Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.I., împotriva sentinţei civile nr. 3372 din data de 30 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 3245/320/2008.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurenta S.I., reprezentanta legală a acesteia, d-na avocat S.Z. şi reprezentantul legal al intimatului S.A., d-nul avocat Ilovan Leon, lipsă fiind intimatul S.A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosarul cauzei dovada cu veniturile lunare pe care le realizează recurenta şi dovezile privind cheltuielile pe care le efectuează aceasta. Totodată, arată că, a comunicat şi reprezentantului intimatului un exemplar de pe aceste înscrisuri.
Reprezentantul intimatului confirmă faptul că, i-au fost înmânate un exemplar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la acest termen de judecată de către reprezentanta recurentei. De asemenea, depune la dosarul cauzei cuponul de al intimatului pe luna martie 2010 şi dovada cheltuielilor pe care acesta le efectuează lunar.
Reprezentanta recurentei arată că, nu mai are alte cereri de formulat şi probe de administrat în probaţiune, solicitând instanţei acordarea cuvântului în fond.
Reprezentantul intimatului, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat şi probe de administrat în prezenta cauză, solicitând instanţei acordarea cuvântului în fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat în probaţiune, instanţa constată încheiată faza procedurii probatorii şi acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta recurentei solicită instanţei admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi, pe cale de consecinţă schimbarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii introductive, fără cheltuieli de judecată. Totodată, arată că, prin sentinţa atacată instanţa de fond a respins acţiunea introductivă pe motiv că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile de acordarea unei pensii de întreţinere pe seama reclamantei, însă s-a reţinut în mod greşit venitul pârâtului, mai exact pensia acestuia care este în cuantum de 680 lei, precum şi faptul că acesta din vina reclamantei ar avea cheltuieli suplimentare pentru a-şi asigura un spaţiu de locuit. Acest lucru este eronat reţinut întrucât pârâtul locuieşte în locuinţa soţiei sale, unde s-a mutat încă în timpul căsătoriei părţilor astfel că, nu are cheltuieli suplimentare cum ar fi chiria şi altele.
Reprezentantul intimatului solicită instanţei respingerea recursului ca nefundat şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică. Arată că, având în vedere prevederile art. 86 alin. 1 Codul familiei „obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege”, alin. 2 „are dreptul la întreţinere numai acela care se află în stare de nevoie”, coroborat cu art. 41 alin. 2 şi 3 „întreţinerea datorată poate fi stabilită potrivit cu nevoia celui care o cerere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că, reclamanta nu a dovedit prin probatoriul administrat că este în nevoie, aşa cum prevede legea. Chiar şi prin interogatoriul luat reclamantei aceasta recunoaşte că are condiţii bune de locuit, că bolile pe care le are sunt cronice, dobândite de-a lungul timpului, că medicamentele necesare sunt compensate în mare măsură cu 50% şi că alături de pensia de boală primeşte un ajutor financiar de la fiica stabilită în Germania de 2, 3 ori pe an. De asemenea, arată că, instanţa de fond a reţinut corect faptul că, pârâtul este pensionat cu gradul II de invaliditate, este în incapacitatea de a mai munci, are ca o adecvată gradului de invaliditate şi trebuie să îşi asigure cheltuielile pentru nevoi personale, contribuind totodată la cheltuielile de întreţinere în spaţiul în care locuieşte. Totodată, arată că, după pronunţarea sentinţei de divorţ, pârâtul a promovat pe calea ordonanţei preşedinţiale o cerere de reintegrare în domiciliul comun, iar prin sentinţa civilă nr. 3125 din data de 06 iunie 2008, rămasă definitivă, reclamanta a fost obligată să permită reintegrarea pârâtului în domiciliu. Deşi pârâtul a apelat la executarea silită şi la ajutorul organelor de poliţie această reintegrare nu s-a realizat, reclamanta opunându-se cu violenţă extremă. Faptul de a fi nevoit să recurgă la acţiunea de reintegrare în domiciliul comun în imobilul ce este şi coproprietatea pârâtului reprezintă un fapt grav ce o decade pe reclamantă din dreptul de a cere pensie de întreţinere. Pentru aceste considerente solicită instanţei respingerea recursului promovat.
I N S T A N Ţ A
Prin sentinţa civilă nr. 3372/ 30 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 3245/320/2008 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.I. în contradictoriu cu pârâtul S.A. , ca neîntemeiata.
Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civila nr.2257/17.04.2008 a Judecătoriei Tg-Mureş rămasa irevocabila prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor încheiată la data de 16.09.1972, din culpa comuna a soţilor.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere , instanţa a avut în vedere că din cuprinsul raportului de expertiza medico-legala nr.134/04.03.2009 rezulta ca bolile de care suferă aceasta (hipertensiune arteriala esenţiala gradul II/III, cardiopatie ischemica si hipertensiva, angor de efort stabil, disfuncţie ventriculara stânga moderată, dislipidemie, poliartroză) sunt in marea lor majoritate boli cronice, din actele medicale rezultând ca debutul acestora datează din anii 2007-2009. De asemeni , din cuprinsul certificatului medical de constatare a capacităţii de nr.2/08.01.2008 cu termen de valabilitate 12 luni respectiv pana la 08.01.2009 reiese ca reclamanta a fost încadrată in gradul II de invaliditate pentru a beneficia de prevederile Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat diagnosticul stabilit fiind cardiopatie ischemica cr., angor stabil bloc bifascicular HTA std.III
Pentru efectuarea expertizei medico-legale reclamanta a fost consultata in cadrul Policlinicii Algocalm-Cabinet Cardiologie Tg-Mures unde a fost examinata la data de 23.02.2009 pentru diagnosticul hipertensiune arteriala esenţiala gradul II/III, cardiopatie ischemica si hipertensiva, angor de efort stabil, disfuncţie ventriculara stânga moderata, bloc fascicular anterior, bloc de RAM drept, dislipidemie, poliartroză diagnostic pentru care i s-a stabilit gradul II de invaliditate prin certificatul medical de constatare a capacităţii de munca nr.2/08.01.2008.
Conform art.86 alin.1 C.fam. coroborat cu art.41 alin.2-3 C.fam. soţul divorţat are dreptul la întreţinere daca se afla in nevoie din pricina unei incapacităţi de munca survenite înainte de căsătorie, in timpul căsătoriei sau in decurs de 1 an de la desfacerea căsătoriei pentru o împrejurare în legătură cu căsătoria, iar potrivit alin.3 la stabilirea pensiei se ţine cont si de mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Prin urmare, pentru stabilirea pensiei de întreţinere trebuie îndeplinite doua condiţii cumulativ : reclamanta sa fie in stare de nevoie, datorita incapacităţii de a muncii, pârâtul să aibă mijloace de existenta, iar din coroborarea înscrisurilor mai sus menţionate, instanţa a reţinut că reclamanta suferă de boli care au intervenit in timpul căsătoriei şi se afla in incapacitate de a munci însa paratul nu are venituri suficiente care să-i permită atât asigurarea propriei existente cât şi a îndeplinirii obligaţiei de întreţinere.
Astfel, instanţa a reţinut că paratul are venituri din pensie in cuantum de doar 530 lei din care a fost nevoit astfel să-şi asigure atât spaţiul de locuit, cât şi cele necesare pentru traiul zilnic având in vedere ca in cursul procesului de reclamanta a schimbat yala locuinţei comune si nu l-a mai lăsat să intre in casă, aspecte reţinute prin sentinţa civilă nr.3125/06.06.2008 a Judecătoriei Tg-Mureş prin care, pe calea ordonanţei preşedinţiale, s-a dispus obligarea reclamantei să-i permită accesul in locuinţa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta , solicitând admiterea recursului , schimbarea sentinţei atacate în senul admiterii acţiunii introductive , cu cheltuieli de judecată .
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit cuantumul pensiei de care beneficiază pârâtul ca şi faptul că acesta ( din culpa reclamantei) ar avea de suportat cheltuieli suplimentare pentru s-şi asigura spaţiu de locuit . Dimpotrivă , susţine reclamanta , pârâtul locuieşte în locuinţa soţiei sale , la care s-a mutat înainte de desfacerea căsătoriei dintre părţi iar acesta nu a făcut dovada unor cheltuieli suplimentare . În schimb , reclamanta recurentă este în nevoie , aceasta trebuind să cumpere lunar medicamente în cuantum de cca. 200 lei .
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod de procedură civilă .
Prin întâmpinare , intimatul a solicitat respingerea recursului , arătând că în mod just a reţinut prima instanţă că reclamanta recurentă nu a dovedit prin probatoriul administrat că este în nevoie . Dimpotrivă a reieşit în cauză că reclamanta are condiţii bune de locuit , că bolile de care suferă sunt cronice iar medicamentele ce-i sunt necesare sunt compensate şi că alături de pensia de boală primeşte ajutor financiar de la fiica stabilită în Germania . Pe de altă parte , pârâtul intimat este pensionat gradul II de invaliditate , are o pensie adecvată gradului de invaliditate şi trebuie să-şi asigure cheltuielile pentru nevoi personale . Se mai impune a se avea în vedere că săvârşirea unei fapt grave îndreptată celui căruia i se cere întreţinerea , atrage decăderea de a beneficia de asistenţă juridică , în contextul în care după pronunţarea divorţului intimatul pârât a promovat o cerere de reintegrare în domiciliul , cererea ce a fost admisă însă deşi a demarat executarea silită , aceasta nu a putut fi finalizată , reclamanta opunându-se . Se mai arată că nu sunt reale susţinerile recurentei privitoare la faptul că intimatul ar locui cu soţia , acesta nefiind căsătorit , şi de asemenea este neadevărată susţinerea că ar fi părăsit de bună voie domiciliul comun. În fine , faptul că pensia de invaliditate de care beneficiază intimatul a fost majorată , nu reprezintă un temei suficient pentru promovarea recursului .
Instanţa , examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi văzând dispoziţiile art. 304 1 Cod de procedură civilă , reţine următoarele considerente :
Potrivit prevederilor art. 41 alin.2 Codul familiei , soţul divorţat are dreptul la întreţinere dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie , în timpul căsătoriei sau dacă incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei , dacă ea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria .
Sub acest aspect , după cum a reţinut şi prima instanţă , potrivit actelor medicale aflate la dosarul cauzei , diferitele afecţiuni de care suferă reclamanta recurentă sunt boli cronice , care au datează din anii 2007-2009 , prin urmare este vorba de boli care au apărut în timpul căsătoriei ( ca fusese încheiată la data de 16.09.1972 şi desfăcută prin sentinţa civilă nr. 2257/ 17.04.2008 a Judecătoriei Tg. Mureş ) .
Totodată , potrivit certificatului medical de constatare a capacităţii de muncă nr. 2/ 08.01.2008 , rezultă că reclamanta a fost încadrată în gradul II de invaliditate .
Prevederile alin. 3 art. 41 Codul familiei fac vorbire însă şi de îndeplinirea unei a două condiţii ce trebuie a fi îndeplinită pentru a se putea stabilii obligaţia de întreţinere şi anume ca pârâtul să aibă mijloace de a o plăti.
Conform cuponului mandat plată pensie , pârâtul intimat beneficiază de o pensie lunară în cuantum de 362 lei , acesta la rândul său fiind încadrat în gradul II de invaliditate ( fila 26 dosar fond ) .
Deşi s-a susţinut de către reclamanta recurentă că pârâtul intimatul a părăsit de bună voie domiciliul conjugal , s-a constatat cu autoritate de lucru judecat ( sentinţa civilă nr. 3125/6 iunie 2008 a Judecătoriei Tg. Mureş ) faptul că pârâtul intimat în cauză a fost lipsit în mod abuziv de folosinţa imobilului al cărui proprietar este , fiind nevoit să locuiască în altă parte .
Nu s-a făcut dovada în cauză a faptului că reclamanta recurentă ar obţine venituri , ci doar că ar benefica sporadic de un ajutor financiar din partea fiicei sale , iar cu ocazia interogatoriului ce i-a fost luat , aceasta a recunoscut că o parte din medicamentele ce-i sunt necesare sunt compensate ( fila 39 dosar fond ) .
Având în vedere această stare de fapt , tribunalul conchide că în mod corect a concluzionat prima instanţă în sensul că , deşi reclamanta se află în stare de nevoie potrivit prevederilor art. 41 alin. 2 Codul familiei , pârâtul nu are posibilitatea de a sigura întreţinere acesteia , prin raportare la veniturile de care acesta beneficiază şi totodată fiind lipsit în mod abuziv de .
Pentru considerentele mai sus menţionate , în consecinţă , tribunalul va respinge ca nefondat recursul , în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I., domiciliată în Tg.Mureş, str. Godeanu, nr.16,ap.16, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 3372 din data de 30 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică azi, 22 aprilie 2010.
