Legea nr. 334/2002, republicată, art. 51 alin. (3)n Legea nr. 128/1997, art. 6 alin. (1), art. 48 alin. (1)
■ Salarizarea personalului didactic auxiliar din învăţământ se realizează în conformitate cu dispoziţiile Statutului personalului didactic, iar acordarea sporului de 15% din salariul de bază pentru condiţii periculoase sau vătămătoare este posibilă în cazul în care
sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de legea specială, Legea nr. 334/2002.
■ Personalul din bibliotecile şcolare este îndreptăţit la sporul amintit, de vreme ce lucrează în depozite de carte şi asigură servicii de împrumut la domiciliu.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 289/R din 6 februarie 2008, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 2077 din 23.11.2007, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte
acţiunea reclamantei O.S., reprezentată de Sindicatul L.S.I.P., în contradictoriu cu pârâţii Liceul E.L., I.S.M.B., C.L., P.S.-I.P., a obligat pârâţii să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă de 15% din salariul de bază al acesteia pentru perioada 18.09.2004 – 18.09.2007, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii, respingând cererea de acordare a acestor drepturi pe viitor.
Instanta a rctinut că reclamanta este încadrată în funcţia de
bibliotecar în cadrul unităţii de învăţământ, funcţie didactică auxiliară, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, iar, în raport de art. 48 alin. (1) al sus-menţionatului act normativ, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, şi o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri şi alte drepturi salariale suplimentare.
A mai reţinut instanţa că Legea nr. 128/1997 constituie, în cazul bibliotecarilor, o lege specială în raport de Legea nr. 334/2002, legea bibliotecarilor, primul act normativ prevăzând, la art. 146, că, în măsura în carc Statutul personalului didactic nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică şi celelalte dispoziţii din legislaţia muncii.
Tribunalul a apreciat că, potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, rezultă că personalul din bibliotecile şcolare asigurând servicii de împrumut la domiciliu, este îndreptăţit la sporul de până la 15% din salariul de bază prevăzut pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, acesta îndeplinind condiţiile prevăzute de textul de lege alternativ, deoarece în fişa postului aprobată prin Ordinul nr. 3522/30.03.2000 al Ministerului Educaţiei Naţionale sunt prevăzute ca atribuţii gestiunea şi buna păstrare a colecţiilor şi dotării bibliotecilor, depozitarea, împrumutul şi organizarea colecţiilor.
Personalul din bibliotecile şcolare îndeplineşte cel puţin două dintre condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, lucrând
în depozite de carte şi asigurând servicii de împrumut la domiciliu, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, ce nu exclude de la aplicare personalul bibliotecilor şcolare şi condiţionează acordarca sa numai de îndeplinirea criteriilor prevăzute alternativ de textul normativ în discuţie, o cerinţă suplimentară neputând fi primită, întrucât ar adăuga nepermis la lege.
Tribunalul a mai apreciat, prin raportare la dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 şi la art. 157 alin. (1) al CCM unic la nivelul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, că, în situaţia în care părţile nu au negociat sus-menţionatul drept salarial prevăzut de lege în favoarea salariatului, angajatorul nu poate invoca acest text în sensul exonerării sale de obligaţia corelativă dreptului legal recunoscut.
Dreptul salarial cuvenit nu este înlăturat nici de împrejurarea existenţei unei autorizaţii a şcolii în cadrul căreia funcţionează biblioteca, eliberată de organele abilitate, prin care se constată îndeplinirea unor cerinţe igienico-sanitare, acest drept cuvenindu-i-se reclamantului prin natura muncii prestate, prezumată legal ca generatoare de pericol şi vătămătoare.
Au fost respinse susţinerile pârâţilor, în sensul că sporul solicitat nu poate fi acordat decât în cadrul reglementat prin Ordinul nr. 3541/4.04.2006 al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, deoarece anexa nr. 3 şi nr. 33 a O.G. nr. 64/2006 prevăd doar coeficienţii de multiplicare pentru funcţiile didactice auxiliare din învăţământ, în cadrul acestora nefiind menţionat sporul prevăzut de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, iar dispoziţiile art. 8 lit. a) din H.G. nr. 281/1993 şi ale Regulamentului comun al Ministerului Muncii şi al Ministerului Sănătăţii nu sunt aplicabile la rândul lor, deoarecc sporul ce facc obiectul cauzei este un drept recunoscut de lege prin prisma naturii specifice a profesiei de bibliotecar, fară a fi necesară efectuarea unor determinări şi încadrări de către organele de specialitate ale Ministerului Sănătăţii.
In condiţiile în care legiuitorul stabileşte o limită maximă de 15% din salariul de bază pentru acordarea acestui spor, asigurându-se, în consecinţă, o plată diferenţiată între bibliotecari în funcţie de situaţia concretă a locului de muncă, Tribunalul a apreciat că pârâtele datorează acest drept salarial în cuantumul maxim prevăzut de lege până la pronunţarea hotărârii, neputând fi obligate pârâtele pentru viitor, deoarece drepturile solicitate nu sunt la momentul pronunţării hotărârii nici lichide şi nici scadcnte.
Tribunalul a mai reţinut aplicabilitatea art. 1082 şi art. 1084 C. civ., pârâţii fiind în culpă pentru neacordarea sporurilor cuvenite reclamantei
şi pentru neiniţierca unor măsuri în scopul plăţii acestor drepturi, cuvenindu-i-se acesteia repararea integrală a prejudiciului suferit, ce include şi beneficiul de carc a fost lipsită.
Tribunalul a respins cererca de plată pentru viitor a acestor drepturi, întrucât a apreciat că nu poate stabili la momentul pronunţării hotărârii dacă reclamanta va mai îndeplini condiţiile prevăzute de lege după acest moment, obiectul cererii nefiind o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, iar plata drepturilor salariale reprezintă o prestaţie succesivă, neputând fi solicitată anticipat prestarea muncii.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat recursuri motivate pârâţii I.S.M.B. şi Liceul E.L.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi, care, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., vor fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., şi din oficiu, Curtea a apreciat ca nefondate recursurile formulate, pentru considerentele ce vor fi înfaţişate în cuprinsul prezentei decizii.
Astfel, în condiţiile în carc instanţa fondului a reţinut că intimatul-reclamant ocupă funcţia de bibliotecar, fiind încadrat în conformitate cu art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 128/1997 în catcgoria personalului didactic auxiliar, făcând aplicabilitatea art. 142 lit. g) şi 1) din Legea nr. 84/1995, republicată, ce stabileşte printre atribuţiile inspectoratelor şcolare şi pe cele legate de coordonarea încadrării cu personalul necesar al unităţilor de învăţământ şi de coordonare a activităţii bibliotecilor din şcolile subordonate, în mod corect, s-a reţinut existenţa în cauză a unei identităţi între persoana recurentei-pârâte Inspectoratul Şcolar şi titularul obligaţiei în raportul juridic dedus judecăţii; chiar dacă Inspectoratul Şcolar nu are calitatea de angajator, acesta având sus-menţionatele atribuţii potrivit legii, are calitate procesuală pasivă în cauză chiar şi în privinţa personalului didactic auxiliar. Totodată, inspectoratele şcolare aprobă statele de funcţiuni ale unităţilor de învăţământ, inclusiv salarizarea funcţiei, astfel încât sunt nefondate criticile recurenteior-pârâte pe acest aspect.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, pe care le-a identificat corect, reţinând în mod legal şi temeinic că, în lipsă de stipulaţie contrară, personalul didactic auxiliar beneficiază şi de alte drepturi salariale suplimentare stabilite în favoarea sa, iar nu numai de drepturile prevăzute în Legea bibliotecilor nr. 334/2002.
Dc asemenea, prima instanţă a stabilit în mod judicios că bibliotecarii din bibliotecile şcolare îndeplinesc cel puţin două dintre condiţiile alternative, şi nu cumulative, prevăzute de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, în sensul că lucrează în depozite de carte şi asigură serviciul de împrumut la domiciliu, ceea ce rezultă fară dubiu din conţinutul fişei postului, aprobată prin Ordinul nr. 3522/2000 al ministrului educaţiei naţionale, unde se prevede că bibliotecarul răspunde de gestiunea, securitatea şi buna păstrare a colecţiilor pe care le depozitează, împrumută şi organizează, precum şi de recuperarea la timp a publicaţiilor împrumutate.
In privinţa sus-menţionatului spor nu sunt aplicabile nici dispoziţiile Ordinului nr. 3541/2006, deoarece anexele nr. 3 şi nr. 3.3 ale O.G. nr. 64/2006 nu prevăd sporuri pentru condiţii vătămătoare şi periculoase printre coeficienţii de multiplicare pentru funcţiile didactice auxiliare din învăţământ şi nici dispoziţiile art. 8 lit. a) din H.G. nr. 281/1993 şi regulamentelor de aplicare a acestui text de lege [ce apar în raport de cel prevăzut pentru bibliotecari ca norme generale excluse de la aplicare de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 354/2002]; nu au relevanţă, prin urmare, buletinele de determinare a condiţiilor de muncă prevăzute de actcle normative invocate de recurenţii-pârâţi, acestea fiind inaplicabile în cauză şi nici existenţa autorizaţiei de funcţionare a unităţii de învăţământ, dcoarece, după cum corect a reţinut instanţa fondului, condiţiile vătămătoare de muncă ale bibliotecarilor sunt prezumate legal.
Aşa fiind, referirile recurenţilor la acte normative cu o forţă juridică inferioară legii, a căror interpretare ar conduce la o altă concluzic decât aceea anterior expusă, nu pot fi primite.
In mod corect, prima instanţă a respins apărările pârâţilor în sensul că reclamanta nu poate beneficia decât de drepturi salariale negociate, deoarece dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 prevăd că negocierea se face în limitele stabilite de lege, recurentul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti având obligaţia de respecta dispoziţiile legale şi de a negocia un drept salarial prevăzut în favoarea bibliotecarului, personal didactic auxiliar. Faptul că recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie nu poate fi invocat în apărarea sa, după cum nu se poate susţine nici că unitatea de învăţământ, având calitatea de angajator, nu era ţinută a respecta dispoziţiile legale, ci numai pe acelea ale ordinelor ministrului educaţiei şi cercetării, astfel cum aceasta a arătat în motivarea cererii de recurs.
Mai mult decât atât, prin hotărârea nr. 1/10.12.2007, depusă ca înscris nou în recurs, Inspectoratul Şcolar şi reprezentanţii organizaţiilor
sindicalo, semnatari ai CCM unic la nivelul Inspectoratului Şcolar au convenit acordarca sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, în cuantum de 15% din salariul de bază, prevăzut de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002 pentru personalul didactic auxiliar care ocupă funcţia de bibliotecar.
Aşadar, recurenţii au recunoscut condiţiile periculoase sau vătămătoare pe care le presupune activitatea desfăşurată de bibliotecarii din unităţile de învăţământ în exercitarea atribuţiilor postului, argument care, alături de celelalte, dovedeşte temeinicia pretenţiilor inti-matei-reclamante, astfel cum a fost constatată şi de instanţa de fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, pe baza probelor administrate şi a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Aşa fiind. Curtea a menţinut hotărârea instanţei de fond şi, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
