Prin sentinţa penală nr. 2/P/ din 15 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 263/P/2004, inculpatul G.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, prin schimbarea încadrării juridice din art. 37 lit. b Cod penal şi la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 al.3 şi 5 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Au fost contopite cele două pedepse, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Potrivit art. 61 Cod penal, a fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 509 zile, rămas de executat din sentinţa penală nr. 210/1999 a Judecătoriei Cluj.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul G.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 al. 1,2 şi 4 Cod penal şi la 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 84 al.3 din Legea nr. 59/1934. Pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune, a fost schimbată încadrarea juridică din art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 al. 3, Cod penal, în art. 20 Cod penal, raportat la art. 215 al. 2, 3 şi 4 Cod penal.
Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Curtea de Apel Bacău a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi de inculpatul G.G., a desfiinţat în întregime sentinţa şi a trimis dosarul spre rejudecare la instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel Bacău a reţinut că potrivit art. 354 Cod pr. penală, hotărârea prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei, trebuie să cuprindă o parte introductivă, o expunere şi dispozitivul.
În ceea ce priveşte expunerea, conform art. 356 Cod pr. penală, trebuie să cuprindă datele privind identitatea părţilor, descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, încadrarea juridică dată acesteia, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei cât şi a celor care au fost înlăturate, motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată.
În caz de condamnare, expunerea trebuie să mai cuprindă fapta sau fiecare faptă reţinută de instanţă în sarcina inculpatului, forma gradului de vinovăţie, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidivă, arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţia dată în cauză.
Curtea de Apel Bacău a constatat că nu poate verifica legalitatea şi temeinicia sentinţei instanţei de fond, deoarece descrierea faptelor s-a făcut superficial şi nu s-a motivat schimbarea încadrării juridice pentru ambii inculpaţi.
Tribunalul Neamţ nu a motivat nici schimbarea stării de recidivă din art. 37 lit. b Cod penal, în art. 37 lit.a, Cod penal, nu a arătat probele care au servit ca temei la soluţionarea laturii penale şi eventual a celor care au fost înlăturate aşa cum se arată în art. 356 lit.c Cod pr. penală.
În ceea ce priveşte infracţiunile de uz de fals şi cea pedepsită de art. 84 al.3 din Legea 59/1934, nu a făcut nici o trimitere la probele care le susţin, ci pur şi simplu se reţin ambele infracţiuni, fără nici o explicaţie.
În acest fel instanţa de control judiciar a constatat că Tribunalul Neamţ nu a rezolvat fondul cauzei, fiind pusă în situaţia de a nu putea verifica legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate.
Decizia penală nr.326/A/ din 04 octombrie 2005
