Sentinta penala nr. 235/01.02.2005
Prin rechizitoriul nr. 2488/P/15.09.2003 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Slatina, inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 9014/19.09.2004, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal.
În considerentele rechizitoriului s-a aratat ca, in ziua de 17.05.2003, in jurul orelor 18.00, inculpatul, conducand pe drumurile publice autoturismul Renault, inmatriculat sub nr. HH-WW-1091, fara a avea permis de conducere si cu o alcoolemie de 0,65 mg/l, la intersectia Str. Dinu Lipatti si Str. Fratii Buzesti a acrosat autoturismul Dacia 1300, inmatriculat sub nr. OT-72-MTV condus de martorul T.M..
Prin sentinta penala nr. 1591/09.12.2003, Judecatoria Slatina a dispus condamnarea inculpatului M.C., in baza art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal, la pedeapsa inchisorii de 1 (unu) an, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a detine permis de conducere. În temeiul art. 83 din Codul penal si art. 7 din Legea nr. 543/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, a fost revocat beneficiul suspendarii si gratierii pedepsei de 1(unu) an inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 289/04.03.2003 pronuntata de Judecatoria Slatina, definitiva prin neapelare, astfel incat inculpatul urma sa execute pedeapsa rezultanta de 2 (doi) ani inchisoare.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel inculpatul, care a invocat citarea sa gresita, in baza art. 177 alin. 4 din Codul de procedura penala, desi se cunostea domiciliul, neavand astfel posibilitatea de a-si face singur apararea.
Prin decizia penala nr. 98/17.03.2004 a Tribunalului Olt, s-a desfiintat sentinta penala nr. 1591/09.12.2003 pronuntata de Judecatoria Slatina, find trimisa cauza spre rejudecare, motivat de gresita citare a inculpatului la sediul Consiliului Local Slatina si neadministrarea probei cu expertiza psihiatrica, care sa ateste existenta discernamantului.
Cauza a fost reinregistrata la Judecatoria Slatina sub nr. 4811/21.04.2004.
Din examinarea materialului probator administrat atat in faza urmaririi penale, cat si in faza de judecata si anume: declaratiile inculpatului (filele 24-27 d.u.p.), ale martorilor T.M. si T.F. (filele 14-18,28 d.u.p., filele 5,17 d.p.i. nr. 9014/2003, filele 28,54 d.p.i. nr. 4811/2004 ), procesul-verbal de constatare (filele 4-7 d.u.p.), adresa nr.3109757/21.05.2003 a I.P.J. Olt – Compartimentul regim permise auto si certificate de inmatriculare (fila 8 d.u.p.) si raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 4159/19.01.2005 intocmit de Institutul de Medicina Legala Craiova (fila 52 d.p.i. nr. 4811/2004), instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
În ziua de 17.05.2003, in jurul orelor 18.00, inculpatul a condus autoturismul Renault, inmatriculat sub nr. HH-WW-1091, fara a avea permis de conducere, potrivit adresei nr.3109757/21.05.2003 a I.P.J. Olt – Compartimentul regim permise auto si certificate de inmatriculare (fila 8 d.u.p.) si cu o alcoolemie de 0,65 mg/l, circa 200 m pe drumurile publice iar, la intersectia Str. Dinu Lipatti si Str. Fratii Buzesti, a acrosat autoturismul Dacia 1300, inmatriculat sub nr. OT-72-MTV si condus de martorul T.M..
Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a coroborat declaratiile inculpatului date in cursul urmaririi penale, cand a recunoscut savarsirea faptei, cu declaratiile martorilor T.M. si T.F., audiati in faza urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, procesul-verbal de constatare si raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 4159/19.01.2005 intocmit de Institutul de Medicina Legala Craiova.
Din concluziile acestuia reiese ca inculpatul a avut discernamant scazut la data comiterii faptei, avand o structura psihica instabila, cu tulburari ale sferei emotiv-voluntare evidentiabile la consumul de alcool, recomandandu-se instituirea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, prevazuta de art. 113 din Codul penal.
Inculpatul M.C. nu s-a prezentat la judecata, sustragandu-se, desi a fost legal citat, la domiciliul sau, neindicand o alta adresa in cursul judecatii, pentru termenele din 25.05.2004, 29.06.2004, 07.09.2004, 05.10.2004, 02.11.2004, 23.11.2004, 14.12.2004, 04.01.2005, 18.01.2005 si 01.02.2005.
Potrivit art. 6 paragraful 3 lit. c din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, acuzatul are dreptul să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer. Curtea a arătat cum trebuie interpretate şi care este legătura între aceste trei dispoziţii (Curtea, Pakelli impotriva RFG, hotărârea din 25 aprilie 1983; Curtea, Campbell şi Fell impotriva Regatului Unit, hotărârea din 28 iunie 1984). Persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni dispune de două posibilităţi: fie să se apere singură, fie să recurgă la serviciile unui avocat.
Întrucât articolul 6 paragraf 3 c) vorbeşte despre asistenţă şi nu despre simpla numire, rezultă că acest drept trebuie să aibă un caracter efectiv. Acest lucru înseamnă că obligaţia statului nu se limitează la numirea avocatului ci se întinde şi asupra modului în care acesta îşi îndeplineşte atribuţiile (Curtea, Daud impotriva Portugaliei, hotărârea din 21 aprilie 1998).
Aspectele anterioare nu se opun judecării în lipsă a unei persoane cu condiţia ca statul să fi depus eforturi rezonabile pentru a-l găsi pe inculpat si a-l cita conform procedurii (Curtea, Colloza şi Rubinat impotriva Italiei, hotărârea din 12 februarie 1985; Curtea, F.C.B. impotriva Italiei, hotărârea din 28 august 1991). Curtea a arătat ce înţelege prin eforturi rezonabile: o notificare personală (Curtea, Stamoulakatos impotriva Greciei, hotărârea din 26 octombrie 1993), oficială şi într-un termen rezonabil (Curtea, Godi impotriva Italiei, hotărârea din 9 aprilie 1984) cu privire la desfăşurarea procedurilor.
In orice caz, persoana care s-a sustras de la judecarea cauzei nu dispune de dreptul să ceară rejudecarea cauzei.
În cauza, inculpatul, legal citat, s-a bucurat de o asistenta efectiva din partea aparatorului ales, av. M.L., sau, in substituire, av. D.M., care au participat activ la audierea martorilor si au pus concluzii in aparare.
Fapta inculpatului M.C. de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, fără a avea permis de conducere, intruneste elementele constitutive ale infracţiunii prevăzuta şi pedepsita de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
Forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta este intentia directa, in acceptiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, inculpatul prevazand rezultatul faptei sale.
La individualizarea pedepsei, se vor avea in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmarile produse, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite şi circumstanţele reale de săvârşire, faptul ca inculpatul este recidivist, fiindu-i aplicabile dispozitiile art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal, fata de condamnarea sa prin sentinta penala nr. 289/04.03.2003 a Judecatoriei Slatina, la 6(sase) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 din Codul penal, precum si atitudinea acestuia in cadrul procesului penal, cand, desi s-a sustras judecatii, a recunoscut totusi fapta in cursul urmaririi penale.
Instanta nu va putea retine dispozitiile art. 74 raportat la art. 76 din Codul penal, pentru coborarea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistand suficiente date in acest sens, iar conduita sinceră în cursul urmarii penale fiind urmarea identificării inculpatului prin mijloacele specifice de cercetare. Existenţa uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 din Codul penal nu obligă instanţa de judecată să o considere circumstanţă atenuantă judiciară şi să coboare pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de norma incriminatoare. Recunoaşterea împrejurării invocate drept circumstanţă atenuantă este lăsată insa la aprecierea instanţei, care ţine seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile, de urmările produse, precum şi de orice alte elemente privitoare la persoana infractorului.
Astfel, in baza art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal, va condamna pe inculpatul M.C. la pedeapsa inchisorii de 1 (unu) an, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a detine permis de conducere.
În temeiul art. 83 din Codul penal si art. 7 din Legea nr. 543/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, va revoca beneficiul suspendarii si gratierii pedepsei de 1(unu) an inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 289/04.03.2003 pronuntata de Judecatoria Slatina, definitiva prin neapelare, astfel incat inculpatul va executa aceasta pedeapsa alaturi de pedeapsa aplicata prin prezenta sentinta, in total va executa pedeapsa rezultanta de 2 (doi) ani inchisoare.
În baza art. 71 din Codul penal, va interzice inculpatului, pe durata executarii pedepsei, drepturile prevazute de art. 64 din Codul penal.
În temeiul art. 112 alin. 1 lit. a raportat la art. 113 din Codul penal, va obliga inculpatul la tratament medical, pana la insanatosire, avand in vedere concluziile raportului de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 4159/19.01.2005 intocmit de Institutul de Medicina Legala Craiova (fila 52 d.p.i. nr. 4811/2004), din care rezulta ca inculpatul a avut discernamant scazut la data comiterii faptei, avand o structura psihica instabila, cu tulburari ale sferei emotiv-voluntare evidentiabile la consumul de alcool, masura de siguranta ce poate fi aplicata cu succes in reteaua medicala penitenciara si a fost solicitata si de aparatorul inculpatului.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedura penala, va obliga inculpatul la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
