţie , în contextul în care terenul în cauză a fost transformat în arabil ca urmare a unor lucrări specifice şi tocmai de aceea a fost reconstituit dreptul de proprietate şi s-a procedat la punerea în posesie a unor persoane îndreptăţite.
Potrivit prevederilor art. III alin.2 din legea nr. 169/1997 , constatarea nulităţii unui titlu de proprietate poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, ori în cauză , în condiţiile în care cererea reclamantei A. C. “După Tău” B. de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament a fost respinsă în mod irevocabil ( având în vedere hotărârile judecătoreşti la care s-a făcut mai sus referire ) este lipsită de interes , întrucât , chiar în situaţia în care s-ar dispune anularea titlului de proprietate al pârâtei Şcoala generală Sărmaşu , nu ar mai fi posibilă reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui teren .
În acest context , considerentele din hotărârea primei instanţe referitoare la practica CEDO şi la incidenţa prevederilor Legii nr. 18/1991 în ceea ce priveşte cererea reclamantei , apar ca străine de obiectul cererii , întrucât , în fapt nu s-a făcut în cauză o analiză asupra condiţiilor art. III din Legea nr. 169/1997 , respectiv nu s-a arătat care anume dintre ipotezele enunţate de acest text sunt incidente în cauză pentru a atrage anulare titlului de proprietate al pârâtei Şcoala generală Sărmaşu ; considerentele primei instanţe sunt pur teoretice şi fără a se verifica dacă în cauză sunt sau nu incidente prevederile art. 2 din Legea nr.1 /200o , potrivi cărora titlurile eliberate cu respectarea Legii nr. 18/1991 rămân valabile .
Tribunalul arată că , faţă de susţinerile reclamantei intimate formulate prin întâmpinare, într-adevăr în cauză nu s-au administrat probe pentru a se verifica dacă pârâta Şcoala generală Sărmaşu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi dacă terenul revendicat de aceasta nu mai era liber pentru a se justifica reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament , însă aceste aspecte nu se mai impun a fi analizate de instanţa de recurs , în contextul în care , după cum am arăta mai sus , reclamanta nu justifică un interes legitim pentru a solicita anularea titlului de proprietate , cu atât mai mult cu cât trebuie avute în vedere următoarele ; la data eliberării titlului de proprietate în favoarea pârâtei reclamanta nu formulase încă cerere de reconstituire a titlului de proprietate şi de asemeni că destinaţi terenului a fost schimbată şi a fost trecut în rezerva comisiei locale .
Pentru aceste considerente mai sus arătate , în temeiul art. 312 alin.1,2,3 Cod de procedură civilă , tribunalul va admite recursurile formulate de Comisia locală de fond funciar Sărmaş şi Comisia judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi pe cale de consecinţă va modifica în parte hotărârea atacată în sensul respingerii cereri reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Generală Sărmaşu – prin PJ Grup Şcolar „Samuil Micu”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş , Localitatea Sărmaşu – prin primar Mocean Ioan, , Comisia Locală de fond funciar Sărmaşu şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş , fiind menţinute dispoziţiile primei instanţe cu privire la respingerea autorităţii de lucru judecat şi a constatării legitimării procesuale pasive a Localităţii Sărmaşu .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Admite recursurile formulate de intimatele Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş cu sediul în Tg.Mureş. P-ţa Victoriei, nr.2, jud.Mureş şi Comisia Locală de Fond Funciar Sărmaşu cu sediul în Sărmaşu, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 940/30.10.2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul31/251/2009 şi în consecinţă:
Modifică în parte hotărârea atacată şi în consecinţă:
Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta A. C. “După Tău” B. cu sediul în Sărmaşu, sat B., Câmpia Islaz, nr.17, jud.Mureş în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Generală Sărmaşu – prin PJ Grup Şcolar „Samuil Micu”, cu sediul în Sărmaşu, str.Republicii, nr.98, jud.Mureş Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş cu sediul în tg.Mureş, str. Victor Babeş, nr.11, jud.Mureş, Localitatea Sărmaşu – prin primar, cu sediul în Sărmaşu, jud.Mureş, Comisia Locală de fond funciar Sărmaşu şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş .
Menţine restul dispoziţiilor primei instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică azi 29 Iunie 2010.
