Condamnarea inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art. 220 Cod penal, fara a indica aliniatul art. 220 care încrimineaza fapte. Acte procedurale efectuate cu nerespectarea dreptului la aparare. Casarea cu trimitere spre rejudecare.Decizia penala 238/17 noiembrie 2006
Persoana vatamata F.M a solicitat tragerea la raspundere penala a faptuitorilor P.P si P.A, sub aspectul savârsirii infractiunilor prevazute de art. 205 Cod penal si art. 220 Cod penal.
În motivare, persoana vatamata a aratat ca detine un teren în suprafata de 440 m.p. conform titlului de proprietate nr. 78449/2001. La data de 25 aprilie 2005 a constatat ca vecinii sai, faptuitorii din cauza au desfiintat gardul despartitor dintre fonduri. A cerut lamuriri faptuitoarei P.A. însa aceasta i-a adresat injurii. Persoana vatamata sustine ca faptuitorii au construit un nou gard despartitor între proprietati si au intrat pe terenul sau, pe o suprafata de 50 m.p., astfel încât nu mai are acces la toaleta din fundul gradinii.
Prin sentinta penala nr. 133 din 15 iunie 2006, Judecatoria Macin a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) Cod proc. pen., achitarea inculpatei P.A., sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 205 Cod penal,
În baza art. 91 lit. c) Cod penal, prima instanta a aplicat o amenda administrativa de 10 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) cod proc. penala, Judecatoria Macin a dispus achitarea ambilor inculpati pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 220 Cod penal. Ambilor inculpati li s-a aplicat câte o amenda administrativa de 10 lei.
S-a dispus repunerea partilor în situatia anterioara în sensul ca inculpatii au fost obligati sa mute gardul despartitor dintre cele doua proprietati pe aliniamentul A – B, asa cum este identificat pe schita anexa la raspunsul la obiectiunile formulate la raportul de expertiza.
Pretentiilor civile privind daunele morale pretinse de partea civila au fost respinse ca nefondate.
Pentru a pronunta aceasta slutie, prima instanta a retinut ca imobilul casa de locuit si terenul aferent, proprietatea inculpatilor, situata în comuna Carcaliu, judetul Tulcea, se învecina cu un teren pe care se aflau niste constructii în stare avansata de degradare, proprietatea partii vatamate.
Cele doua proprietati erau despartite de una gard care, de asemenea, se afla într-o stare avansata de degradare, iar inculpatii încercau sa ajunga la o întelegere cu partea vatamata pentru a reface gardul.
Pe 25 aprilie 2005, partea vatamata s-a dus cu doi oameni pentru a face curatenie pe terenul sau.
Cu aceasta ocazie, a constatat ca parte din gardul despartitor era darâmat, situatie în care între F.M si P.A. s-a iscat o discutie contradictorie.
Pentru ca FM refuza sa discute despre refacerea gardului si i-a spus ca se vor vedea la judecata, P.A l-a înjurat si i-a spus: “tu nu esti om, esti animal”.
Ulterior acestei discutii, pentru ca F.M a refuzat sa colaboreze la refacerea gardului, inculpatii au refacut gardul pe toata lungimea, turnând fundatie.
Este adevarat ca, în momentul în care au refacut gardul despartitor, nu au respectat întocmai vechiul amplasament si acest lucru era dovedit prin declaratiile a doi martori.
Prima instanta a stabilit ca, la edificarea noului gard, inculpatii nu au respectat aliniamentul vechi. Pe de alta parte, ea a constatat refuzul partii vatamate de a contribui la refacerea gardului si a stabilit ca, pe acest fond, inculpata l-a injuriat.
Ambele fapte nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Împotriva acestei solutii au declarat recurs toate partile.
Recurentii inculpati au criticat hotarârea, sustinând ca, în mod gresit au fost sanctionati si ca, în realitate, faptele nu întruneau elementele constitutive ale unei infractiuni.
Recurentul – parte vatamata a sustinut ca recursurile inculpatilor sunt admisibile în masura în care se constata ca acestia nu au fost asistati de aparator în conditiile în care asistenta juridica era obligatorie. În recursul sau, el critica solutia din perspectiva repunerii în situatia anterioara, sustinând ca expertiza este gresita, în sensul ca nu sunt respectate dimensiunile din titlul de proprietate. În final, el solicita admiterea recursului, retinerea cauzei spre rejudecare cu efectuarea unei noi expertize sau a unei contraexpertize.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arata în continuare.
Desi prima instanta a pronuntat achitarea ambilor inculpati pentru infractiunea prevazuta de art. 220 Cod penal, tribunalul subliniaza ca norma incriminatoare contine mai multe modalitati alternative (forma tip si formele agravate). Din întregul curs al cauzei se desprinde concluzia ca judecatoria nu a stabilit încadrarea juridica data faptei, în sensul ca nu a indicat aliniatul articolului 220 care incrimineaza fapta.
Totusi, pornindu-se de la elementele de fapt descrise în plângere, tribunalul conchide ca fapta comporta încadrarea juridica prevazuta de art. 220 alin. 2 Cod penal (desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar) sau alin. 3 (savârsirea faptei de doua sau mai multe persoane împreuna).
Tribunalul mai noteaza ca, în cursul procesului, a intervenit o modificare legislativa si ca prima instanta trebuia sa faca o apreciere cu privire la legea penala mai favorabila si aplicabila în speta. Totusi, atât în forma anterioara modificarilor survenite prin Legea 247/2005,cât si în forma actuala, ambele aliniate sanctioneaza variante agravate ale infractiunii de tulburare de posesie sanctionate cu pedepse al caror minim este de cel putin 5 ani.
Fata de dispozitiile art. 171 alin. 3 cod penal, astfel cum a fost modificat prin art. I, pct. 110 din Legea nr. 281/2003, asistenta juridica calificata era obligatorie, indiferent de care din cele doua forme ale infractiunii ar fi fost luata în considerare de instanta.
Obligatia aceasta implica asigurarea unui aparator din oficiu (în absenta unuia ales) pe toata durata procesului.
În speta, inculpatii au angajat un aparator la 14 decembrie 2005. Pâna la acel moment,ei nu au beneficiat de aplicarea dispozitiilor citate mai sus.
Din perspectiva acestei încalcari, se pune problema în ce proportie vor fi afectate actele procedurale îndeplinite în speta,atât timp cât dispozitia a fost respectata începând cu 14 decembrie 2005.
În opinia tribunalului, în principiu, nulitatea afecteaza numai actele îndeplinite anterior acestei date. Însa în masura în care între acestea si actele ulterioare exista o strânsa legatura, efectele nulitatii se vor rasfrânge si asupra celor din urma. În speta, desi hotarârea a fost pronuntata în conditiile respectarii dreptului la aparare, ea se bazeaza pe acte efectuate cu nerespectarea acestui drept (audierea partilor, expertiza, etc.). Pe cale de consecinta, nulitatea “radiaza” si asupra hotarârii.
Pornind de la aceste premise, tribunalul va admite recursurile tuturor partilor si va casa în totalitate sentinta atacata. Casarea integrala are în vedere imposibilitatea unei alte solutii cu privire la infractiunea prevazuta de art. 205 Cod penal.Cauza va fi trimisa spre rejudecare la Judecatoria Macin pentru solutionare, cu respectarea dispozitiilor privind dreptul la aparare.
