Dovada achitării indemnizaţiei pentru concediul de odihnă


C. muncii, art. 287

■ Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

■ în cazul în care statul de plată invocat de către angajator nu este semnat de către salariat, nu se poate reţine achitarea indemnizaţiei pentru concediul neefectuat.

C.A. Alba-lulia, s. civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 524 din 12 mai 2008, în Jurindex

Prin sentinţa civilă nr. 173/18.02.2008, pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul E.B.B., în contradictoriu cu pârâta SC M.U. SRL Sibiu şi, în consecinţă: a fost obligată pârâta la plata sumei de 209 lei, cu titlu de drepturi salariale restante aferente lunii aprilie 2007, la plata drepturilor salariale aferente lunii mai 2007, la compensarea în bani a conccdiului neefectuat în anii 2006, 2007 şi la restituirea sumelor reţinute cu titlu de garanţie în perioada 16.10.2006 – 11.05.2007.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi la dispoziţiile legale, că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada achitării sumelor justificate de recla-

mant, cu cxcepţia comisionului a cărui achitare a fost dovedită cu bor-dcrourile depuse la dosar.

împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs, pârâta SC M.U. SRL Sibiu, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată introdusă de reclamantul E.B.B., ca fiind nefondată, nelegală şi netemeinică. Curtea, analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform cerinţelor art. 3041 C. proc. civ., în limitele statuate de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a constatat următoarele:

Potrivit art. 39 C. muncii „(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru depusă; …” Potrivit art. 163 din acelaşi cod: „(1) Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit. (2) Statele de plată, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhivează de către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii”.

Art. 287 C. muncii prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. In ce priveşte probaţiunea plăţii salariului, aşa cum reiese din textul legal sus-enunţat, presupune semnarea statelor de plată, precum şi orice alte documente justificative carc demonstrează efectuarca plăţii către salariatul îndreptăţit. In acord cu aceste prevederi legale, instanţa de fond a determinat cuantumul drepturilor salariale cuvenite reclamantului E.B.B., fost angajat al intimatei -recuren te, prin analiza statelor de plată, aflate la dosarul cauzei, acestea nefiind semnate de angajat în perioada în discuţie, respectiv aprilie – mai 2007. In acelaşi sens, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că angajatorul nu a făcut dovada achitării indemnizaţiei pentru concediul neefectuat aferent anului 2006-2007, deoarece statul de plată din luna mai 2007, la care recurenta face trimitere, susţinând că această sumă a fost inclusă la rubrica „sporuri nepermanente”, nu este semnat de către salariatul în cauză.

Cu referire la garanţia materială, susţinerea recurentei se vizează a fi, de asemenea, nefondată, deoarece prin cererea înregistrată intimatul a solicitat lichidarea la zi, iar, potrivit art. 16 din Legea nr. 22/1969, „garanţia în numerar şi dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcţie pentru carc nu se cere garanţie, în

situaţia în carc nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acopcrită în întregime”.

Faţă de celc de mai sus, constatând că motivele recurentei nu se regăsesc în cazurilc de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, ca atare, soluţia Tribunalului este legală şi temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 82 din Legea nr. 168/1999, Curtea a respins, ca nefondat, recursul cu care a fost învestită de pârâtă.